Mai mult de 10%. Unitatea verticala a creierului

Mai mult de 10%. Unitatea verticala a creierului
de Adrian Nuta

Adrian Nuta foloseste zicerea des folosita care spune ca nu folosim mai mult de 10% din potentialul nostru cerebral pentru a aduce in discutie si a ne ajuta sa constientizam resursele imense de care dispunem si la care nu apelam. Cu cat incercam sa detinem mai mult controlul, cu atat starea de flux, naturala in curgerea vietii, se indeparteaza de noi, totul pare fortat. Odata ce renuntam la control, regasim in noi insine un mecanism care ne va surprinde.

Editura: SPER
Colectia: ANIM
Pagini: 148

Anul aparitiei: 2007
Editia originala: 2007
Editia originala aparuta in limba romana

Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 170 mm x 240 mm
ISBN: 978-973-8383-37-1

Descrierea editorului

Prin natura mea nu sunt un om de stiinta, in sensul clasic al cuvantului. Desi nu-mi este straina disciplina gandirii, desi pot fi riguros si atent la calitatea rationamentelor, ma simt constrans de teritoriul limitat pe care se misca stiinta. Am nevoie de spatiu. Sunt inclinat sa trec dincolo de ceea ce este concret si masurabil, imi place sa-mi imaginez, sa fac legaturi neasteptate, sa conectez lucruri si fenomene ce par a fi straine, sa ma intreb „cum ar fi daca?”

Psihologia, cu zonele ei de necunoscut si mister, ma face sa ma simt confortabil. Pot sa emit ipoteze interesante, pot face presupuneri stimulative si incitante. Asa s-a nascut, acum mai bine de doi ani, un proiect de cercetare. Asa s-a nascut aceasta carte. Aproape sigur, in acelasi fel se va naste si urmatoarea. Mi-ar placea sa stiu in ce fel poate fi activat potentialul nostru neuronal, insa fara a-l brusca sau forta, adica fara violenta, cu atat mai mult cu cat il percep ca foarte sensibil si delicat. Aceasta este o calatorie de cunoastere, ceva de genul unei stafete. Imi este tot mai clar ca ceea ce am inceput va rodi in timp, adica va antrena si alte generatii. Cu alte cuvinte, copiii celor implicati in acest proiect de dezvoltare vor mosteni o parte din efectele lui si, poate, le vor duce mai departe.

Nu am ales intamplator sa lucrez cu studenti si absolventi ai Facultatii de Psihologie din Universitatea Bucuresti. Prin natura profesiei lor, cand e inteleasa in mod responsabil, sunt mai aproape de a se angaja intr-un travaliu de analiza si dezvoltare personala, un tip de munca in absenta careia evolutia nu prea are cum sa fie echilibrata. Acest travaliu se realizeaza in cadrul Scolii SPER, din care si eu fac parte. Cu toate acestea, proiectul nu se adreseaza exclusiv viitorilor specialisti in psihologie sau psihoterapie. Este suficient de accesibil pentru orice persoana care doreste sincer sa-si implineasca potentialul si intelege dificultatea acestui demers, fara o buna indrumare si fara prezenta hranitoare si solidara a altor oameni.

Celor care au acceptat sa fie coechipieri in aceasta aventura le multumesc in primul rand. Sunt mai mult de 100. Le multumesc si celor care s-au retras pe parcurs, din motive diverse. Le multumesc anticipat si celor care vor veni, fiecare la timpul lui. Si nu as putea incheia fara sa le multumesc profesorilor Iolanda si Niculae Mitrofan, care mi-au asigurat conditii perfecte in cadrul Centrului de Dezvoltare Personala, Consiliere si Psihoterapie Experientiala al Universitatii Bucuresti, m-au sprijinit asemenea unor parinti iubitori si au avut incredere in ideile mele uneori nazdravane. Procentul de 10% din titlul cartii este orientativ. Unii cercetatori afirma ca folosim doar 2%, altii sunt mai optimisti in evaluari. Insa toti sunt de acord ca utilizam destul de putin. Simbolic vorbind, 10% este limita actuala. Si pentru a trece dincolo de ea, eu, autorul aparent al acestei carti, am inteles un lucru surprinzator. Am nevoie de tine.

Autorul

Adrian Nuta

Adrian Nuta, psiholog, psihoterapeut si lector universitar, a urmat formari in terapie experientiala, dramaterapie si Gestalt-terapie. Este interesat de Consiliere Psihospirituala, Dezvoltare transpersonala si Tehnici de Comunicare in Cuplu si in Familie, teme abordate in multe dintre cartile sale.

Pagini din carte

Cuprinsul cartii

DEZVALUIRI SI MULTUMIRI

1. CELE TREI CREIERE
Cum era creierul cu milioane de ani in urma. Sistemele de operare. Despre conexiunile verticale. Sursa secreta de energie. Un joc in totalitate nou. Starile de constiinta extinsa.

2. CREIERUL DE REPTILA
A avea sange rece. Strabunicul analfabet. "Eram ingrozit, fara sa stiu de ce". Sistemul reticulat activator. 7 ± 2 itemi. Aplicatie pentru consumatorii de bere. Teama de a vorbi in public.

3. CREIERUL DE MAMIFER TIMPURIU (PALEOCORTEXUL)
Cum si-a complicat viata Charles Darwin. Sistemul limbic. Crocodilul care-si mananca puii. La subsol. Amigdala (insa nu cea din gat!). Miscari stranii in stomac. Off-line. Releul din mijlocul creierului. Dirijorul de marimea a doua boabe de mazare. Exista ceva mai inteligent? Soarecii care au innebunit de placere. Dependentele. Mormolocul energizant. Alcoolul face sa creasca dopamina de doua ori. Circulatia pe axa timpului.

4. NEOCORTEXUL
Un acoperis peste straturi mai vechi. Scoarta de copac. De ce sunt dreptaci 9 oameni din 10? Cate un neuron pentru fiecare stea din galaxie. Dogma stiintifica. Aria Wernicke.

5. STAREA DE FLUX
Csikszentmihaly. Cand nu stii cum trece timpul. Ceea ce esti menit sa faci. O implicare totala. Creta care zgarie tabla. Lim 1/n, cand n->oo. Efortul care te mentine la limita capacitatilor tale. Cand scoala va deveni un loc foarte atragator. Expansiunea. Suprasolicitare si ulcer. Cum e sa fii altcineva.

6. COORDONAREA SINERGICA
Creierul arhaic. Supravietuirea si transmiterea genelor. Lupta sau fugi! Cainii experti in limbajul corpului. Simbolismul de tip nonverbal. Fumatul chiar dauneaza grav sanatatii? Atacul de panica. Ceva mai putine cuvinte. Antireclama la camere video. Ce-ar putea fi mai placut decat ora de fizica? Ce simt cand stau in fata unui copac? O asociere desteapta. Platon si Upanisadele. Neuronii adora sa se grupeze. Reteaua. Om bogat, om sarac. Zambetul natural. Orbicularis oculi.

7. CONEXIUNILE NEURONALE
100 de miliarde, numai in creier. Dendrite si axon. salupa-mesager. indragostit de molecula de ADN. Suflete pereche. Neurotransmitatorii. Mielinizarea continua si dupa 30 de ani. Sinapsa. Doar 4 cvadrilioane de conexiuni active. Daca ai ajuns cu lectura pana aici, creierul tau este deja altul. Neuroni prietenosi. Cum a luat Edelman premiul Nobel. Dar mai intai Pavlov. invatarea de tip Hebb. Pantofii si creativitatea. "Vreau mai mult din experienta asta". Mecanismul compensator. Autorepararea. Buget limitat. Peste tot exista preferinte. Il folosesti sau il pierzi! Polarizarea dinamica a neuronului. Asociaza-te cu aproapele tau! O alta specie. Fratele mai tanar. Efectul de fluture. Heroina era candva medicament pentru tuse. Opioidele endogene. Relatia ciocolatei cu endorfinele. Un act universal de compasiune. Extazul alergatorului. Sport si psihoterapie.

8. STRESUL - INAMICUL PUBLIC NUMARUL 1
Brancusi reloaded. Sindromul general de adaptare. Cannon in lupta cu James. Ce simti cand te gandesti la un deadline? Adrenalina. Cortizolul. Presiune vs. dezechilibru. Sistemul nervos vegetativ. Frana si acceleratia. Barbatii "parasimpatici". Focul dezlantuit. Teoria homeostaziei. Principiile polare. Starea cronica de excitatie. Raspunsul de relaxare. in cat timp se potoleste mintea? Cele mai stresante schimbari. De ce e bine sa iubesti mai multi oameni. Vorbesc, dar nu inteleg ce spui. Invitatie la fraternitate. Ne cunoastem de undeva? Schimbarea de paradigma in medicina. Lotto, Adidas, Nike. Copiii devin adulti.

9. MECANISMELE SECRETE ALE CORPULUI
Pasteur, inainte de a muri. Aurul pe care il contii. Psihoneuroimunologia. Omuletul din cap. Cum cicatrizezi o rana fara sa stii. Doi ani de psihanaliza. Legatura creier arhaic - corp. Pepsina (insa nu de la Pepsi). Experiente emotionale nedigerate. Mecanismele de autovindecare. Grupa mica (nici macar clasa intai). Lucrezi pe corp si obtii rezultate in minte. Mai ignorant decat un pom fructifer. Creierul din stomac. A avea inima usoara. Un tur complet, in 60 de secunde. Entuziasmul. Piedici, blocaje, obstacole, inchisoare fara iesire. Ce anume iti tulbura inima? Eu vin cu strategiile, tu aduci energia. si scopurile? Drumul e deja stabilit, ramane sa-1 nimeresti. Puiul de vultur nu va fi niciodata cocos, desi ar putea incerca. Nobel, de doua ori. O eroare de proiectare: intersectia trahee - laringe. Jocul cosmic.

10. APLICATIILE HATHA YOGA
Rotatii, rasuciri, unghiuri. 12 ani de imobilizare la scoala. Emotii uitate. Picioare mari, maini si mai mari. Senzatii kinestezice si proprioceptive. Corpul este mereu in prezent. Reactii nucleare, in camera ta. imi simt articulatia (dar de ce ma doare?). O stare de dulceata. Putina horticultura. Cine ma suna din Arizona? Ipoteza Gaia.

11. LIMITELE CUVANTULUI IN PSIHOTERAPIE
Medicamentul este cuvantul. Ceea ce poate fi verbalizat este numit constient. A treia matrice perinatala. Cum face cioara? Natura inselatoare a limbajului. Ciocolata este mai dulce decat iubirea? Prea multe teorii contradictorii.

12. SOARELE
O minge de foc. Fuziunea atomilor de hidrogen. Energia radiata in toate directiile. Plan:ele isi fabrica singure hrana. "Clorofile" din creier. Evreii din timpul lui Iisus, vorbind la telefonul mobil. Credintele sunt coduri de acces. Restaurante de lux in mijlocul naturii. Therese Neumann. Hira Ratan Manek. Glanda pineala. Iluminatul artificial. Foamea de lumina. Centrul spiritual. Lumina si caldura, inteligenta si iubirea.

13. IPOTEZELE MELE
Obisnuintele naturii. Sheldrake: teoria campurilor morfice. Cum stie ghinda sa devina stejar? A 20-a generatie de soricei. Mai putina mancare si nu mai multa. Credinte limitative si credinte extensive. Respect pentru inteligenta organismului. Simti cand iti creste parul? Despre motoare, pe Discovery Channel. Scriu poezii sau invat pentru licenta? Viata nu se grabeste. Hipnoza sociala. Halterofilul care nu putea ridica un creion. Permisiuni si interdictii. Ai voie sa fii fericita. Numarul critic. Copiii care au invins virusul HIV. Atractori puternici. Sacrificiul. Viata te sprijina in secret. A doua nastere. O coincidenta, special pentru tine.

14. O LUME MAI BUNA
Deseuri nucleare. Cum va fi lumea copiilor tai? Cine strange dupa tine? Chiar acum cineva moare de foame. Actiunea iubitoare. Alfabetul, din nou. Petrolistii. Azot inseamna "fara viata". In ce consta o atitudine marginita? Constanta - sub ape, Bucuresti - port la Marea Neagra. Obsesia masculina a dominantei. Complexitati ultra-inalte. Statistica in psihologie. Constiinta ecologica. A patra intrebare filosofica. Vestea cea buna.

Bibliografie

Fragmente din carte

Stresul – inamicul public numarul 1

Notiunea de „stres” vine din fizica, unde desemneaza constrangerea excesiva suportata de un material de constructie. Da, si o grinda poate fi stresata. Piciorul unui pod poate fi stresat. Daca forta de constrangere persista, poate sa cedeze. In biologie, notiunea se refera atat la agresiunile exercitate asupra organismului, cat si la reactia organismului la aceste agresiuni.

Termenul a fost impus in 1950 de Hans Selye, un endocrinolog nascut la Viena in 1907 si emigrat in S.U.A. (ulterior in Canada). El a modelat teoretic raspunsul organismului incercand sa se adapteze, intr-o situatie in care e agresat, numindu-l sindrom general de adaptare. Intrucat era un cercetator cu formatie medicala, termenul a devenit credibil. Totusi Selye nu a fost chiar „pionierul stresului”. El doar a continuat cercetarile unui student in medicina (devenit ulterior profesor la Harvard), Walter Cannon.

Studiind digestia, probabil in timpul unui laborator plicticos, tanarul Cannon a observat, din intamplare, cum miscarile stomacului pareau a fi influentate de trairile emotionale. Stomacul se contracta altfel cand erau prezente starile emotionale. Expresiile „gol in stomac” sau „nod in stomac” nu sunt simple figuri de stil. Ele descriu cu acuratete o fiziologie reala.

In 1935 Cannon a evidentiat implicarile sistemelor hormonale in aceasta reactie nespecifica a organismului (sistemul simpatic si medulosuprarenal). Selye ii va adauga axa hipofizocorticosuprarenala (ma intreb care o fi cel mai lung termen creat de medicina).

Cannon a observat cum creste concentratia zaharului in sange, cum se elibereaza o cantitate mare de adrenalina, cum sistemul muscular pompeaza mai mult sange, ritmul respirator si cardiac accelerandu-se. Organismul se pregatea sa faca fata unui pericol, intrand intr-o stare intensa de excitabilitate nediferentiata.

Acest raspuns a fost numit „lupta sau fugi”, aducandu-i celebritate doctorului Cannon. Pentru corectitudine, Cannon (impreuna cu colegul sau, Bard) mai este cunoscut ca initiator al unei teorii asupra emotiilor, opuse teoriei James-Lange.

James-Lange afirma ca emotiile incep cu reactia fizica, creierul doar inregistrand starile emotionale. Altfel spus, daca se intampla, in timp ce astepti cuminte tramvaiul, sa constati langa tine prezenta unui tigru, preocupat mai mult de o masa consistenta decat de transportul public, mai intai ti se innoada stomacul si abia dupa aceea ti se face frica. Adica mai intai reactia fizica spontana, dupa aceea emotia.

Cannon a atacat aceasta teorie inca din 1920. Pentru el, starile emotionale preced reactiile corporale. Adica (complicand putin) te intrebi mai intai ce-i cu tigrul asta langa tine, de ce umbla neinsotit si cu ce scop te priveste fix, abia dupa aceea incepand sa simti un gol in stomac. Starile emotionale au loc mai intai in creier, apoi corpul reactioneaza.

Aceasta disputa de principiu, componentele cognitive ale emotiei preced sau nu modificarile fiziologice, nu a fost solutionata nici pana astazi, cand Cannon si James nu mai au nicio emotie in mormintele lor. Interactiunea activarii nespecifice, consecutiva excitatiei sistemului simpatic declansata de o situatie, cu cognitia constituita de atribuirea acestei activari unor elemente ale acestei situatii nu a fost niciodata dovedita experimental, dar teoretic pare foarte plauzibila.

Revenind la subiect, este de notorietate ca reactia „lupta sau fugi” nu mai apare doar in situatii explicite de pericol (un doberman se indreapta in pas alergator spre tine, latrand furios), ci si in situatii ambigue, in care amenintarile sunt indirect sau greu de identificat: solicitarile slujbei (deadline-urile, de exemplu), presiunile familiei, constrangerile sociale, indivizii antipatici pe care trebuie sa-i suporti, poluarea sonora, aerul infestat cu gazele de esapament, conflictele politice, conflictele dintre generatii, spectrul somajului s.a.m.d.

„Stresul obisnuit, cronic, neobosit, a luat locul amenintarilor imediate, cum ar fi pierderea vietii, infometarea, bataile, pericole caracteristice pentru omul primitiv si pentru animale”, spune Kenneth Pelletier, profesor de psihiatrie la Institutul Neuropsihiatric Langley Porter din San Francisco (apud Hutchinson, 2006).

In situatii stresante sistemul nervos simpatic se activeaza spontan, eliberand energie pentru a creste pulsul si crescand tensiunea arteriala. Neuronii postganglionari elibereaza epinefrina (sau adrenalina, cum e mai bine cunoscuta). Aceasta stimuleaza neuronii, care la randul lor stimuleaza anumite tesuturi din corp. Asa ajung arterele coronare si bronhiile sa se dilate, bataile inimii sa se accelereze si tesutul gastrointestinal sa-si reduca activitatea.

Pe de alta parte, informatia despre o situatie posibil periculoasa ajunge la hipotalamus, care comanda glanda pituitara invecinata, declansand eliberarea hormonului adenocorticotrop (ACTH), transportat prin sange catre glandele suprarenale, unde determina eliberarea de cortizol. Cortizolul amplifica nivelul zaharului din sange (pune la dispozitie mai multa energie) si accelereaza metabolismul corpului. Cortizolul a fost asa de mult asociat cu stresul incat este numit comun „hormonul stresului”. Altfel spus, spune-mi cat cortizol ai in sange ca sa-ti spun cat esti de stresat.

Cortizolul nu este in sine bun sau rau. Daca am fi surprinsi de o situatie stresanta cu un nivel scazut de cortizol, s-ar instala hipertensiunea, apoi socul si, in cele din urma, moartea. Excesul de cortizol intensifica descompunerea proteinelor si reduce sinteza lor. Acest lucru afecteaza toate tesuturile din organism, mai ales tesutul muscular. De asemenea, poate interfera cu grasimile, accelerand arteroscleroza. In sfarsit, fiind implicat in procesele de catabolism, provoaca, in general, acidoza, prin urmare inflamatiile pot deveni severe si pot aparea leziuni la nivel tisular. In doza potrivita si atunci cand e cazul, cortizolul e sanatos. In rest, daca mecanismele de feedback sunt date peste cap de situatii stresante constante, secretia de cortizol scapa de sub control. Cortizolul devine toxic.

Cand spun de situatii stresante ma refer inclusiv la probleme emotionale interne, cum ar fi culpabilitatea, ostilitatea reprimata, anxietatea negata, diferitele tipuri de frustrari minimalizate sau nerecunoscute.

Toate aceste emotii, desi necunoscute cortexului, sunt monitorizate de creier (cel mai probabil de hipotalamus), care comanda eliberarea de cortizol. Astfel se poate ajunge la hipersecretie intr-o incercare disperata de a restabili echilibrul.

Revenind la definitia initiala, putem afirma acum ca stresul din biologie este diferit de stresul din fizica. Stresul nu este o presiune care creste continuu pana cand nu mai reusesti si te prabusesti. Mai degraba este o pierdere a echilibrului, o perturbare a sistemului delicat (si incantator) de echilibrare a corpului.

Cele doua sisteme de baza implicate sunt sistemul nervos si sistemul endocrin. Primul este mult mai rapid decat al doilea. Impulsurile nervoase circula mai repede decat hormonii (de aceea cand vezi un film de groaza pulsul devine imediat neregulat). Hormonii, in schimb, mai lenti, produc efecte mai persistente. Ei calatoresc, prin intermediul sangelui, prin tot corpul, influentandu-l.

Cand nivelul hormonilor din sange este prea mare, creierul, fiind informat, comanda scaderea lui. Echilibrul este pastrat printr-un feedback catre creier. Insa o stimulare prea mare sau o prea mare supracompensare si relaxare pot distruge diferite tesuturi ale corpului, altera raspunsul imunitar sau tulbura ritmurile biologice (Friedman, 2006).

Alte titluri de specialitate de pe PsihoShop.ro:

Copyright © 2008-2020 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.

TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015