Editura: SPER
Colectia: ANIM
Pagini: 173
| |
Anul aparitiei: 2009
Editia originala: 2004
Editia originala aparuta in limba romana
| |
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 105 mm x 185 mm
ISBN: 978-973-8383-47-0
|
Descrierea editorului
De cate ori te observi implicat emotional intr-o relatie cu o persoana, pe o durata de timp deja semnificativa, intreaba-te: „Ce incearca acest om sa ma invete? Ce aspect din mine insumi intruchipeaza?” Daca vei sti sa raspunzi la aceste intrebari, relatia ta cu acel om se va armoniza sau traiectoriile voastre vor inceta spontan a se mai intersecta.
Asta nu inseamna ca-l vei uita sau ca vei tanji dupa el. Daca ai inteles mesajul pe care-l purta special penntru tine, sentimentul tau va fi de recunostinta. Daca n-ai inteles aproape nimic, acel om sau cineva similar va reveni pana cand vei intelege. Asta s-ar putea sa dureze, dar rabdarea lui Dumnezeu este nemarginita.
Autorul
Adrian Nuta Adrian Nuta, psiholog, psihoterapeut si lector universitar, a urmat formari in terapie experientiala, dramaterapie si Gestalt-terapie. Este interesat de Consiliere Psihospirituala, Dezvoltare transpersonala si Tehnici de Comunicare in Cuplu si in Familie, teme abordate in multe dintre cartile sale. |
Pagini din carte
      
      
      
Cuprinsul cartii
Definitie. Contributia lui Jung
Deghizarile umbrei: de la durerea de cap la cancer
O vizita la gradina zoologica
O lege spirituala nastrusnica
Mecanismul proiectiv
Microcosmosul psihologic
Comorile din adancuri
Umbra si centrii de forta
Bibliografie selectiva
Fragmente din carte
Fragment din capitolul:
O VIZITA LA GRADINA ZOOLOGICA
Am afirmat despre umbra ca este compusa din continuturi psihice de care suntem jenati sau stingheriti, de care ne este rusine sau care ne par complet nepotrivite cu imaginea pe care vrem s-o lasam celor din jur. Poate ca nimic nu suna mai adevarat ca in cazul tendintelor noastre instinctive sau, ca sa fiu mai frust, pornirilor animalice.
Din fericire pentru mine, nu m-am nascut intr-o zona rezidentiala si nu am crescut intr-un palat. Imi amintesc de strabunicul meu, foarte putin pasionat de filosofia analitica a limbajului, dar intens preocupat de tuica si vin. Dincolo de un anumit prag, era periculos sa-i fii in preajma desi, trebuie sa recunosc, pe mine m-a protejat intotdeauna. Destul de devreme, prin urmare, am descoperit nu doar ca pot sa-mi incui bunicii prin intrebari de genul: "Dar pe Dumnezeu cine l-a facut?", ci si ca oamenii de la tara, in anumite momente, devin asemenea animalelor pe care le ingrijesc, adica porci, caini sau oi. (Mult mai tarziu, am remarcat unele vietuitoare si inauntrul meu!)
Astazi, si cu ceva experienta terapeutica la activ, nimeni nu ma mai poate convinge ca omul nu este si un animal. Atentie la particula "si". Noi continem umanitate din abundenta, insa asta nu e total. Purtam in genele noastre trecutul, iar in trecut, cu zeci de mii de ani in urma, nu sunt decat animale! Aceasta realitate nu poate fi negatat! In ce ma priveste, nu folosesc conceptul de "animal" in sens peiorativ. Ma uit din cand in cand pe Animal Planet, iar cineva din familie chiar lucreaza pentru acest canal. Nu vad de ce ar trebui condamnati ursii, leii, girafele, magarii sau boii. Eh, poate unii maidanezi, dar chiar si ei exista in stransa legatura cu inconstienta comunitara sau municipala.
Animalul din om nu este decat o energie primitive, neprelucrata, care se misca in acord cu legile naturale. Aceasta energie bruta este cat se poate de reala si e inutil sa te prefaci ca nu exista, sa o ascunzi sau sa o poleiesti. Aceste incercari sunt nevrotice si sortite esecului. Animalul exista si problema nu este cum sa scapi de el, ci cum sa-l folosesti. Daca esti intelept, ii vei pune la treaba energiile, adica il vei "imblanzi" si determina sa lucreze pentru tine. Asta o sa-ti ia ceva timp, nervi si transpiratie. Daca nu esti atat de intelept sau esti chiar la fel de inteligent ca noaptea, te vei lupta cu el, il vei anestezia, vei incerca sa-l ucizi. Nici o sansa, oricat ai fi de perseverent. (Iar unii oameni au, intr-adevar, o vointa de neclintit. Asemanatoare, oare, cu a unui catar?)
In spatele nostru sunt mii de vieti in corpuri animale (ma refer strict la genele mostenite, chiar daca stint un simpatizant al teoriei reincarnarii), adica tipare de comportament si reactii care nu au cum sa dispara peste noapte. Daca crezi ca esti o persoana foarte elevata, un sfant sau asa ceva, probabil ca inca n-ai stat fata in fata cu realitatea ta. Acestea sunt iluzii, bune sa construiesti o imagine pe care sa o vinzi ca un adevarat specialist in PR.
Energiile primitive pe care, din teama ca nu le faci fata, le-ai blocat la nivelul umbrei nu s-au evaporat. Animalul sta ascuns imediat sub fatada de persoana civilizata, culta sau manierata. Tendintele biologice netransformate pot exploda in orice clipa. Este ca si cum ai sta pe un vulcan care poate erupe in orice moment.
Daca nu ma crezi, incearca sa fii atent la ceea ce eu numesc testul insultei. Cineva te insulta si tu ce faci? Il insulti si tu! Sau te cenzurezi, dar in interior incepi sa fierbi! Indiferent cum te manifesti, agresivitatea ti s-a activat. Faptul ca ai fost insultat este doar un pretext ce iti permite sa-ti rationalizezi furia. De fapt, furia exista dinainte. Ea doar a fost trezita din sornn. In acest sens, cel care te insulta iti face un serviciu imens. Te ajuta sa devii constient de animalul din tine, de modalitatile primare de a-ti apara drepturile sau teritoriul.
Daca te vei concentra pe ceea ce el ti-a spus (insulta) sau pe el ca persoana, vei rata consientizarea. Stiu ca pare greu de crezut, dar asa stau lucrurile. Cel care te jigneste este, fara sa-si dea seama, prietenul tau. El nu creeaza agresivitatea in tine, ci o scoate la suprafata. Ai ocazia sa afli cine esti cu adevarat, dincolo de ceea ce iti place sa crezi sau sa lasi impresia. Nu te mai pacali singur! Doar observa ce se intampla! Daca pleci in afara, cautand vinovati, acuzand sau insultand la randul tau, sansa de a sti cine esti, astfel incat sa stii ce ai de transformat, se pierde.
Nici cealalta varianta, sa reprimi si sa pretinzi ca nu s-a intamplat nimic, nu este mai buna. Educatia incearca asta de sute de ani, cu rezultate foarte modeste. Umanitatea nu poate fi impusa.
Alte carti de acelasi autor
 |
|
Mai mult de 10%. Unitatea verticala a creierului
Pagini: 148 / Pret: 36.00 lei
Adrian Nuta foloseste zicerea des folosita care spune ca nu folosim mai mult de 10% din potentialul nostru cerebral pentru a aduce in discutie si a ne ajuta sa constientizam resursele imense de care dispunem si la care nu apelam. Cu cat incercam sa detinem mai mult controlul, cu atat starea de flux, naturala in curgerea vietii, se indeparteaza de noi, totul pare fortat. Odata ce renuntam la control, regasim in noi insine un mecanism care ne va surprinde. | |
|
