Eficienta psihoterapiei experientiale la copilul hiperkinetic (studiu clinic de validare)

Eficienta psihoterapiei experientiale la copilul hiperkinetic (studiu clinic de validare)
de Geanina Cucu-Ciuhan

Editura: SPER
Colectia: Alma Mater
Pagini: 228

Anul aparitiei: 2006
Editia originala: 2006
Editia originala aparuta in limba romana

Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 145 mm x 200 mm
ISBN: 973-8383-35-8

Pagini din carte

Cuprinsul cartii

Introducere

Capitolul 1
Hiperactivitatea cu deficit de atentie la copil: delimitari conceptuale
1.1. Tulburarea cu deficit de atentie
1.2. Prevalenta si evolutie
1.3. Etiologie

Capitolul 2
Tabloul simptomatologic al hiperactivitatii cu deficit de atentie la copil
2.1. Criteriile de diagnostic
2.2. Manifestarea hiperactivitatii cu deficit de atentie la copil
2.3. Elemente specifice varstei
2.4. Subtipurile clinice ale hiperactivitatii cu deficit de atentie
2.5. Diagnosticul diferential

Capitolul 3
Metodologia de diagnosticare clinica a copiilor cu hiperactivitate cu deficit de atentie
3.1. Inteviurile clinice
3.2. Scalele de evaluare cu ancore comportamentale
3.3. Examenul fizic, neurologic si biochimic
3.4. Examenul psihofiziologic
3.5. Examenul psihologic

Capitolul 4
Particularitatile scolare ale copiilor cu hiperactivitate cu deficit de atentie

Capitolul 5
Psihoterapiile cognitiv-comportamentale in tratamentul copiilor cu hiperactivitate cu deficit de atentie
5.1. Psihoterapiile comportamentale in tratamentul hiperactivitatii cu deficit de atentie la copil
5.2. Tehnicile de relaxare in tratamentul hiperactivitatii cu deficit de atentie la copil
5.3. Psihoterapiile cognitive in tratamentul hiperactivitatii cu deficit de atentie la copil

Capitolul 6
Psihoterapiile experientiale in tratamentul copilului cu hiperactivitate cu deficit de atentie
6.1. Consideratii teoretice
6.2. Tehnici gestalt utilizabile in psihoterapia copiilor hiperactivi
6.2.1. Desenul
6.2.2. Exercitii de creare a unor lucruri
6.2.3. Povestirile, poeziile, papusile
6.2.4. Experienta senzoriala
6.2.5. Dramaterapia
6.3. Tehnici metaforice utilizabile in psihoterapia copilului hiperactiv
6.3.1. Consideratii generale
6.3.2. Utilizarea ericksoniana in terapia copilului
6.3.3. Cele trei nivele ale comunicarii
Eficienta psihoterapiei experientiale la copilul hiperkinetic
6.4. Jocul in psihoterapia copilului hiperactiv

Capitolul 7
Eficienta psihoterapiei tulburarilor disruptive la copii: studiul clinic controlat versus analiza procesului terapeutic
7.1. Un scurt istoric al cercetarii in psihoterapie
7.2. Stadiul actual al cunoasterii pe planul cercetarii eficientei psihoterapiei tulburarilor disruptive de comportament la copil, asa cum reiese din fluxul principal de publicatii de specialitate

Capitolul 8
Hiperactivitatea cu deficit de atentie la copil: un model psihoterapeutic
8.1. Scopul si obiectivele cercetarii
8.2. Selectia subiectilor
8.2.1. Bateria de probe psihdiagnostice utilizata pentru selectie
8.2.2. Subiecti
8.3. Planul experimental
8.4. Demersul psihoterapeutic utilizat
8.4.1. Psihoterapia experientiala de grup cu copii cu hiperactivitate cu deficit de atentie
8.4.1.1. Grupul experimental alcatuit din copii cu hiperactivitate si deficit de atentie ai caror invatatori au participat la grupul de optimizare profesionala (grupul de tip 1-1)
8.4.1.2. Grupul experimental alcatuit din copiii cu hiperactivitate si deficit de atentie ai caror invatatori nu au participat la grupul de optimizare profesionala (grupul de tip 0-1)
8.4.2. Grupul de optimizare profesionala pentru invatatori

Capitolul 9
Analiza datelor experimentale

Capitolul 10
Interpretarea rezultatelor experimentului
10.1. Eficienta psihoterapiei experientiale pe grupe mici in tratamentul hiperactivitatii cu deficit de atentie la copil
10.2. Eficienta grupurilor de optimizare profesionala pentru invatatori in tratamentul hiperactivitatii cu deficit de atentie la copil
10.3. Eficienta interactiunii psihoterapiei experientiale pe grupe mici cu gupurile de optimizare profesionala pentru invatatori in tratamentul hiperactivitatii cu deficit de atentie la copil
10.4. Testarea, adaptarea si crearea unor tehnici terapeutice experientiale pentru psihoterapia de grup a copiilor cu hiperactivitate cu deficit de atentie
10.5. Principiile de organizare a grupurilor de optimizare profesionala pentru invatatori

Bibliografie

Fragmente din carte

Cercetarile de psihologie clinica, si in special cele de evaluare a eficacitatii unui tratament psihoterapeutic, ridica o problema complexa care se formuleaza in felul urmator: Ce tratament, aplicat de catre cine, este mai eficace pentru un anumit pacient, cu anumite probleme, in conditii specifice? Tratamentul unui pacient este unic. Nu putem extrapola acelasi plan de interventie de la un copil la altul doar pentru ca cei doi sufera de acelasi tip de tulburare psihica. Nu vom folosi cu doi copii (sau cu doua grupuri de copii) cu aceeasi tulburare exact aceleasi tehnici, dintr-o schema terapeutica riguros respectata. Deci scopul cercetarii mele nu este de a alcatui un plan terapeutic ideal pentru copiii cu hiperactivitate cu deficit de atentie, riguros structurat, de a preciza o ordine stricta a tehnicilor de interventie sau, cu alte cuvinte, de a furniza o reteta pentru tratarea acestei tulburari. Fiecare copil este unic, iar un terapeut eficient trebuie in primul rand sa inteleaga care sunt valorile culturale ale mediului in care traieste copilul, care sunt evenimentele cele mai importante din viata lui, care sunt persoanele seminficative din viata lui, ce teorii psihologice descriu cel mai bine dezvoltarea personalitatii si a intelectului. Psihologul clinician american Robert Leve (1993) considera ca nu este suficient ca un psihoterapeut care trateaza copii sa cunoasca bine tehnicile terapeutice si teoriile personalitatii. El trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
1. Sa fie un bun cunoscator al bazei teoretice a tuturor tipurilor de tratamente.
2. Sa aiba capacitatea de a intelege baza psihologica a copilului si a familiei lui.
3. Sa cunoasca intelesul simptomelor copilului si cum se relationeaza acestea cu procesul de diagnostic.
4. Sa aiba capacitatea de a intelege relatia dintre diagnostic si tratament.
5. Sa inteleaga asumtiile care stau la baza metodelor particulare de tratament.

Hiperactivitatea cu deficit de atentie la copil (ADHD) este cel mai recent termen utilizat pentru a defini o tulburare specifica de dezvoltare atat a copiilor, cat si a adultilor, compusa din deficite in sustinerea atentiei, controlul impulsului si reglarea nivelului de activitate la cerintele situationale. Aceasta tulburare a cunoscut in ultimul secol etichetari diferite si variate, printre care: reactia hiperkinetica a copilariei, hiperactivitatea sau sindromul hiperactivitatii copilului, disfunctia cerebrala minimala si hiperactivitatea cu deficit de atentie.

Majoritatea parintilor acestor copii se simt singuri, crezand ca problemele pe care ei si copiii lor le traiesc sunt unice. in special mamele cu copii hiperactivi se simt instrainate de alti parinti, dezvoltand sentimente de neincredere in propriile aptitudini parentale si pierzandu-si speranta in privinta posibilitatilor de ameliorare a situatiei. Acesti copii, datorita inerentei lor mobilitati, excitabilitati, exuberante, nerabdare si neatentie, pot transforma cea mai obisnuita familie sau clasa intr-o situatie problema. Cele mai evidente dificultati intampinate de copiii hiperactivi se manifesta in procesul de adaptare la activitatea scolara, performantele lor scolare nefiind la nivelul varstei si capacitatii lor intelectuale.

Alte titluri de specialitate de pe PsihoShop.ro:

Copyright © 2008-2020 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.

TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015