Cand mancarea tine loc de dragoste

(A) Cand mancarea tine loc de dragoste
de Geneen Roth

ATENTIE! Aceasta este o carte de ANTICARIAT. Nu este o carte noua! Verificati mai jos in ce stare se gaseste aceasta si numarul de exemplare aflate in stoc!

Geneen Roth abordeaza in volumul -Cand mancarea tine loc de dragoste- o latura disfunctionala a tulburarilor alimentare, cea legata de faptul ca hrana ajunge sa inlocuiasca relatiile intime autentice. Atat dieta, cat si mancatul excesiv pot fi aspecte ale problemelor emotionale. Pe baza experientelor proprii, dar si a marturiilor participantilor la atelierele motivationale pe care le sustine, autoarea ofera cateva tehnici de eliberare de obiceiuri proaste alimentare si relationale pentru a ne satisface sanatos foamea fizica si afectiva.

Stoc Epuizat

Daca doriti, puteti primi un email automat in momentul in care aceasta carte reintra in stoc.

Editura: Trei
Colectia: Psihologie practica
Pagini: 200

Anul aparitiei: 2013
Editia originala: 1991
Traducere din limba engleza de Nicolae Balta

Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 130 mm x 200 mm
ISBN: 978-973-707-682-3

ATENTIE! Aceasta este o carte de ANTICARIAT. Nu este o carte noua!

Stare generala: BUNA

Coperta:	IN STARE BUNA
Pagini:	IN STARE BUNA

Aspect general: NOU

Geneen Roth

Geneen Roth, scriitoare din California de Nord, a scris opt carti dedicate tulburarilor de alimentatie. Geneen Roth organizeaza ateliere motivationale pentru persoanele care sufera de comportamente alimentare compulsive.

Pagini din carte

Cuprinsul cartii

Multumiri
Introducere

1 Cand mancarea tine loc de dragoste
2 A avea sau a nu avea lucrurile sub control
3 Alinarea data de suferinta
4 Sa vrei ce e interzis
5 Sindromul "greselii fatale"
6 Doliul dupa anii pierduti
7 Sa fii victima, sa fii puternic
8 Sa fii puternic in imprejurarile primejdioase
9 Cand dragostea este dragoste

Prezentare Facebook

Fragmente din carte

Fragment din Capitolul 4. Sa vrei ce e interzis

O parte a exercitiilor mele de meditatie au constat in participarea la recluziuni tacute in care nu sunt permise nicio conversatie, niciun contact vizual si nicio atingere. In cursul celei dintai la care am fost, m-am indragostit nebuneste de un barbat din cealalta parte a camerei. La sfarsitul meditatiei, eram sigura ca ma voi marita cu el. Pentru cei care pun la indoiala posibilitatea de-a te indragosti de cineva cu care nu ai schimbat nicio privire sau niciun cuvant, iata o descriere a seductiei tacute:

ZIUA 1

Sosesc la Metaphysics Institute din desertul californian simtindu-ma brusc nelalocul meu si intrebandu-ma de ce am venit. Ma repartizeaza intr-o camera cu o femeie pe nume Rosalyn care poarta colanti de culoare albastru-electric si o bluza inflorata roz cu galben. In timp ce isi despacheteaza lucrurile, mesteca guma si face un balon care se sparge cu zgomot.

Citesc programul pentru prima perioada lipit langa usa sufrageriei: cincisprezece ore de plimbare sau de meditatie stand jos, fara sa vorbesti cu nimeni si fara sa te uiti la nimeni... timp de ZECE ZILE. Imi incalc pe loc legamantul tacerii si o intreb pe femeia de langa mine daca e o gluma si hotarasc ca Alexandra, care mi-a spus de refugiul acesta, dar nu a mentionat programul, nu imi mai este prietena, ci dusman. Pentru totdeauna.

ZIUA 2

Ma duc la meditatia realizata sezand. Am o perna si un covoras de meditatie potrivit — roz cu gri in mijloc. Dupa primele patruzeci si cinci de minute, ma dor spatele si genunchii. Doamna din fata mea sforaie. Imi vine sa arunc cu pietre in maestru, care are un glas mieros.

ZIUA 3

Vreau sa plec. M-am straduit sa nu adorm in timpul meditatiei. Inca opt zile ca astea — Dumnezeule. Vreau sa se termine. Mereu vreau ca lucrurile sa se termine. Ma plictisesc foarte repede — la film, la teatru, in relatiile sentimentale. Situatia de acum nu e cu nimic diferita. Unde o sa ma duc cand plec? Nu e ca si cum lucrurile ar sta mult mai bine cand ma intorc de undeva, ci problema e ca nu am rabdare si imi vine sa plec imediat.

ZIUA 5

Totul se taraste la nesfarsit. Dispozitia mea este mohorata, dar iritabila. Am asteptat cu nerabdare gustarea de la ora 5, cu seminte de floarea-soarelui si fructe, de parca avea sa ma salveze, dar nu a fost ce voiam. De fapt, ce voiam era sa ma simt mai bine si mancarea nu m-a ajutat. ("O sa ajungeti sa vedeti ca nu sunteti mai fericiti dupa ce ati mancat decat ati fost inainte de-a manca", a spus seara trecuta unul dintre profesori.)

ZIUA 6

E un barbat foarte atragator aici. Are par negru si ondulat, ochelari cu rame groase si haine bine croite. Barbatul e parca decupat din Esquire. Cum ar trebui sa ii spun? Robert? Nu, mi-am dorit intotdeauna sa am un iubit pe nume Michael... asa ca Michael sa fie! Privirile noastre aproape ca s-au intalnit ieri; "Hm, mi-am spus, esti incantator".

Stiu ce pantofi poarta si unde sta in sala de meditatie. Cateva zile inca si o sa stiu ce isi pune in cafea. Un inconvenient major in idila noastra e ca nu ne putem vorbi. In fantezia mea, ma duce la aeroport; incepem sa ne placem enorm unul pe celalalt. Il vad iarasi si iarasi. Vai, ce minunat e sa fii indragostit.

ZIUA 7

Profesorul spune:
— Dati un nume unei senzatii din corpul vostru.
Simt asa un dor de...
Profesorul spune:
— Unde este?
In pieptul meu.
Profesorul spune: — Ce culoare are?
Albastru.
Profesorul spune:
— Fii mai exacta.
E o framantare care ma scormoneste in partea dreapta a inimii.
Profesorul spune: — Ce e cu ea?
E un dor dupa odihna. O tanjala dupa desavarsire. O pofta de satisfactie. Un dor dupa cineva care sa imi patrunda in piept si sa ma faca sa fiu intreaga. Nu am tanjit niciodata dupa ceva ce aveam deja. Daca iubesc doar lucrurile dupa care tanjesc, inseamna ca am confundat dorul cu dragostea?

ZIUA 8

Mintea imi rataceste dupa fantezii ca un cersetor dupa mancare. Ma tine departe de prezent. La ora gustarii, visam ca merg cu Michael in Mexic. Cand am terminat gustarea de chipsuri de roscova si struguri, alergam cu el pe nisipul negru al plajei si faceam dragoste cu el in coliba de paie.

ZIUA 9

In timpul plimbarii de meditatie de astazi, cand trebuia sa am cate un picior "ridicat-miscat-asezat" si trebuia sa imi sporesc constientizarea senzatiilor din calcai cand atingeam solul, sa fiu atenta la fiecare muschi care se incorda, in cursul meditatiei de dupa-amiaza cand trebuia sa imi sporesc atentia si sa ma apropii de detasarea de dorinta si de cele cinci obstacole, cand trebuia sa inaintez pas cu pas spre iluminare si eliminarea suferintei pentru toate fiintele dotate cu senzatii, atunci eu eram extrem de concentrata pe muschii care se incordau pentru ca Michael sa isi miste fesa dreapta in blugii albastri decolorati.

Atentia mea puternica era concentrata pe miscarile fundului lui Michael cand isi ridica, isi misca si isi aseza intai un picior, apoi pe celalalt pe scara salii principale. Imi spoream atentia imaginandu-mi senzatiile date de degetele sale subtiri si acoperite de par negru pe fata mea si de buzele sale in forma de inima pe ceafa mea. Eram atenta la vibratia din pieptul meu in timp ce mi-l imaginam soptindu-mi ca ma iubeste.

Inaintam spre identitatea universala armonizandu-mi atat de mult corpul cu al lui, incat atunci cand urca o treapta, muschii pulpelor mele erau indemnati sa se miste. Apogeul calatoriei mele spre iluminare a avut loc la plimbarea de meditatie de seara, cand am mers alaturi de Michael spre sirul de scari si am observat ca isi inchide ochii, tinandu-si mana pe balustrada in timp ce isi ridica, isi misca si isi aseza intai un picior, apoi pe celalalt coborand treptele.

Cu o mare atentie, m-am indreptat spre balustrada opusa, am inchis ochii, mi-am tinut echilibrul cu mana si am inceput sa imi ridic, sa imi misc si sa imi asez picioarele pe treptele scarii. Si atunci s-a intamplat: o tresarire brusca de caldura, materia intalnind materia, mana eleganta a lui Michael atingand-o pe a mea. Am deschis ochii. Si i-a deschis si el. Colturile gurii i s-au ridicat intr-un zambet si dintii i-au stralucit in amurgul violet. Apoi si-a abatut rapid privirile si si-a continuat indelungul drum catre eliberare.

ZIUA 10

Recluziunea s-a incheiat. Am spart astazi tacerea laolalta, spunandu-ne numele si doua fraze despre noi insine. Numele adevarat al lui Michael este Ralph Sheen. Tocmai a petrecut sase luni intr-un refugiu de meditatie si pleaca in China peste patru luni, dar pana atunci va locui in Santa Cruz. Din toate orasele din tara, o sa locuiasca in acelasi oras ca si mine. Relatia asta e sortita sa se-nfiripe.

Ralph si cu mine pe plaja cand amurgul revarsa dare scanteietoare aurii si turcoaz pe nisip; Ralph si cu mine in patul meu de arama si fier cu ferestrele frantuzesti deschise spre florile violacee de pe veranda; Ralph si cu mine tinandu-ne de mana, facand dragoste, casatorindu-ne intr-o ceremonie de la miezul noptii langa un lac, cu zece mii de lumanari plutind pe apa.

Dar mai intai trebuia sa fac cunostinta cu el.

Ralph nu era casatorit, nu avea nicio femeie in viata lui, nu era alcoolic sau dependent de munca si nu lua droguri. Ralph avea o gropita in barbie si ochi blanzi. Isi acoperea gura cu mana cand radea. Isi ridica degetul mic cand bea din pahar. Spunea ca vrea sa gaseasca "o femeie pasionata" care sa ii poata arata acele laturi din el pe care incercase sa le evite. Ralph era cu totul si pe deplin disponibil. Singura problema era ca spunea ca nu il atrageam. Dar sa fi fost neaparat o problema? Mie nu mi s-a parut asa. Am crezut ca Ralph nu stia ce vrea si ca era sarcina mea sa il conving ca ma voia pe mine.

Imi placea chipul lui Ralph. Imi placea mersul lui. Imi placeau mainile lui. Imi placea felul in care parul i se ondula peste guler. Imi placeau glasul lui si rasul lui. Atat de mult, incat voiam sa imi petrec viata cu el, si nu aveam sa las pe nimeni si nimic sa imi stea in cale. Mai ales pe Ralph.

Mergand la un picnic de dupa perioada de recluziune in Nisene Marks Park, ne-am oprit la o patiserie si am ras alegand patru deserturi pentru amandoi: chou a la creme, martipan, spuma de ciocolata si placinta cu branza si praline.

Se simte bine cu mine. Cu siguranta ca e atras de mine. Nu razi asa cu cineva care nu te atrage.

Dupa felul principal cu sendvisuri cu branza si salata de cartofi, am scos deserturile. Mai intai chou a la creme, deoarece ii placea frisca din varf. "Ti-a ramas niste frisca pe buze", i-am spus, "lasa-ma sa te sterg" — si l-am sarutat. Mi-a raspuns. Ne-am sarutat ceafa, buzele, mainile, ochii...

Ma place, vezi? Ma place, nu saruti pe cineva pe care nu il placi, nu saruti pe cineva care nu te atrage. Incepe sa se excite. Stiam eu, stiam eu.

Dupa ce am facut dragoste, Ralph a spus:
— Asta nu inseamna nimic. Tot nu stiu daca ma atragi. Am fost luat de val si a fost frumos, dar nu inseamna nimic.
—Ihim, am incuviintat din cap. Stiu.

Sigur, Ralph, sigur. Stiu ca te temi sa iubesti pe cineva, nu stiu de ce, poate ca ai fost ranit, dar oricum ar fi, inteleg si o sa am rabdare fiindca stiu ca o sa ajungi sa ma iubesti.

Ralph mi-a spus de trei ori in sase saptamani ca nu voia sa fim iubiti. Dar mi-a spus si ca ma iubea. A zis:
— Daca te tii de mine, stiu ca pot sa invat. Am avut de furca cu intimitatea.

A facut dragoste cu mine in ziua de dinaintea plecarii in China.
— Lasa-ma inauntru, m-a rugat, te rog lasa-ma inauntru.
Nu trebuia sa ma roage.

In cele unsprezece luni cat a fost plecat, Ralph mi-a trimis trei carti postale si o scrisoare. I-am trimis o scrisoare de treizeci si opt de pagini pe care am scris-o timp de trei luni in loc de jurnal. I-am spus despre plimbarile mele pe plaja, despre amurguri, despre curmalele pe care le-am vazut la piata. Pe tonul meu cel mai vesel, i-am descris fiecare detaliu din viata mea cu exceptia faptului ca ma pastram pentru el, imbatandu-ma cu fantezia vietii noastre impreuna.

Nu mi-a lipsit afectiunea fizica, nu mi-a lipsit impartasirea vietii mele cu altcineva si nu mi-a lipsit nici macar Ralph. Nu il cunosteam destul de bine ca sa imi lipscasca. Aveam ceea ce imi trebuia ca sa ma faca fericita, aveam lucrul cel mai familiar: iluzia iubirii.

* * *

In timpul absentei lui, m-am mutat intr-o casa de langa tarm pe care am decorat-o dragastos cu el in minte. Ghirlande in forma de inima, draperii din dantela bej, lumanari pe pervazul ferestrelor. Cuverturi, cosuri, flori. Asta va fi casa noastra, o sa traiesc aici cu el, vom fi fericiti in casa aceasta din lemn albastru de langa mare.

In cei doi ani cat am fost indragostita de el, l-am vazut pe Ralph cu totul douazeci si doua de zile. Calatorea prin toata lumea, se ducea la refugii de meditatie, locuia la prietenii din Berkeley. Mi-a spus ca nu era atras de mine, mi-a spus ca nu stia daca era atras de mine, mi-a spus ca era atras de mine. Cand il vedeam, nu stiam niciodata daca ma va intampina ca pe o prietena, o iubita sau o straina. Mi-a spus ea nu ma potriveam cu imaginea lui despre femeia ideala. Cand mi-a aratat o femeie pe care o considera atragatoare, am facut ochii mari privind la o fata cat un bat, de 40 de kilograme cu par blond spalacit.

Sara voia sa dea navala in apartamentul lui Ralph in toiul noptii si sa ii arunce cu mingi de bowling in cap. Voia sa ii bage bolduri in ochi. Voia sa il estropieze si sa il stranguleze. Voia ca eu sa incetez sa ma mai distrug. A pledat, a tipat:

— Trebuie sa iesi din relatia asta inainte de a-ti pierde de tot sanatatea mentala. Mai intai iti spune ca nu il atragi, apoi se culca cu tine, apoi iti spune sa ramai cu el, apoi iti spune ca este atras de tine, apoi pleaca un an intreg... E b-o-l-n-a-v, Ralph e un baietel bolnav care crede ca undeva exista o femeie perfecta care il asteapta, ceea ce e un semn sigur ca nu vrea sa se implice intr-o relatie. Nu il intereseaza sa descopere de ce e atat de smintit, nu ii pasa de cum te afecteaza sminteala lui, nu se gandeste deloc la sentimentele tale. Meriti mult mai mult de-atat, draga mea Geneen, meriti un partener care sa vada cat de deosebita esti, nu dementul asta. Suna-l si spune-i ca nu vrei sa-l mai vezi niciodata. O sa formez eu numand si stau langa tine cand i-o spui. Fa-o azi, acum!

Nu puteam. Nu voiam. Simteam ca Ralph este singura mea sansa de fericire si ca daca il las sa plece, o sa fiu coplesita de disperarea din cosmarurile cu monstri cu ochi gaunosi si maini goale. Trebuia sa il am, si asta era. Nimeni nu ma putea convinge ca greseam. I-am iertat absenta, neglijenta, lipsa desavarsita de bunatate. Nu m-a rugat sa il iert, dar am facut-o. Credeam ca am nevoie de el ca sa traiesc pe deplin. Era ca si cum cineva ar fi apasat pe butonul "vibratie" cand intra el in camera; ceea ce era anost fara el devenea miraculos cu el de fata: culorile, sunetele, gusturile. Florile, pasarile, inghetata. Locul din mine care cunostea rasul si frumusetea avea numele lui. Cu Ralph, orice era posibil. Cu Ralph, eram in siguranta. Cand nu eram cu Ralph, eram singura, indiferent cu cine as fi fost.

Nu ii raspundeam Sarei cand tipa:
— Daca asta e siguranta, atunci ce inseamna "nesigur"?

Trebuia sa ma apar, sa il apar pe Ralph de acuzatiile ei. Nu imi dadeam voie sa ma gandesc la motivul pentru care lasa sa treaca saptamani intregi fara sa ma sune, de ce nu le spunea prietenilor sai de mine. M-am cramponat de momentele petrecute cu el, momente de aur. Ralph si cu mine la restaurantul mexican de ziua mea, mancand tortilla si enchilada, tinandu-ne de maini. Ralph spunand:
— Esti tot ce imi doresc.
Ralph si cu mine in patul meu in arsita verii, uitandu-ne intr-un album de picturi de Georgia OKeeffe; se intoarce spre mine si spune:
— E o bucurie asa de mare sa fiu cu tine.
Momente de neuitat.

La sfarsitul celui de-al doilea an in care eram "impreuna", Ralph a fost primit la o scoala de gastronomie de la Berkeley. Stateam in curtea din spate cand mi-a spus ca se muta.
— O sa plec la Berkeley, a spus, si nu am de gand sa vin in vizita la tine si nu o sa-mi pese prea mult nici daca vii tu sa ma vizitezi.

M-am holbat la el, fara sa inteleg. Nu a spus cu adevarat asta. Nu vorbeste serios. Trebuie ca glumea. Doi ani am trait cu barbatul asta si el imi spune ca nu conteaza daca ne mai vedem sau nu?
— Mai spune-mi o data. Spune-mi ce ai spus acum, l-am rugat.
A repetat:
— Ma mut la Berkeley si nu cred ca ar trebui sa ne mai vedem.
— Scarba ce esti — iesi afara din casa mea.
Ralph a parut usor surprins.

Alte titluri de specialitate de pe PsihoShop.ro:

Copyright © 2008-2020 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.

TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015