Autorii combina cunostintele bazate pe cele mai recente cercetari cu o experienta clinica remarcabila, intr-o abordare moderna a tratamentului copiilor si al adolescentilor cu anxietate.
Anul aparitiei: 2009 Editia originala:2000 Traducere din limba engleza de Laura Visu-Petra
Coperta:Simpla (Paperback) Dimensiuni:165 mm x 240 mm ISBN:978-973-7973-69-6
Descrierea editorului
Autorii combina cunostintele bazate pe cele mai recente cercetari cu o experienta clinica remarcabila, intr-o abordare moderna a tratamentului copiilor si al adolescentilor cu anxietate.
Pentru cei noi in domeniul tratamentului tulburarilor de anxietate, cartea constituie o initiere de exceptie. Pentru clinicianul si cercetatorul experimentat, autorii ofera o gama larga de resurse utile muncii unui expert.
Tulburarile de anxietate sunt tipul de tulburare mentala cel mai frecvent in copilarie si adolescenta. Ajutandu-i pe copii sa treaca peste problemele lor de anxietate, putem contribui, pe termen lung, la reducerea costului personal si comunitar considerabil, asociat cu tulburarile de anxietate la varsta adulta.
"Tratamentul tulburarilor de anxietate la copii si adolescenti. O abordare fundamentata stiintific" reprezinta o resursa valoroasa si contine descrierea detaliata a unor tehnici si strategii specifice, formulare si alte materiale, pe care terapeutii de la orice nivel de experienta le vor gasi foarte utile.
„Care sunt atuurile ce recomanda acest volum si il impun ca un element esential si distinct in repertoriul terapeutic al specialistilor din domeniul sanatatii mentale a copilului si adolescentului? Lectura volumului ne indica doua raspunsuri fundamentale. In primul rand, metodele de interventie terapeutica prezentate sunt validate stiintific. Ele sunt rezultatul unor studii clinice sistematice, coordonate de catre autori pe parcursul mai multor ani si sintetizate in publicatii de referinta. Aceste studii ofera garantia ca atat tehnicile propuse, cat si articularea lor intr-un program ce presupune o inlantuire structurata de sedinte cu copilul si cu familia, functioneaza pentru a reduce substantial si pe termen lung anxietatea. In al doilea rand, tehnicile propuse sunt validate practic. Nu sunt oferite retete pre-fabricate de interventie, ci se prezinta procesul terapeutic in dinamica lui reala, anticipandu-se posibile dificultati de parcurs. Intrebari specifice, precum: „care sunt elementele specifice in terapia copilului mic fata de cea a adolescentului?”, „cum adaptam tehnicile pentru intalnirile de grup versus cele individuale?”, „cum explicam diferentiat o tehnica parintelui si copilului?”, isi gasesc raspunsuri nuantate in fiecare capitol, confirmand aplicabilitatea practica a demersului terapeutic.” (Laura Visu-Petra)
Ronald Rapee
Dr. Ronald M. Rapee este profesor la Departamentul de Psihologie, Universitatea Macquarie din Sydney, Australia si este fondator si director al Centrului pentru Sanatate Emotionala. A fost implicat in calitate de consultant in elaborarea DSM-IV si a DSM-V.
Este membru al proiectului finantat de guvernul SUA, Project Liberty, pentru elaborarea unor programe de management al anxietatii pentru copiii afectati de dezastre naturale. Face parte din comitetul de referenti stiintifici ai Swiss Etiological Study of Adjustment and Mental Health, precum si din comitetul editorial al catorva reviste internationale de specialitate.
Jennifer Hudson
Jennifer L. Hudson este profesor in cadrul Departamentului de Psihologie si director al Centrului pentru Sanatate Emotionala la Universitatea Macquarie din Sydney, Australia. A urmat studiile de masterat si cele doctorale la Universitatea Macquarie, precum si un program de studii postdoctorale in calitate de bursier al Universitatii Temple din Philadelphia.
Carolyn Schniering
Carolyn A. Schniering este psiholog specializat in psihologia copilului si cercetator in cadrul Centrului pentru Sanatate Emotionala, Departamentul de Psihologie al Universitatii Macquarie din Sydney, titular in cadrul programului de studii masterale de Psihologie clinica.
Are o experienta bogata in tratamentul adolescentilor cu dificultati emotionale si a elaborat si evaluat noi programe transdiagnostic de tratament pentru anxietate, depresie si automutilare in randul tinerilor.
Ann Wignall
Ann Wignall este psiholog clinician principal si director responsabil pe teme de sanatate mintala a copilului si adolescentului in cadrul Northern Sydney Health Service. A fondat Child and Adolescent Anxiety Clinic (in cadrul Royal North Shore Hospital) si este terapeut specializat in tratamentul copiilor si familiilor cu o gama larga de tulburari de comportament si anxietate.
In videoul de mai jos, puteti urmari un scurt interviu cu Ronald Rapee despre anxietatea copiilor si adolescentilor si despre metodele terapeutice cognitiv-comportamentale:
Prefata la editia in limba romana
Multumiri
Introducere
1. Evaluarea si diagnosticul tulburarilor de anxietate
2. Intelegerea si tratamentul anxietatii la copii
3. Studii de caz
4. La inceput de drum
5. Restructurarea cognitiva
6. Relaxarea
7. Managementul comportamentului copiilor
8. Expunerea
9. Antrenamentul abilitatilor sociale
10. Asertivitatea
11. Incheierea programului
Postfata
Anexa - Tratamentul in format de grup
Bibliografie
Fragmente din carte
Fragment din capitolul 5: Restructurarea cognitiva
Dupa cum am descris in capitolul 2, copiii anxiosi sunt mai predispusi (in comparatie cu cei nonanxiosi) sa vada lumea inconjuratoare ca fiind un loc amenintator si periculos. Evident, modificarea acestei perceptii este principiul pe care se bazeaza acest program de tratament. Restructurarea cognitiva este primul pas pentru schimbarea acestor convingeri.
Studiile care au urmarit eficienta tratamentelor in cazul adultilor cu anxietate au aratat in mod constant ca modificarile in modalitatile nerealiste de a gandi reprezinta un bun predictor al ameliorarii simptomelor anxioase. Exista mai putine asemenea studii cu copii si adolescenti, dar, pana la aceasta ora, literatura indica faptul ca restructurarea cognitiva este o componenta eficienta in tratamentul tulburarilor de anxietate la tineri.
Modalitatea de restructurare pe care o folosim noi se bazeaza pe cercetarile realizate de Aaron Beck (1976). Aceasta abordare presupune schimbarea gandurilor prin examinarea dovezilor care le-ar sustine, examinare realizata intr-o maniera extrem de structurata. Etapele pentru realizarea acestui lucru se pot invata pe dinafara si apoi pot fi aplicate in situatii din viata de zi cu zi, astfel incat copilul devine capabil sa faca fata anxietatii fara ajutorul terapeutului. Astfel, se ofera o deprindere pe termen lung, la care copilul poate apela pentru a face fata diverselor evenimente negative care apar pe parcursul anilor.
Uneori, conceptele implicate in acest tip de restructurare cognitiva sunt prea complexe si copiii nu le inteleg in totalitate, din cauza abilitatilor cognitive sau verbale care se afla in dezvoltare sau din cauza lipsei automonitorizarii. Copiii pentru care acest tip de restructurare cognitiva este cu adevarat dificila se descurca mai bine cu trainingul de auto-instruire (self-instructional training) bazat pe munca lui Donald Meichenbaum (1977). (Aceasta tehnica mai simpla este descrisa in acest capitol, in cadrul sectiunii Confruntarea cu dificultati).
Terapeutul incepe restructurarea cognitiva prin a introduce motivatia pentru aceasta si principalele tehnici implicate in disputarea gandurilor; apoi, in sedintele urmatoare, va parcurge multe exemple in acest sens. Copiilor si adolescentilor le sunt necesare in general mai multe sedinte, pentru a intelege bine tehnica si au nevole de ghidare si practica frecventa atat in cadrul sedintelor, cat si intre acestea. In mod obisnuit, cateva convingeri sau interpretari centrale relationate cu anxietatea copilului se vor evidentia in timp si vor necesita atentie sporita.
Parintilor trebuie sa li se ofere o explicatie detaliata a restructurarii cognitive, astfel incat sa fie capabili sa isi asiste copilul in practicarea tehnicii si sa o poata folosi in cazul propriei anxietati, daca este nevoie. In legatura cu acest aspect, este important sa luati in considerare impactul puternic al anxietatii parintilor, prin mecanisme de tipul modelarii sau al stilului de gandire dezadaptativ, si sa fiti pregatiti pentru a le contracara (vedeti si capitolul 7).
Introducerea motivatiei pentru utilizarea restructurarii cognitive
Atat copilul, cat si parintii sai sunt invatati restructurarea cognitiva. In aplicarea tehnicii, folosim de obicei termenul de "gandire realista", atunci cand discutam cu parintii si adolescentii, si "gandire ingrijorata" si "gandire calma", atunci cand vorbim cu copiii mai mici. Parintilor le explicam ca, invatand sa aplice gandirea realista in propriile vieti, se vor situa in cea mai buna pozitie pentru a-i invata pe propriii copii acest lucru. Pe de alta parte, un scop oarecum tacit pentru a-i invata si pe parinti aceasta strategie este acela de a-i ajuta sa lucreze asupra propriilor temeri si ingrijorari, pentru ca apoi sa ofere copiilor lor un model in acest sens.
Cum este cazul cu majoritatea tehnicilor din acest program, parintii si copiii sunt invatati separat. Totusi, in cazul copiilor mici, este indicata situatia in care copilului i se explica restructurarea cognitiva de fata cu parintele, deoarece terapeutul poate sa le ofere parintilor un model despre cum sa aplice cu copilul lor aceasta tehnica.
Parintii si adolescentii
Atat parintilor, cat si adolescentilor, mai ales adolescentilor mai mari, li se pot oferi instructiuni foarte similare in explicarea restructurarii cognitive. In general, este util sa incepeti cu un exemplu, in care apare un eveniment ambiguu. Un exemplu bun pentru adulti ar fi: "Imaginati-va ca partenerul / sotul dumneavoastra intarzie sa ajunga acasa de la serviciu". Vor fi rugati sa indice reactia lor emotionala imediata. Apoi, puteti continua sugerand: "Acum imaginati-va ca va amintiti brusc cum partenerul / sotul dumneavoastra v-a spus ca va avea o intalnire si ca va ajunge acasa mai tarziu, cum v-ati simti atunci?"
Adolescentilor li se va oferi un exemplu similar, dar relevant pentru ei, cum ar fi: "Imagineaza-ti ca ti-ai stabilit o prima intalnire la ora sase si el sau ea nu a aparut inca, desi este sase si un sfert". Apoi, "La un moment dat, iti amintesti ca ai incurcat orele si ca de fapt trebuia sa va intalniti la sase si jumatate." Asemenea exemple ilustreaza principiul conform caruia emotiile nu sunt intotdeauna produse direct de circumstante externe. Mai degraba, gandurile si credintele, atitudinile noastre mediaza modul in care reactionam emotional la un eveniment. Mai mult, trebuie subliniat faptul ca emotiile extreme (cum ar fi anxietatea excesiva) sunt mediate de obicei de credinte extreme si nerealiste. Daca aceste credinte pot fi reduse si facute usor mai realiste si emotia (anxietatea) va fi, la randul ei, redusa.
De asemenea, veti evidentia cele doua distorsiuni cognitive cel mai des manifestate de persoanele anxioase: tendinta de a supraestima probabilitatea de aparitie a unor evenimente neplacute si tendinta de a supraestima cat de rele vor fi consecintele acestor evenimente posibile. Aceste aspecte pot sa para cunoscute din discutia anterioara despre cauzele anxietatii. Daca nu, acest mesaj poate fi transmis mai usor prin exemple.
De exemplu, un adolescent, cu o puternica anxietate sociala in situatiile in care trebuie sa prezinte un discurs, probabil ca se gandeste ca este foarte posibil sa faca greseli majore pe parcursul prezentarii, greseli care vor avea ca rezultat faptul ca toata lumea va rade de el. In acest exemplu, atat probabilitatea, cat si consecintele negative ale evenimentului de care se teme persoana sunt supraestimate.
Un ultim aspect trebuie discutat cu parintii si adolescentii mai mari (dar in cazul copiilor mai mici nu este necesar). Cand veti descrie restructurarea cognitiva, unele persoane vor presupune ca va referiti la gandirea pozitiva. Este important sa subliniati faptul ca restructurarea cognitiva are ca scop gandirea realista si nu neaparat gandirea pozitiva. Din cand in cand, viata este foarte grea si este absolut normal sa ne simtim suparati, furiosi si anxiosi. Scopul restructurarii cognitive nu este acela de a-i incuraja pe oameni sa gandeasca pozitiv tot timpul, ci, mai degraba, sa modifice emotille extreme prin schimbarea convingerilor extreme si nerealiste. Restructurarea cognitiva nu poate fi eficienta decat daca persoana crede cu adevarat in lucrurile pe care si le spune. In mod obisnuit, este mai usor sa credem in gandurile realiste decat in cele pozitive, indiferent de context.
Copiii mai mici
Binetnteles, copiii mai mici, in comparatie cu adolescentii si parintii, vor avea nevoie de o exemplificare simplificata a restructurarii cognitive. Pe de alta parte, de multe ori pot fi mult mai usor convinsi si sunt adesea mult mai eficienti in a aplica principiile acestei tehnici.
Principiul de baza al restructurarii cognitive poate fi adus in discutie, amintindu-i-se copilului modul in care gandurile sunt legate de emotii (dupa cum am discutat in capitolul anterior). In mod specific, copilului i se va aduce aminte de acele situatii ambigue, in care anumite tipuri de ganduri se asociaza cu anumite emotii. De exemplu: "Este intuneric si se aude un zgomot de afara - ce crezi ca ar putea sa fie?" Ideea care trebuie subliniata este aceea ca, desi situatia nu s-a schimbat, diferitele moduri de a te gandi la zgomotul de afara genereaza emotii diferite.
Urmatoarele aspecte trebuie urmarite in cazul copiilor mai mici:
- Emotiile noastre iau nastere din modul in care gandim.
- Cand ne confruntam cu o anumita situatie, putem sa avem ganduri de diferite tipuri, unele dintre acestea facandu-ne sa ne simtim mai ingrijorati decat altele.
- Cand devenim anxiosi, acest lucru se intampla deoarece ne asteptam sa se intample lucruri rele.
- Tipul de ganduri pe care il avem atunci cand ne simtim anxiosi reprezinta "gandurile ingrijorate".
- Tipul de ganduri pe care il avem atunci cand ne simtim mai putin anxiosi reprezinta "gandurile calme". Daca reusim sa transformam gandirea ingrijorata in gandire calma ne vom simti mult mai putin anxiosi.
- Nu este usor sa modificam felul in care gandim, deoarece, in mod obisnuit, am gandit in acest fel de mult timp si gandurile de acest fel apar si dispar asa de repede incat este posibil sa nici nu le mai sesizam. Totusi, cu mult exercitiu, este posibil ca, in timp, sa modificam gandirea ingrijorata.
Cum prezentam pasii restructurarii cognitive?
Urmatoarea etapa a tratamentului prezinta pasii implicati in gandirea realista. In mare, acestia presupun: (a) identificarea gandului din spatele emotiei, (b) cautarea de dovezi pentru acest gand, (c) evaluarea gandului pe baza dovezilor si (d) examinarea consecintelor evenimentului temut (acest ultim aspect se refera doar la parinti si adolescenti).
Pasul 1: Identificarea gandului din spatele emotiei
Primul pas in restructurarea cognitiva presupune identificarea gandului din spatele emotiei. La inceput, acest lucru poate sa para dificil pentru multi copii, dar si pentru parintii lor, datorita naturii automate a gandurilor si datorita lipsei de automonitorizare in cazul unor copii mai mici. Sa speram ca munca dumneavoastra anterioara, prin care ati analizat cu copilul diferite tipuri de ganduri, i-a oferit acestuia o oarecare obisnuinta in a genera si identifica ganduri.
Am observat ca adolescentii si copiii reusesc cel mai bine sa identifice gandurile nerealiste daca isi pun cateva intrebari, cum ar fi: "Ce ma face sa ma simt speriat?"; si "Ce lucru rau ma astept sa se intample in aceasta situatie. Sarcina principala in pasul unu este de a identifica evenimentul neplacut pe care copilul il asteapta sa se intample intr-o anumita situatie. Noi recomandam ca aceste ganduri sa fie descrise in mod constant printr-o expresie de tipul "ganduri ingrijorate", deoarece aceste etichete il ajuta pe copil sa isi formeze o imagine mai clara. Cateva dintre cele mai comune asteptari negative, relatate de catre copiii suferind de cele mai frecvente forme de anxietate, sunt prezentate in lista de mai jos
Ganduri ingrijorate frecvente in diferite tulburari de anxietate
Tulburarea de anxietate de separare - "Mama va fi ranita intr-un accident de masina grav si nu se va mai intoarce"
Fobia sociala - "Voi face ceva prostesc si toata lumea va rade de mine"
Tulburarea de anxietate generalizata - "Voi lua nota mica la test"
Tulburarea obsesivo-compulsiva - "Sunt contaminat/a cu microbi si ma voi imbolnavi"
Exista doua principii generale care trebuie sa ghideze identificarea gandurilor nerealiste. Primul principiu consta in faptul ca gandul trebuie formulat sub forma unei afirmatii. Ceea ce cautam este o afirmatie clara despre ceea ce un copil se asteapta sa se intample intr-o anumita situatie. Copiii anxiosi pot uneori sa isi exprime gandurile sub forma unei intrebari cum ar fi: "Oare o sa trec examenul la matematica?".
Problema in a formula un gand ca intrebare consta in faptul ca cel mai probabil nu reprezinta o descriere acurata a adevaratei cognitii care sta la baza emotiei puternice resimtite de catre copil. Dupa cum am mentionat anterior, emotiile negative foarte intense deriva in mod tipic din predictii negative extreme si este putin probabil sa rezulte in urma unor interogatii vagi cu privire la diferite rezultate posibile. Gandul care este cel mai probabil sa stea la baza anxietatii din exemplul cu exatnenul la matematica ar fi mai degraba ceva de genul: "Precis voi pica la acest examen de matematica." Cu acest gand se poate lucra, prin analiza dovezilor care ar indica probabilitatea de insucces. Asadar, este important sa se identifice asteptarile negative ale copilului sub forma unor afirmatii cat mai clare.
Al doilea principiu in identificarea credintelor extreme este acela de a evita formularea de asteptari negative despre continuturi emotionale. De exemplu, unii copii raporteaza ganduri de tipul: "Imi va fi frica / voi avea emotii". Daca primiti un astfel de raspuns este bine sa intrebati copilul in legatura cu rezultatele negative care se asteapta sa se intample. Cu alte cuvinte, "De ce vei fi speriat / vei avea emotii?" Motivul pentru care este bine sa evitam formularea evenimentului de care se teme copilul in termeni de emotii este acela ca emotiile nu sunt inevitabile, dar depind de actiunile persoanei - altfel spus, depind de cat de bine reuseste persoana sa foloseasca gandirea realista. Astfel, intregul proces devine destul de confuz.
De exemplu, daca un copil, care urmeaza sa prezinte ceva in fata clasei, s-ar gandi: "O sa ma simt jenat", gradul de concordanta cu realitatea al acestui gand va depinde de abilitatea copilului de a gandi realist. In schimb, credintele centrate pe manifestarile fiziologice ale anxietatii, cum ar fi: "Ma voi inrosi" sau "Imi vor tremura mainile" sunt potrivite pentru a lucra asupra lor. Gandurile legate de aspectele fiziologice ale anxietatii sunt de multe ori relationate cu temeri sociale si sunt usor de modificat prin examinarea dovezilor.
Asadar, pe scurt, primul pas presupune identificarea unei afirmatii clare si specifice care sa exprime predictiile negative pe care le face copilul intr-o anumita situatie, aceasta afirmatie fiind denumita "gand ingrijorat".
Pasul 2: Cautarea dovezilor care sustin gandul
Urmatorul pas presupune cautarea de dovezi legate de gandul nerealist sau ingrijorat. Ca terapeut, puteti sa introduceti acest pas prin a sugera ca o modalitate buna de a face fata gandurilor ingrijorate este analiza dovezilor care le sustin. Un copil, intr-o situatie care ii genereaza anxietate, crede in mod obisnuit ca exista o probabilitate crescuta ca predictia negativa pe care a formulat-o sa se intample. De exemplu, un copil cu anxietate de separare, a carui mama intarzie sa il ia de la scoala, poate sa aiba urmatoarea idee: "A avut un accident grav." Daca acest copil considera ca este foarte probabil ca mama lui sa fi fost implicata intr-un astfel de accident, evident va trai o anxietate intensa. Daca aceasta estimare a probabilitatii poate fi redusa, copilul va simti, de asemenea, o anxietate mai redusa.
Asadar, unul dintre principalele scopuri ale restructurarii cognitive este de a-i ajuta pe copii sa reduca estimarile probabilitatii de aparitie a evenimentelor negative. Reducerea probabilitatii de aparitie estimata pentru evenimentele negative este, de multe ori, un proces gradual. Este fundamental ca oamenii sa creada cu adevarat in probabilitatile mai reduse la care ajung in urma analizei dovezilor. Chiar si o reducere mica - dar in care persoana chiar crede - este mai utila decat o probabilitate estimata foarte mica, dar de care persoana nu este convinsa.
Pe masura ce se aduna dovezi, probabilitatea asteptata ar trebui sa scada in timp, pana in momentul in care persoana poate sa creada cu adevarat ca probabilitatea de aparitie a evenimentului respectiv este intradevar foarte mica. Aceasta dificultate apare mai ales in cazul adultilor, deoarece adultii au de obicei credinte foarte bine inradacinate, dezvoltate pe parcursul a ani de zile, si care pot fi destul de dificil de modificat.
Adultii vor pune de multe ori sub semnul indoielii dovezile aduse de terapeut si, in general, sunt destul de sceptici cu privire la dovezile noi. Ca rezultat, schimbarea de cele mai multe ori se realizeaza in pasi mici. In schimb, copiii sunt de cele mai multe ori foarte deschisi in fata tentativelor de chestionare a credintelor lor. Mai ales copiii mai mici tind sa fie mai deschisi fata de informatiile noi si vor accepta de multe ori fara nicio rezistenta sugestiile terapeutului.
Cand se cauta dovezi in legatura cu gandul ingrijorat, am observat ca este foarte utila analogia cu munca unui detectiv. De obicei, incepem prin a-i cere copilului sa isi aleaga detectivul sau supereroul faimos preferat, care si-ar dori sa il ajute in a cauta dovezi pentru gandul lor ingrijorat. Principalul aspect pe care copiii trebuie sa il inteleaga este faptul ca este necesar sa caute dovezile prin referire la lumea reala, exact asa cum fac si detectivii, pentru a putea decide daca gandurile lor ingrijorate sunt sau nu adevarate.
In loc sa fie considerate fapte, gandurile identificate trebuie tratate ca idei care trebuie sa fie testate sau verificate. Intrebarile utile pentru tineri, in cautarea de dovezi in legatura cu gandul identificat, ar fi cele de genul: "De unde stiu eu ca acest lucru rau chiar se va intampla?" si "Ce dovezi exista care sa imi spuna ca acest lucru se va intampla sau nu?"
Exista multe surse diferite pentru stabilirea dovezilor, atunci cand se evalueaza gandurile ingrijorate. Intr-o oarecare masura, natura convingerii examinate va determina dovezile care sunt cele mai relevante. In fazele initiale a1e restructurarii cognitive este indicat sa recompensam copiii cu multe laude si cu multa atentie, chiar si pentru sugerarea unor dovezi vag relevante. Cele mai utilizate surse de dovezi includ: (a) experientele trecute, (b) alternativele, (c) cunostintele generale si (d) adoptarea unei alte perspective.
Aprecieri si cronici
Aceasta este o carte excelenta. Este bine scrisa, usor de citit si foarte bogata in informatii. Tratamentul anxietatii la copii si adolescenti reprezinta o resursa valoroasa si contine descrierea detaliata a unor tehnici si strategii specifice, formulare si alte materiale pe care terapeutii de la orice nivel de experienta le vor gasi foarte utile. Volumul scris de Rapee, Wignall, Hudson si Schniering reprezinta o completare foarte utila la literatura referitoare la anxietate in copilarie.
- Prof. dr. Wendy K. Silverman
Tratamentul anxietatii la copii si adolescenti ofera o descriere actualizata si foarte usor de parcurs atat a caracteristicilor anxietatii, cat si a tratamentului optim al acestei tulburari in cazul tinerilor. Este o carte sensibila la problemele clinice si fundamentata stiintific datorita suportului empiric pe care se bazeaza. Munca acestor autori reprezinta o resursa excelenta pentru clinicienii si cercetatorii care lucreaza in acest domeniu.
- Prof. dr. Philip C. Kendall
Aceasta lucrare isi propune sa ofere psihoterapeutilor un pachet structurat de metode validate stiintific – elaborate in paradigma psihoterapiei cognitiv-comportamentale pentru prevenirea si tratamentul anxietatii la copii si adolescenti. Problematica anxietatii in perioada dezvoltarii necesita o atentie speciala din partea terapeutilor si a familiei, luand in considerare gama variata de manifestare, distresul psiho-social asociat, precum si vulnerabilitatea pe care o poate genera inspre dezvoltarea psihopatologiei adulte.
Pagini: 197 / Pret: 45.00 lei Autorii lucrarii -Cum sa va ajutati copilul cu probleme de anxietate, cercetatori si practicieni de renume in domeniul sanatatii mintale, ofera parintilor si tuturor celor interesati un pachet structurat de metode validate stiintific pentru prevenirea si remedierea problemelor de anxietate la copii si adolescenti.
TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015
