Ce se petrece in grupuri. Comunitati nevrotice, comunitati sanatoase - Robert D. Hinshelwood

 

Cauta carte / autor:    
CUM CUMPAR?        CUM PLATESC?        LIVRAREA        Despre ANTICARIAT        CONTACT     

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:


Psihoterapie


Psihologie clinica


Psihologie practica


Psihologie educationala


Introducere in psihologie


Alte domenii ale psihologiei


Domenii conexe


Dictionare


Reviste si periodice


ANTICARIAT





109 TITLURI DISPONIBILE

56 TITLURI DISPONIBILE

234 TITLURI DISPONIBILE

34 TITLURI DISPONIBILE

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:



      
Ce se petrece in grupuri. Comunitati nevrotice, comunitati sanatoase - Robert D. Hinshelwood       Ce se petrece in grupuri. Comunitati nevrotice, comunitati sanatoase
de

R.D. Hinshelwood analizeaza -Ce se petrece in grupuri. Comunitati nevrotice, comunitati sanatoase- bazandu-se pe experienta sa clinica din comunitatile terapeutice. Autorul, psihiatru si psihanalist, abordeaza diverse problematici ale grupului – constituire, functionare, evolutie, disolutie, roluri terapeutice, metode de lucru specifice in terapie, inclusiv tema vietii inconstiente a grupului.

Pret: lei        Avem aceasta carte in stoc!



      



Editura: Trei
Colectia: Psihologie-Psihoterapie
Pagini: 360
   
Anul aparitiei: 2013
Editia originala: 1987
Traducere din limba engleza de Brandusa Popa
     
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 145 mm x 205 mm
ISBN: 978-973-707-732-5


Descrierea editorului

Procesele de grup sunt deseori surprinzatoare, coplesitoare, impenetrabile, de neinteles. In tot felul de grupuri - de studiu, birouri, cluburi, organizatii politice sau echipe - se pot intampla lucruri ciudate si alarmante.

Bazandu-se pe experienta sa clinica in comunitatile terapeutice si utilizand perspectiva psihanalitica, R.D. Hinshelwood ne ofera in cartea „Ce se petrece in grupuri. Comunitati nevrotice, comunitati sanatoase” un nou mod de a intelege viata inconstienta a grupurilor si a institutiilor. Pe parcursul cartii, autorul ne conduce de la experienta bruta a vietii de grup, la intelegerea relatiei dintre comunitate si lumea interna a membrilor ei, la procesele care duc la disperare, idealizare, moral ridicat sau scazut, semnaland si modul in care o organizatie poate deveni nevrotica sau, dimpotriva, fiind sanatoasa, poate favoriza dezvoltarea membrilor ei.

Conceptul central pentru a intelege ce se intampla in grupuri este dramatizarea - manifestarea publica in viata grupului a unei fantasme individuale a unui membru. R.D. Hinshelwood ofera numeroase exemple pentru a ilustra relatia dintre lumea interna a fiecarui membru si lumea externa comuna a grupului. Desi sunt prezentate situatii din comunitati terapeutice, cartea „Ce se petrece in grupuri. Comunitati nevrotice, comunitati sanatoase” este utila pentru intelegerea oricarui tip de grup.

R.D. Hinshelwood este psihiatru si psihanalist, membru al Societatii Britanice de Psihanaliza, profesor de psihanaliza la Centrul de Studii Psihanalitice al Universitatii din Essex si a fost directorul spitalului Cassel. A scris numeroase carti despre teoria kleiniana a relatiilor de obiect, psihodinamica organizatiilor, etica si psihanaliza.



Robert D. Hinshelwood

R.D. Hinshelwood este psihiatru si psihanalist, membru al Societatii Britanice de Psihanaliza, profesor de psihanaliza la Centrul de Studii Psihanalitice al Universitatii din Essex si a fost directorul spitalului Cassel. A scris numeroase carti despre teoria kleiniana a relatiilor de obiect, psihodinamica organizatiilor, etica si psihanaliza.



Pagini din carte

                     

                     

                     



Cuprinsul cartii

Lista figurilor
Prefata

Partea I. Experienta bruta

1. Suferinta trairii
2. Intelegerea in actiune
3. Resurse pentru dramatizarea inconstienta


Partea a II-a. Propria comunitate a individului

4. Comunitatea interna
5. Dramatizarea si mecanismele de aparare
6. Individul in comunitate
7. Regimul comunitatii si individul


Partea a III-a. Disperare, idealizare si moral

8. Echipa terapeutica in calitate de obiect de transfer
9. Terapie si terapizare
10. Esecul si idealul
11. Moral si demoralizare
12. Inversarea ciclului demoralizarii


Partea a IV-a. Organizatia nevrotica

13. Granite si bariere
14. Capriciul barierei
15. Ruptura si fragilitate
16. Fatetele rigiditatii
17. Dimensiuni ale personalitatii comunitatii


Partea a V-a. Terapia in comunitate

18. Importanta dimensiunii F
19. Personalitatea comunitatii in calitate de continator
20. Terapia in practica
21. Repere pentru personalul medical


Partea a VI-a. Grupul in calitate de comunitate

22. Treceri fructuoase

Bibliografie
Index

Lista ilustrarilor

E 1.1 Intalnirea care a mers prost
E 1.2 O interpretare reusita
E 2.1 Subofiterul
E 2.2 Anti-„tapul ispasitor"
E 3.1 Comunitatea suferinda
E 4.1 Victima persecutata
E 4.2 Remuscarea unei mame
E 5.1 Clivarea unui rol
E 5.2 Lentila de contact a copilului
E 5.3 O proiectie colectiva
E 5.4 Comunitatea ca paradis
E 6.1 Barbatul care credea ca vrea sa fie el insusi
E 6.2 Identitatea renegata
E 6.3 Monologistul
E 6.4 Taciturnul
E 7.1 Liderul schizoid
E 7.2 Mafiotii la putere
E 8.1 Intelegerea de onoare
E 9.1 Terapizarea individului
E 9.2 Confruntarea cu ce e mai rau
E 9.3 Mitul prostului obicei
E 9.4 Cazarea pacientilor
E 10.1 Regimul terorii
E 11.1 Comunitatea schilodita
E 12.1 Salvarea moralului
E 13.1 Comunicarea fantasmatica
E 14.1 Sectia de terapie
E 14.2 Bariera mobila
E 14.3 Grupul care purta povara vinovatiei
E 14.4 Grupul „interior" si grupul „exterior"
E 14.5 Penetrarea comunitatii de zi
E 14.6 Exilati intr-un grup
E 14.7 Grupul special de studenti
E 14.8 „Cartoful fierbinte" emotional
E 15.1 Intrusul certaret
E 15.2 Intrusul emotional
E 15.3 Intreruperea de Pasti
E 15.4 Perturbarea activitatii in echipa
E 15.5 Fragmentarea la putere
E 16.1 Constitutia birocratica
E 16.2 Intalnirea osificata
E 163 Complexitatea
E 18.1 Abordarea problemei absenteismului
E 20.1 Terapia este un proces al comunitatii

Lista figurilor

2.1. Procesul de diferentiere
2.2. Mutatia ostilitatilor
11.1. Integritate si eficienta
11.2. Succesul se indeparteaza si mai mult
11.3. Mituri - comunitatea ca Paradis
11.4. Comunitatea trebuie sa fie buna la ceva
11.5. In sfarsit, succesul fantasmatic
11.6. Proiectiile intergrupuri
12.1. Personalul medical nesigur
12.2. Personalul medical terapizeaza
12.3. Pacientii sustin personalul
12.4. Interactiunea combinata dintre personalul medical si pacienti
12.5. In final, un ciclu benign
14.1. „Sistemul multigrup" al spitalului
14.2. Zidul din jurul sectiei de terapie
14.3. Capriciul barierei
17.1. Comunitatea cu potential de refacere
17.2. Comunitatea care se „dezumfla"
17.3. Dimensiunile C si D si comunitatea cu potential de refacere
17.4. Capcana demoralizarii
17.5. Dimensiunile C, D si acum F
17.6. Dimensiunea R (Rigiditatea)
19.1. Tipuri de comunitate
22.1. Rezumatul grafic al temei lucrarii




Fragmente din carte

Fragment din Capitolul 13: Granite si bariere

Ideea lui Jaques a fost ca una dintre cauzele pentru care grupurile de oameni raman grupuri este identificarea colectiva pe baza apararii psihice.

Acest lucru ar furniza un castig psihic pentru individ, desi un castig limitat. Cu toate ca anumite anxietati primitive (descrise in capitolul 4) sunt tinute in sah, pretul platit este distorsionarea institutiei, care este colorata de clivaj si identificari proiective si introiective. Rezultatul este ca institutia serveste doi stapani - atat sarcina ei primara, cat si apararea psihica a indivizilor, care se poate exprima intr-o distorsionare a sarcinii. Cand o organizatie, functioneaza in acest al doilea sens, Jacques o numeste "sistem defensiv social".

Un studiu de caz al unui sistem defensiv social

Continuand activitatea lui Jaques, Menzies (1960) a abordat o alta institutie ca si cum ar fi un pacient ce prezinta un simptom. Aceasta institutie a fost serviciul de asistenta medicala al unui spital universitar din Londra. Problema (simptomul) prezentata de organizatie era pierderea alarmanta de studenti asistenti medicali competenti. Menzies a conceput o forma de investigatie ce a inceput cu "simptomul". Ea a stabilit ca sursele erau profunde si pareau sa implice anxietati foarte primitive si aparari actionate colectiv.

Ea a observat ca practica studentilor asistenti din cadrul sectiilor era organizata in modalitati specifice care erau numite "bune practici deingrijire medicala"; si totusi, aceste practici pareau sa le refuze studentilor safisfactia de a-si face munca. In mod special, aceste sarcini erau organizate in alte scopuri decat ingrijirea pacientului. Un scop era distantarea cat de mult posibil a asistentei de orice contact personal cu pacientul, iar alt scop era despovararea asistentei de sentimentul responsabilitatii, care era intotdeauna pasat in sus sau in jos in lantul ierarhic.

Distantarea personala s-a realizat prin organizarea activitatii in liste de sarcini - o asistenta se ocupa de toate plostile, alta lua temperatura tuturor pacientilor. In acest fel, asistentul medical nu relationa cu intreaga persoana a pacientului. Acest aspect a fost consolidat de referirea la pacienti sub forma numarului patului, a bolii de care sufereau ori a organului afectat.

Aceste "tehnici" defensive, asa cum le numeste Menzies, erau incununate de denumirea lor drept "bune practici de ingrijire" si de asertiunea ca un "bun" asistent medical nu relationeaza cu pacientul. Acest sistem le era predat studentilor in cadrul institutiei respective.

Menzies a aratat de asemenea ca aceasta nu era pur si simplu o alternativa arbitrara de lucru. Ea functiona ca o aparare si era generata de impactul anxietatii. Natura colectiva a apararii era extrem de frapanta in acest studiu de caz, deoarece exista o anxietate comuna legata de activitatea insasi. Noii studenti, abia deveniti adulti, erau confruntati cu o sarcina care implica o mare apropiere, pe parcursul unei intregi ture, de oameni aflati in durere, mutilati sau muribunzi. Pentru acest motiv o numim practica defensiva. Distantarea personala usureaza testul psihologic de anduranta prezentat asistentului medical vulnerabil.

Apararile colective erau de un tip foarte primitiv. Ele evitau anxietatea prin aparari proiective si introiective, in loc sa se confrunte cu ea si sa o perlaboreze in scopul continuarii maturizarii individului. Menzies scrie: „Sistemul defensiv social reprezenta institutionalizarea unor mecanisme de aparare foarte primitive, o caracteristica principala a acestora fiind faptul ca faciliteaza evitarea anxietatii, dar contribuie foarte putin la modificarea si reducerea ei reala" (Menzies, 1960).

Rezultatul a fost ca multi dintre indivizi erau de fapt mai maturi decat institutia! Pentru ei, a deveni asistent medical reprezenta de fapt o limitare a personalitatii lor. Si, cu toate acestea, pentru a-si continua formarea, studentul era obligat sa adopte apararile primitive ale institutiei, iar pentru cei mai maturi dintre ei, acest lucru era chinuitor. Drept rezultat, cei mai buni studenti paraseau institutia!

Asistentului medical ii erau refuzate atat satisfactia profesionala legata de un contact personal natural cu cineva pe care l-a ajutat, cat si oportunitatile de a-si dezvolta propriile cai de confruntare cu anxietatile.

Institutionalizeaza membrii unei comunitati terapeutice "mecanisme defensive foarte primitive, o caracteristica principala a acestora fiind faptul ca faciliteaza evitarea anxietatii, dar contribuie foarte putin la modificarea si reducerea ei reala"?

Este dramatizarea un sistem defensiv social?

Dramatizarile dintr-o intalnire a comunitatii terapeutice ar putea fi intelese ca simptom al institutiei intr-o maniera similara abordarii lui Menzies. Se reduc acestea la un sistem defensiv social asa cum a fost el descoperit de Jaques si elaborat de Menzies?

In scopul comparatiei, voi enumera pe scurt trasaturile esentiale ale unui sistem defensiv social:

(1) este colectiv si obtine avantaje pentru grupul de oameni implicati, deoarece furnizeaza sprijinul grupului pentru fiecare dintre membrii lui;

(2) este defensiv deoarece protejeaza indivizii de experiente care ar putea fi prea neplacute sau coplesitoare;

(3) protectia este eficienta impotriva anxietatilor deosebit de amenintatoare si primitive. Acestea sunt formele fantasmatice ale anxietatii, adapostite in lumea interna;

(4) utilizarea sistemului defensiv social este inconstienta. Cu toate acestea, forma si continutul vor fi rationalizate ca "bune" practici;

(5) caracterul defensiv depinde in special de apararile primitive - clivajul si identificarea proiectiva si introiectiva;

(6) din cauza presiunii sociale de a adopta o identitate sau un rol, sistemul conduce la o restrictionare a personalitatii;

(7) la fel ca problema pe care o prezinta pentru personalitatea individuala, sistemul defensiv social conduce la o institutie la fel de rigida care isi impiedica realizarea propriei ratiuni de a fi si este extrem de dificil de schimbat.

Dramatizarile au de fapt aceleasi caracteristici: sunt colective, sunt defensive; sunt aparari impotriva anxietatilor interne ale indivizilor, ii determina pe oameni sa ajunga captivi in ele fara sa fie constienti de participarea lor, aceste roluri reprezinta functionarea unor mecanisme de aparare primitive - clivajul, identificarea proiectiva si identificarea introiectiva, individul este deseori limitat la rol intr-o maniera antiterapeutica si institutia are de suferit printr-o distorsionare a sarcinii.

Asa cum se manifesta in intalnirile comunitatii, dramatizarea este in mod limpede o forma a sistemului defensiv social. Serviciul de asistenta medicala descris de Menzies pare sa fi institutionalizat dramatizarea unei relatii de obiect caracterizata de lipsa contactului emotional — o ingrijire de tip mecanic, nonemotionala, impietrita. Aceasta drama exterioara reproduce o lume interna de disperare si fantasma unei vatamari ireversibile a celorlalti.

Asistentii medicali erau de fapt doar o fateta a structurii sociale. Mezies vorbeste foarte putin despre pacienti si sistemul lor social. Cu toate acestea, prin contactul cu purtatorii culturii institutionale — studentii — rolul lor era cel de a fi purtatorii anonimi ai unui organ bolnav, de a ramane pasivi in pat, lipsiti de emotii, miscare ori identitate. Un asemenea rol al unei inertii pasive ar putea fi interpretat de pacient in felul sau propriu, dar deseori setul colectiv de atitudini poate emerge prin intermediul proceselor introiective.

Pacientul poate idealiza personalul medical si activitatea asistentilor medicali pentru a se apara impotriva propriei boli si conditii de muritor. Astfel, personalul medical ajunge sa detina o mare putere. Daca personalul pare sa ramana distant, pacientii pot rationaliza acest lucru ca datorandu-se cerintelor foarte intense cu care se confrunta un asemenea personal medical competent.








Copyright © 2008-2016 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.

TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015