Abonati-va la Newsletter! Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.
Cuvinte care vindeca. Ce poti spune cand nu stii ce sa spui de Nance Guilmartin
Nance Guilmartin, jurnalista si consultant organizational, are experienta indelungata in lucrul cu manageri si lideri in diverse domenii pentru a-i ajuta sa-si deblocheze creativitatea si de a-si cizela si perfectiona stilul de comunicare. In cartea -Cuvinte care vindeca. Ce poti spune cand nu stii ce sa spui-, autoarea ofera un ghid cu tehnici eficiente pentru toti cei care au dificultati de comunicare cu cei din jur (de la prieteni pana la sefii de la serviciu).
Stoc Epuizat
Daca doriti, puteti primi un email automat in momentul in care aceasta carte reintra in stoc.
Anul aparitiei: 2010 Editia originala:2002 Traducere din limba engleza de Smaranda Nistor
Coperta:Simpla (Paperback) Dimensiuni:130 mm x 200 mm ISBN:978-973-707-385-3
Descrierea editorului
De multe ori se intampla sa vrem sa ajutam o persoana care trece printr-o perioada grea, dar sa nu stim ce sa spunem sau cum sa ii fim alaturi. Sau ni se poate intampla sa ne confruntam cu situatia de a nu sti cum sa cerem ajutorul celorlalti sau cum sa-l acceptam.
Nance Guilmartin ofera cititorilor prin intermediul cartii "Cuvinte care vindeca. Ce poti spune cand nu stii ce sa spui" un ghid pentru a reusi sa-i ajute pe cei aflati in dificultate sau pentru a primi sprijin atunci cand viata, inevitabil, le aduce si momente de suferinta, nesiguranta sau pierderi.
Desi ne este greu sa fim martorii durerii sau disconfortului celor din jur, uneori alegem sa nu spunem nimic pentru a evita sa gresim, spunand ceva nepotrivit. Aceasta carte ne ajuta sa invatam cum sa le fim alaturi, cum sa initiem o punte a comunicarii si cum sa aratam ca ne pasa.
Nance Guilmartin este o cunoscuta jurnalista, consultant organizational care ajuta liderii sa isi deblocheze creativitatea si inovatia, invatandu-i cum sa asculte si ce sa spuna, aducand forta verigii lor slabe: comunicarea.
Nance Guilmartin
De patru ori castigatoare a Premiului Emmy, Nance Guilmartin este coach pentru manageri, consultant si profesor. A fost secretar de presa al fostului senator american Paul Tsongas si redactor-editor la CBS News Radio. Ca membru al Centrului International pentru Leadership Florida, preda programul de formare pentru manageri Femei in Miscare.
In interviul din videoul de mai jos, Nance Guilmartin vorbeste despre cele 10 principii ale unei conversatii vindecatoare cu cei pe care dorim sa ii ajutam:
O invitatie la discutii cu efect terapeutic
Primii pasi
Cum sa-i sustinem pe altii fara sa incercam sa reparam, sa salvam sau sa judecam
Un ghid pentru discutiile cu efect terapeutic
CAPITOLUL UNU - Cand ai nevoie de un prieten Te rog, nu ma-ntreba ce mai fac
Cum sa incepi o discutie cu efect terapeutic
Regula de sase
Cum sa ceri ajutor
Multumeste-te sa asculti
Dupa o pierdere subita
Redescoperirea empatiei
Nu pe toti ne consoleaza aceleasi lucruri
O sa fie bine, bombonico
Cum sa fii luminita de la capatul tunelului
Mami, o sa se faca bine?
Cum ii ajuti pe copii sa-si infrunte
Propriile temeri si pe ale tale
Cum rogi un prieten sa ajute pe cineva
Cand solutia nu e la tine
Daruri neasteptate
Cum sa accepti ajutorul unui strain
Inainte si dupa mutare
Calabalac emotional si noi itinerare
Nu e cum credeti voi
Ranile ascunse ale falimentului
Daca nu mai sunt cine eram, atunci cine sunt?
Dupa un eveniment care ne schimba toata viata
S-a terminat
O relatie ia sfarsit
De reflectat
Iesi de pe lungimea de unda a ratiunii, intra pe lungimea de unda a inimii
CAPITOLUL DOI - Probleme de sanatate Rezultatul analizelor
Cand primesti vestea sau esti in asteptarea ei
Razboinicul pasnic
Cand vrei sa ajuti pe cineva sa faca fata unui diagnostic
Confruntarea cu o interventie chirurgicala
Inainte, pe parcurs si dupa
Bine, si cum sa ceri ajutor?
Lista de dorinte
Paciencia
Revenirea din depresie
Domnul doctor este?
Cum sa folosesti la maximum timpul unei consultatii, ca pacient sau ca medic
Care-i diferenta dintre usurare si vindecare?
Cand traiesti cu durerea cronica
Dar de mine cui ii pasa?
Sustinere pentru sustinator
Privirea patrunzatoare
Cand un handicap devine o abilitate
Cand se rupe ceva in viata ta
Cand nu le poti vedea durerea
Ursul
Situatii-limita
Dupa accident
Spaima ramane
Un strigat de ajutor
Cum reactionam la o tentativa de sinucidere
De reflectat
Cum sa fii langa cineva care sufera
CAPITOLUL TREI - Discutii tamaduitoare la serviciu Sunteti niste incompetenti!
Cum transformi un client furios intr-un suporter fidel
Cand angajatii nu se inteleg intre ei
Forta ascultarii
Schimb de locuri
Cum ajuti un coleg sa se opreasca putin, inainte de-a trage concluzii pripite
Cred ca glumesti!
Cum sa dai si sa primesti un feedback incomod
Fabrici care se inchid si hartii de preaviz
Ia-le locul de munca, dar nu si demnitatea
Trapeze
Cand esti disponibilizat, dat afara sau angajat
Vesti proaste la birou
Incalcand granite invizibile
Celebrarea vietii
Cum ii ceri ajutorul unui coleg de munca intr-o problema de familie
Voiam doar sa-ti spun ca imi pasa
Consoland un angajat
In memoria lui Paul Tsongas
Confruntarea cu moartea unui coleg de serviciu
Mesaje cu amintiri vii
O scrisoare adresata copiilor
De reflectat
Poate ca este treaba mea - bunatate voita
CAPITOLUL PATRU - Tranzitii. Inima, minte, trup si suflet Divortam
Cum sa accepti lucruri pe care nu le intelegi
Fii un prieten, nu un erou
Cum ajuti pe cineva sa faca fata abuzului verbal
Nu vreau sa fiu o povara
Cand cineva ramane vaduv(a)
Aschii, soareci si lucruri mici
Invatand cum sa traiesti singur
Inimi frante si ofrande arse
Cand un cadou iti alina durerea
Ce inseamna "suficient"?
Pensionarea ca mod de viata
Ce se intampla cand esti cu adevarat prezent?
Invataturi de la o persoana mai in varsta
Stiu cum o cheama
Cand traiesti in preajma cuiva cu boala Alzheimer
Un lung adio
Cand moartea nu se grabeste sa vina
Stie ca e pe moarte
Vizitarea unui prieten internat intr-un centru pentru bolnavii in stadiu terminal
Comemorari
Zile speciale ce nu trebuie uitate
De reflectat
Respecta-le tacerea
CAPITOLUL CINCI - Iubiri pierdute Motanul Leo
Ramas-bun unui "inger patruped"
Cand nu ai sansa de a-ti lua adio
Sentimente neincheiate
A fost, de fapt, binecuvantare
Cand moartea iti aduce usurare
Invita un prieten la pranz
Scrierea necrologului
La naiba! N-a adus nimeni un briceag?
imprastierea cenusii
Cel mai bine gandite planuri
Cand ultimele dorinte ale decedatului nu se potrivesc cu nevoile celor vii
Cand mama pleaca
Un dar al poeziei
Dupa inmormantare
Intelegerea responsabilitatilor din culise
Cand moare un copil
Dezorientarea unui parinte nu dispare prea curand
Submarine fragile
Cand cineva alege sinuciderea
Cand tragedia trezeste initiativa
Reactia la o moarte subita
Doliu neingropat
Durerea revine in valuri
Poate ca
Sa fie oare raiul pe pamant?
De reflectat
Uneori nu exista cuvinte
Epilog - La final
Vindecarea cere timp
Multumiri
Fragmente din carte
Motanul Leo . Ramas-bun unui "inger patruped"
Multi dintre noi nici macar nu le mai spunem "animale de companie". Ele chiar fac parte din familie. Dar nu toata lumea vede lucrurile asa. Iata de ce, atunci cand moare animalul de companie al unei familii, adeseori nu stim ce sa spunem. Intr-o seara, un grup de prieteni s-a apucat sa discute pe e-mail. Nici prin cap nu ne-a trecut ca aceasta ne va da o lectie nu doar spre dragostea noastra pentru animale, ci si despre rudele noastre. Andreea ne-a comunicat o veste trista:
Azi-dimineata la ora doua a trebuit sa-l eutanasiez pe Leo, motanul meu. Leo era o zgatie de pisoi zbarlit, pe care l-am adoptat in urma cu sase ani. Cineva il adusese in cabinetul meu veterinar mai mult mort decat viu. Avea picioarele arse, doar in varful cozii ii mai ramasese un smoc de par, si cantarea sub un kilogram si jumatate. N-am sa-l uit niciodata, sarmanul animalut, cum isi freca boticul de cusca, de parca ne implora: "Iubiti-ma, va rog!"
Pana la Craciun, Leo se transformase intr-un splendid motan din rasa norvegiana de padure. Era plin de dragoste si afectiune. El ne-a invatat cum sa lasam lumea sa-si poarte singura de grija. Mai intai venea sa se aseze in poala (intotdeauna dupa ce-ti cerea permisiunea). Apoi ti se uita in ochi, de parca fi spus: "incearca sa fii cu mine acum, pretuieste clipa". Azi-noapte, cam pe la douasprezece, am auzit un urlet. Am fugit in jos pe scari si l-am gasit pe Leo al meu cu membrele paralizate si cuprins de durere. L-am dus in cea mai mare graba la clinica de urgente veterinare. Stiam deja, de ceva timp, ca Leo are suflu cardiac. Inima lui cauzase un cheag de sange, care-i blocase circulatia in labele de dinapoi. Plamanii i s-au umplut de lichid si avea dureri mari. Pe la ora doua, in timp ce il tineam in brate, a fost eutanasiat. Leo stia cu adevarat cum sa fie alaturi de cei pe care-i iubea. Ne vei lipsi, Leo, ca una dintre nobilele fiinte create de Dumnezeu.
Eu i-am scris un mesaj de raspuns care a fost distribuit si celorlalti din grup. Iata un fragment:
Iti multumesc ca ne-ai povestit si noua despre dragostea pe care Leo a adus-o in viata ta. Faptul ca ai putut sa-l iubesti si sa te lasi iubita de el, cunoscandu-i starea precara, demonstreaza cat de dispusa erai sa lasi iubirea inauntru si s-o daruiesti fara conditii.
Cand catelusa noastra Teckel, pe nume Daphne, a murit brusc din cauza unei boli de sange rare, sotul meu a izbucnit in plans: NUUUUUUU!, strigand ca si-a pierdut cel mai bun prieten. In ciuda transfuziilor, devotatii veterinari n-au putut s-o salveze.
Daphne ne-a daruit genul de dragoste despre care citesti in carti, dar pe care rareori o poti vedea la oameni. Sarea in sus de bucurie cand ne intorceam acasa de la serviciu, chiar daca nu statuse singura decat vreo zece ore. Se ghemuia intre noi si era foarte, foarte cuminte, atunci cand eram suparati - stiind, cumva, ca nu aveam nevoie decat de putina tihna. Acestea au fost expresiile iubirii neconditionate dupa care tanjim atata de la oamenii din viata noastra. Cred ca de aceea suntem nemangaiati pana dincolo de cuvinte atunci cand ne moare un animal de companie.
Multi oameni nu realizeaza ca, uneori, odata cu moartea unui animal, moare si un mod de viata, un mod de a iubi sau de a fi iubit. Un prieten a organizat o ceremonie religioasa in familie pentru catelusul lui drag, care a fost lovit de o masina. Azi e plin de flori la mormantul catelului. Noi nici pana acum, la sase ani dupa eveniment, n-am reusit sa-i imprastiem cenusa micutei noastre Daphne. Cand mariajul nostru a luat sfarsit, sotul meu a dorit sa pastreze urna de portelan cu ramasitele ei. Se pare ca pur si simplu nu ne putem desparti de ea.
Puteti rasfoi si cumpara cartea "Cuvinte care vindeca" pe PsihoShop.ro
Un motiv pentru care am vrut sa scriu despre consolarea celor care trec prin pierderea unui animal drag este acela ca, si atunci cand nu le poti simti durerea, ii poti ajuta dandu-le de stire ca iti pasa. La serviciul pe care-i aveam cand am pierdut-o pe Daphne erau unii oameni care nu intelegeau "ce mare nenorocire" sa-ti moara un caine. Unul chiar a spus: "Pai ce, nu poti sa-ti iei altul?" Iar un altul a zis: "Nu era decat un caine". Decat?! Decat?!
Pe de alta parte, multi cauta sa te faca sa te simti mai bine intrebandu-te ce fel de caine sau de pisica o sa-ti iei acum. Ei nu-si dau seama ca, pentru unii dintre noi, aceste fiinte dragi au fost un dar venit dintr-un loc de unde nu capeti inlocuitori. Ne e greu sa ne inchipuim existenta noastra fara ele. Continuam sa ne ridicam reflex ca sa le pregatim mancarea, ca sa-i rasfatam cu ceva bun sau ca sa-i chemam sa se ghemuiasca in bratele noastre.
Inca un lucru pe care l-am invatat este ca unii oameni stiu totusi cum e sa-ti pierzi prietenul patruped si, atenti, trimit bilete de condoleante. Acest lucru m-a surprins si a insemnat foarte mult pentru mine. Unii te vor ruga sa le povestesti ceva despre animalul tau. Iar in acel moment, ingerul cu patru labe prinde iarasi viata in inima ta.
Iti multumesc, Andreea, ca ne-ai dat multora sansa de-a ne aduce aminte de creaturile dragi pe care le-am pierdut, de a ne da seama cat de mult ne-am umanizat, de a realiza ca le putem duce dorul o viata intreaga. Ma gandesc cu drag la tine, cum ai stat langa Leo in ultimele lui clipe si cum le-ai readus azi la viata pentru noi, in scrisoarea ta.
La putin timp dupa postarea acestui mesaj, prietena mea April a scris:
Draga Nance, iti multumesc din suflet pentru ce ne-ai povestit. Abia acum mi-am dat seama de ce cumnata mea inca pastreaza in debara cenusa catelusei Cindy, ba chiar a adus urna cu ea cand s-a mutat in Florida.
Cindy a fost al doilea caine pe care l-a avut in treizeci de ani (n-a fost binecuvantata cu copii) si mi s-a parut... ma rog, ciudat e singurul cuvant care-mi vine acum in minte, ca nu voia s-o lase pe Cindy sa se odihneasca in pace. Nu reuseam sa inteleg cu adevarat atasamentul ei fata de cenusa, iar povestea ta a adus exact lamurirea de care aveam nevoie, asa ca: multumesc!
Uneori nu vom intelege pierderea cuiva decat dupa ce auzim un prieten vorbind despre asta. Oricat de mult ai tine la prieteni sau la rude, va fi greu sa-i mangai atunci cand tu te intrebi in sinea ta, chiar si fara rautate, ce mare scofala? Poate fi greu de inteles ca, atunci cand pierdem un animal drag, pierderea aceea ne poate afecta in moduri care sunt tot atat de profunde ca moartea celui mai bun prieten.
Pagini: 234 / Pret: 35.00 lei Cartea -Puterea pauzei, de Nance Guilmartin, ofera cititorilor o metoda practica de a face fata eficient ritmului de viata alert, cu schimbari bruste si oportunitati care se succed rapid, din vremurile pe care le traim. Autoarea descrie studii de caz pentru a ilustra modul in care ne putem planifica activitatile in fiecare zi pentru a deveni mai flexibili la schimbare si pentru a ne gestiona mai bine energia.
TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015
