Sensurile ascunse ale vietii

Sensurile ascunse ale vietii
de Stephen Grosz

Cartea - Sensurile ascunse ale vietii, de psihologul Stephen Grosz, contine istorii de caz alese de autor din experienta sa clinica, povesti ale clientilor sai redate intr-un limbaj accesibil cititorilor nefamiliarizati cu psihanaliza. Scopul lui Stephen Grosz este de a facilita, prin deschiderea unor ferestre spre experienta altor oameni, autocunoasterea cititorilor sai.

Stoc Epuizat Momentan
(Produsul va fi disponibil in 3-14 zile)

Daca doriti, puteti primi un email automat in momentul in care aceasta carte reintra in stoc.

Editura: Trei
Colectia: Psihologia pentru toti
Pagini: 216

Anul aparitiei: 2015
Editia originala: 2013
Traducere din limba engleza de Aurelia Acasandrei

Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 130 mm x 200 mm
ISBN: 978-606-719-177-6

Descrierea editorului

Ce se ascunde oare in spatele comportamentelor noastre?

Ce forte tainice ne mana actiunile de zi cu zi? Un barbat nu reuseste sa se implice in nicio relatie amoroasa de lunga durata cu o femeie sa aiba el o orientare sexuala diferita? O femeie, desi are toate semnele ca partenerul ii este infidel, pare sa nu poata observa ce se intampla chiar sub ochii ei oare sa fie chiar atat de naiva? Un tata isi reneaga fiica atunci cand aceasta se marita cu un barbat de alta religie sa fie convingerile sale religioase mai puternice decat dragostea fata de propriul copil?

Povestirile din cartea "Sensurile ascunse ale vietii", de Stephen Grosz, ne deschid o fereastra nu numai spre lumea launtrica a protagonistilor si spre ceea ce se petrece intr-un cabinet de psihanaliza, ci si spre propria noastra viata, ce poate purta, la randul ei, sensuri ascunse.

A-ti impartasi trairile si a asculta capata astfel noi valente, capabile sa duca la o intelegere profunda si la schimbare. Ele sunt istorii de caz din experienta psihanalitica a autorului, povesti ale pacientilor, redate intr-un limbaj simplu, accesibil cititorului nefamiliarizat cu psihanaliza.

Stephen Grosz este psiholog si psihanalist, cu o experienta clinica de peste 25 de ani. De asemenea, este profesor la University College si la Institutul de Psihanaliza din Londra.

Stephen Grosz

Stephen Grosz este psiholog si psihanalist, cu o experienta clinica de peste 25 de ani. De asemenea, este profesor la University College si la Institutul de Psihanaliza din Londra.

Pagini din carte

Cuprinsul cartii

Prefata

Inceputuri
Cum putem fi posedati de o poveste care nu poate fi spusa
Despre ras
Despre cum lauda poate produce pierderea increderii
Darul suferintei
O casa sigura

Spusul minciunilor
Despre secrete
Despre a nu fi intr-un cuplu
Pasiune pentru ignoranta
Despre intimitate
Cu cat mai mare e fatada, cu atat mai mare e ceea ce se ascunde in spatele ei

Iubirea
Acasa
Despre cum paranoia poate aduce eliberarea de suferinta si poate preveni o catastrofa
Despre recuperarea sentimentelor pierdute
De ce parintii isi invidiaza copiii
A dori imposibilul
Despre ura
Despre cum tanjitul dupa dragoste ne tine departe de ea

Schimbarea
Despre cum o teama de pierdere ne poate face sa pierdem totul
Despre cum negativismul nostru previne capitularea noastra in fata iubirii
Despre pierderea unui portofel
O schimbare in familie
De ce trecem din criza in criza
Despre a fi plictisitor
Despre a jeli viitorul
Despre cum furia ne pazeste de tristete
Despre a fi pacient
Reintoarcerea
Cum sa induri moartea

Plecarea
Dincolo de tacere
Despre incheiere
Despre trezirea dintr un vis

Bibliografie
Multumiri

Fragmente din carte

Fragment din Capitolul IV - SCHIMBAREA. DE CE TRECEM DIN CRIZA IN CRIZA

Cand Elisabeth M. a venit sa ma vada pentru prima oara avea saizeci si sase de ani si de curand isi pierduse sotul bolnav de cancer la pancreas.

A intarziat foarte mult la prima ei sedinta pentru ca, cu putin timp inainte sa iasa din casa, s-a taiat la un deget cand a apucat o bucata de sticla sparta. Impingea stecherul cafetierei in priza cand aceasta i-a scapat si s-a facut tandari.

Nu mai sangerez, credeti ca ar trebui totusi sa merg la doctor?, m-a intrebat ea.

Cand am vazut-o in saptamana urmatoare, mi-a spus ca tocmai isi pierduse geanta in care avea mobilul, portofelul si cheile. "Ar trebui sa inlocuiesc toate incuietorile?" a dorit ea sa stie. La o saptamana dupa asta, a varsat din greseala vin rosu pe canapeaua de culoare bej a unei prietene, distrugand-o. M-a intrebat:

Cum pot sa indrept asta?

Saptamana dupa saptamana, Elisabeth incepea fiecare sedinta prin a-mi relata amanuntit cel mai recent ghinion al ei si prin a-mi cere sfatul.

Am lucrat impreuna tinand cont cu grija de optiunile ei, dar eu adesea m-am simtit mai putin ca un psihanalist si mai mult ca un pompier care trebuie sa convinga pisicutele sa se dea jos din copaci. In vremea acestor sedinte de inceput, Elisabeth nu a relatat niciodata vreun vis si nu a vorbit despre sentimentele ei nu era timp; era mereu o problema noua care solicita atentie urgenta. Gandeam pentru mine: "Ce ghinion!" sau "cand isi va rezolva cat de cat asta, atunci va incepe psihanaliza ei cu adevarat". Dupa cateva luni, mi-am dat seama, in cele din urma, ca aceste dezastre nu se vor termina niciodata ca aceasta trecere din criza in criza era esenta psihanalizei ei. Aveam sa inteleg asta daca as fi inteles-o pe ea.

Dupa aproape sase luni, Elisabeth a marturisit ca primul lucru pe care il simtea dimineata era o "neliniste depresiva, sufocanta". Se trezea infricosata, uneori tremurand de frica, pana cand isi amintea de vreo problema, de vreo situatie urgenta care solicita ca ea sa se ridice din pat si sa faca fata zilei. Sunt nenumarate feluri de a ocoli sentimentele depresive, anxioase. Nu e neobisnuit, de exemplu, sa te folosesti de fantasme sexuale sau de ingrijorari ipohondre. Elisabeth se folosea de dezastrele ei pentru a se calma - ele erau tranchilizantul ei.

Nu este de asemenea mai putin obisnuit sa te folosesti de o calamitate extinsa sau de dezastrul personal al altuia - ziarele sunt pline de ambele - pentru a te distrage pe nne de la propriile impulsuri distructive si curand am observat aceasta tendinta la Elisabeth. Cand mi-a spus ca a uitat complet de pranzul dat de sora ei cu ocazia zilei de nastere a acesteia "era in agenda mea. Nu stiu ce s-a intamplat. Mi-a scapat total din vedere" - am sugerat ca s-ar putea sa fi trecut impreuna cu sora ei peste un incident particular petrecut de curand, cand a simtit ca sora ei a ignorat-o.

Asadar, spuneti ca am uitat de aniversarea ei intentionat, a spus.
Nu cred ca ai facut-o constient - dar asta ar explica de ce ai uitat. Dinte pentru dinte.
Nu stiu. Elisabeth era tacuta. Privind prin camera, a spus: "Va trebui sa va aduc niste becuri economice. Chiar trebuie sa incepeti sa va ganditi mai mult la incalzirea globala".

In 1956, psihanalistul Donald Winnicott, intr-un eseu despre vina inconstienta, a subliniat in treacat ca un pacient melancolic poate marturisi in mod irational inceperea unui dezastru major, unul cu care insa el nu are niciun fel de legatura. "Boala", scrie acesta, "este o incercare de a face imposibilul. Pacientul reclama, in mod absurd, responsabilitate pentru dezastrul general, insa facand acest lucru, evita sa ajunga la propria distructivitate". Cu alte cuvinte, uneori e posibil sa incercam sa ne asumam responsabilitatea pentru un dezastru major cu scopul de a evita responsabilitatea pentru propriul nostru comportament distructiv.

Am inceput sa inteleg ca mult-repetata intrebare a lui Elisabeth "cum pot indrepta asta?" ascundea o calamitate pe care stia ca nu o poate indrepta.

In ultimul an al vietii sale, sotul lui Elisabeth stia ca va muri. Devenise din ce in ce mai speriat si nu putea suporta sa fie singur. Cu cat avea nevoie mai mult ca Elisabeth sa stea acasa cu el, cu atat mai claustrofobica se simtea ea.

Nu era nevoie sa merg la magazine atat de des pe cat o faceam. Si, bineinteles, prietenele mele ar fi inteles daca as fi anulat un pranz din cand in cand. Dar nu am facut-o.

Si-a spus siesi ca a iesi in oras o ajuta sa isi mentina echilibrul, ca era mai capabila sa aiba grija de sotul ei daca isi oferea aceste mici pauze. Dar, totodata, erau si alte schimbari in ceea ce simtea: ii venea din ce in ce mai greu sa isi atinga sotul, daramite sa faca sex cu el. Speriata ca moartea lui ii amintea de propria ei mortalitate si furioasa pentru ca va fi lasata ca intr-o zi sa isi infrunte propria moarte de una singura, Elisabeth s-a trezit ca isi respingea sotul in ultimele luni de viata ale acestuia.

Dupa un an de analiza, Elisabeth a inceput sa imi vorbeasca despre ultimele luni dureroase ale sotului ei. Pentru prima oara, si-a amintit un vis:

Sotul meu este mort, dar imi da telefon acasa. Ma simt asa de usurataf ca ma suna in cele din urma. Merg sa raspund, dar telefonul nu este acolo unde sta de obicei. Il aud sunand, dar nu il pot gasi. Dau pernele la o parte de pe canapea, apoi trag cartile din biblioteca, dar tot nu il gasesc. Incerc sa ridic parchetul cu mainile, rupandu-mi unghiile. Cand ma trezesc, plang in hohote.

Pe cand imi spunea visul, Elisabeth plangea. Plansese destul de des din cauza unui oarecare dezastru care se abatuse asupra ei, dar asta era prima oara cand am auzit-o plangand pentru ca ranise pe cineva care o iubea si pe care ea il iubise.

In perioada imediat urmatoare unui dezastru, politicienii si jurnalistii fac declaratii stereotipe: "Asta schimba totul". Dezastrele aduc destul de multe schimbari. Chiar si un privitor nevatamat se poate indrepta catre un fel nou de empatie sau catre o noua frica. Contextul politic in care traim poate sa se schimbe si s-a schimbat. Insa noi putem uneori sa ne folosim de un dezastru pentru a ne bloca schimbarea interioara.

Asemenea lui Elisabeth, putem conta pe o catastrofa pentru a ne opri de la a simti si a gandi - si pentru a evita responsabilitatea pentru propriile noastre acte intime de distrugere.

"Atunci cand nu putem gasi o cale de a ne rosti povestea, povestea ne rosteste pe noi, visam aceste povesti, dezvoltam simptome sau ne vedem actionand in feluri pe care nu le intelegem. Uneori schimbarea vine nu pentru ca ne propunem sa ne vindecam sau sa reparam relatia noastra cu viata; uneori ne schimbam cand reparam relatia noastra cu pierderea, cu uitarea, cu moartea."

Aprecieri si cronici

"O carte frumos scrisa si plina de invataminte... o serie de capitole scurte, patrunzatoare, care se citesc ca o combinatie de Cehov si Oliver Sacks."

- New York Times

Alte titluri de specialitate de pe PsihoShop.ro:

Copyright © 2008-2020 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.

TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015