Punand in dinamica ansamblul fenomenelor psihice, psihodrama este fie o terapie – prin deblocarea si eliberarea unor sentimente refulate sau inhibate, fie o pedagogie a relatiilor interpersonale – prin antrenarea spontaneitatii, a formarii unei perceptii corecte asupra celorlalti si a relatiei cu acestia, fie o accedere la propria persoana, la sinele nostru profund.
Anul aparitiei: 2020 Editia originala:2003 Traducere din limba franceza de Cristina Livia Vasilescu
Coperta:Simpla (Paperback) Dimensiuni:130 mm x 200 mm ISBN:978-606-8560-98-4
Descrierea editorului
Dificultatile si tensiunile care apar intre diferite persoane semnaleaza adeseori prezenta unor conflicte neformulate. Printre metodele care fac posibila abordarea acestor probleme, psihodrama ocupa un loc privilegiat, fiind in primul rand un instrument terapeutic prin care individul se elibereaza de inhibitii sau traume, urmarindu-se readucerea lor la suprafata, prin jocuri de rol, intr-o actiune improvizata, un fel de commedia dell’arte, aplicata unei situatii traite.
Punand in dinamica ansamblul fenomenelor psihice, psihodrama este fie o terapie – prin deblocarea si eliberarea unor sentimente refulate sau inhibate, fie o pedagogie a relatiilor interpersonale – prin antrenarea spontaneitatii, a formarii unei perceptii corecte asupra celorlalti si a relatiei cu acestia, fie o accedere la propria persoana, la sinele nostru profund.
Anne Ancelin Schützenberger a colaborat timp de peste 20 de ani cu Jacob L. Moreno, fondatorul psihodramei, fiind considerata o adevarata pioniera a acestei metode de terapie in Europa, cu o contributie covarsitoare la dezvoltarea si popularizarea ei.
Anne Ancelin Schutzenberger
Anne Ancelin Schützenberger (1919-2018) a creat doua mari scoli: Scoala franceza de psihodrama si metode de grup si Scoala de psihogenealogie clinica Anne Ancelin Schützenberger.
In calitate de profesor emerit, Anne Ancelin Schützenberger a coordonat peste patruzeci de ani laboratorul de cercetare in psihologie sociala al Universitatii din Nice. In plus, a sustinut conferinte si a activat ca formatoare de specialisti pe toate continentele. Incepand din anii 1970, a fost consultant al Natiunilor Unite.
II. Introducere in psihodrama si in conceptul de spontaneitate creatoare
Definitii
Ce este psihodrama?
Grupul
Spontaneitatea
Conditiile unei sedinte reusite, care actioneaza in profunzime
2. Tehnica psihodramei
III. Cateva aspecte tehnice
Generalitati
Instrumente
Cine interpreteaza?
Forme de productie sau de actiune dramatica
Organizarea sedintelor
IV. Punerea in miscare si aparitia protagonistului
Consideratii generale
Diversele forme de punere in miscare
Modalitati de punere in miscare
Agentii punerii in miscare
V. Actiunea
Pregatirea protagonistilor pentru actiune
Jocul dramatic, productia
VI. Participarea auditoriului, ecourile grupului, revenirea la grup
Scopurile revenirii la grup
Ecouri personale
Discutarea sesiunii
3. Observarea unui grup si exemple de psihodrama
VII. Probleme si implicatii ale observatiei in grupuri
De ce sa observam?
Dificultatile observatiei
Obiectivitatea in observare este posibila in stiintele umane?
A fi implicat fara a te implica
Ce grupuri observam in psihologia sociala si in terapia de grup?
Observarea grupurilor de formare sau grupurilor de sensibilizare
Exemple de observare
VIII. Cateva exemple de psihodrama
IX. 130 de tehnici clasice de psihodrama
Glosar de concepte si cateva tehnici psihodramatice dezvoltate de Moreno si de psihodramatisti americani si francezi
Concluzie
Postfata la prezenta editie
Cateva referinte istorice referitoare la psihodrama
IAGP – Asociatia Internationala de Psihoterapie de Grup
Istoricul inceputurilor psihodramei in Franta si in Europa de Vest
Lista „directorilor de psihodrama“ de la Institutul Moreno (1968)
Fragmente din carte
Introducere in psihodrama si in conceptul de spontaneitate creatoare
Care este esenta psihodramei si cum poate fi ea definita?
In conceptia psihodramatica, omul este definit in mod dinamic, prin patru dimensiuni ale existentei sale:
1. Evantaiul rolurilor jucate de el in viata. Fiecare persoana simte, gandeste si actioneaza in functie de o multitudine de roluri fiziologice, psihologice, profesionale si sociale care o definesc mult mai bine decat obisnuitele teorii ale personalitatii. Intre aceste roluri, ar exista o consonanta sau o oarecare disonanta; fiecare persoana se simte inconfortabil sau in armonie cu sine („congruent“) si, in consecinta, bine sau rau in pielea ei si in personajul pe care il intrupeaza.
2. Reteaua interactiunilor cu toate persoanele cu care se afla ea in legatura, dinamica grupului din care face parte (sociometria in sensul larg al cuvantului).
3. Atomul ei social (lumea ei personala afectiva).
4. Statutul ei sociometric, „cota de dragoste“ in fiecare dintre grupurile carora le apartine.
„Existenta in lume“ a persoanei se manifesta, de asemenea, prin nivelul ei de spontaneitate si nivelul de comunicare veritabila (tele) pe care le are cu ceilalti („tele“ fiind o comunicare completa, cu emisie si mesaj primit in schimb, transfer si empatie), comunicare verbala sau nonverbala, care se finalizeaza sau nu cu o intalnire veritabila. Ea se caracterizeaza, de asemenea, prin insertia persoanei in realitate (daca persoana traieste mai degraba realul, posibilul ori simbolicul, imaginarul), daca ea traieste in prezent, in trecut sau in viitor.
Definitii
Psihodrama vine de la cuvantul grecesc psyché („suflet“) si de la termenul de drama (actiune, infaptuire).
Potrivit lui Moreno, psihodrama este stiinta care exploreaza adevarul fiintelor umane sau realitatea situatiilor, prin metode dramatice.
Protagonistul (de la protos, „primul“ si agon, „lupta“), erou sau actor principal in teatrul grec antic, concura pentru a obtine rolul principal, pornind de la un text scris pentru aceasta ocazie, legat de problemele grupului si ale cetatii.
Psihodrama ar fi astfel teatrul omului eliberat din baierele fiintei lui, din firea lui, in mijlocul unui auditoriu format din persoane care, si ele, ies din tiparele sinelui, participand impreuna la faptul ca unul dintre semenii lor se exteriorizeaza pentru a-si retrai viata si a si-o regasi pe scena. Eliberata de constrangeri, persoana in cauza elibereaza si exprima problemele grupului.
Acest lucru face ca psihodrama sa fie o intalnire privilegiata, care implica participarea celor prezenti (ca actori sau ca spectatori activi in atentia lor). Deci nu putem spune ca cineva vine sa asiste la psihodrama, ci ca experimenteaza psihodrama, ca se afla in psihodrama.
Omul e un animal social care traieste in grup, in familie, la scoala, la munca etc. si, de asemenea, intr-un mediu (vecinatate, cultura, tara) unde se simte mai mult sau mai putin bine si in care isi are un loc al sau, mai mult sau mai putin confortabil.
Desi variabil in functie de activitatile grupului (preocupari, munca, actiune in fata unui pericol, exprimarea nevoilor grupului…), statutul sociometric al fiecaruia („cota lui de dragoste“) este relativ constant, la un moment anume al vietii grupului. Deseori, e nevoie de un eveniment nou in istoria grupului sau de o schimbare de grup (ori de o psihoterapie) pentru ca acest statut sa se schimbe.
Rolurile sunt mai mult sau mai putin stabile si adecvate situatiei: arareori create personal de individ pe masura, ele sunt in general preluate, imitate (prin analogie sau prin opozitie), chiar „maimutarite“, copiate, mai bine sau mai putin bine, dupa rolurile reale, simbolice sau imaginare detinute de alte modele, constiente sau inconstiente, pe care le-am avut in decursul primei si celei de-a doua copilarii; asadar, aceste roluri sunt mai adaptate situatiei trecute si contextului de-atunci decat situatiei prezente.
Moreno considera ca rolul (fiziologic, psihologic, social, profesional) detinut prima oara in interactiune cu o alta persoana (mama este in general primul ego auxiliar) e reluat pe tot parcursul vietii: mancaciosul, plimbaretul, somnorosul – copil – se regaseste in adult; tatal, medicul, profesorul, de exemplu, care am devenit acum se regaseste in tatii, in medicii, in institutorii, in profesorii pe care i-am avut alaturi si care ne-au modelat atat perceptia in privinta rolului, cat si interpretarea lui.
In fiecare interactiune, in orice moment, rolul fiecaruia este in mare parte determinat de rolul celuilalt, care ii da replica. Totul se petrece in interactiunea dintre eu si tu, intre sine si celalalt. Eu tind sa fiu „asa cum ma vrei tu“ sau „asa cum ma vezi tu“, „asa cum ma lasi sa fiu“, am putea spune.
Determinarea prin situatia si rolul celuilalt (si prin asteptarile-lui-referitoare-la-rol) este aproape mai importanta decat predeterminarea data de trecutul individual, istoric si de invatarea rolului fiecaruia. De fapt, exista o supradeterminare intre versantul individual si relational al rolului si al interactiunii.
Putem spune despre psihodrama ca ea permite, in primul rand, perceperea rolului jucat de fiecare intr-o situatie data, in raport cu rolul jucat de celalalt, intr-un moment anume al vietii grupului si al relatiei.
Psihodrama este legata atat de viata personala a fiecaruia, cat si de dinamica grupului, de observarea retelei lui sociometrice interrelationale, de interactiunile ce au loc intre membrii lui si in raport cu responsabilii (indrumatori, observatori, terapeuti…) sau cu institutia, cu organizatia.
Ceea ce se intampla aici si acum in grup se explica atat prin aspectul personal, istoric al vietii fiecaruia, cat si prin aspectul comun, sociometric al grupului.
Ce este psihodrama?
Am vazut ca Moreno definea psihodrama in 1945 drept o stiinta care exploreaza adevarul reprezentandu-l prin metode dramatice, adica prin metode de actiune, de reconsiderare si de punere in situatie. Asadar, psihodrama poate fi definita ca fiind o cautare a adevarului, propriu si al celuilalt, de catre un grup de indivizi care discuta liber despre problemele lor, le pun in comun si le interpreteaza reanalizandu-le, observandu-se unii pe altii facand acest lucru si luand distanta in raport cu modul in care sunt ei insisi implicati in situatie.
Psihodrama este o experienta personala intensa, insotita de rascoliri ale trecutului si de constientizari, de reactii corporale si uneori psihosomatice.
Esenta psihicului nu se poate vehicula doar prin limbaj. Vorbirea vie si spontana se completeaza cu gestica, cu partajarea activitatii, cu schimbul, cu intalnirea, cu interactiunea, cu nonverbalul comunicarii profunde.
Psihodrama elibereaza inhibitii, dificultati, traume trecute, prin readucerea lor la suprafata; ea opereaza un catharsis al trecutului in prezent sau al viitorului in prezent, prin reprezentarea dramatica a conflictelor, cu intensitate emotionala. Moreno sustine ca fiecare prima data antreneaza o a doua data si ca fiecare a doua data autentica este o eliberare a celei dintai. Psihodrama nu este o copie a trecutului, asa cum s-a petrecut el in realitate. Trecutul e trecut. Prin psihodrama, retraim trecutul asa cum dainuie el in prezent.
Evident, nu putem recrea si reconstitui trecutul intocmai cum a fost el, pentru ca a trecut, la fel cum nu ne putem scalda de doua ori in aceeasi apa a aceluiasi rau. Atunci cand este retrait in mod intens, acest „trecut in prezent“ elibereaza prezentul. E vorba despre o experienta psihodramatica puternica, reprezentand la nivel afectiv si partial o repetare a trecutului si, totodata, o eliberare de trecut.
Moreno le reproseaza adeseori psihodramatistilor incepatori convingerea ca trecutul poate fi trait efectiv (si nu afectiv) exact asa cum a fost el. Nu putem apasa pe un buton pentru a-l face sa revina, nici nu putem reconstitui trecutul cu o exactitate perfecta; tot ce putem face este sa-l aducem mai aproape de noi, cu un amestec de sentimente trecute si prezente. Din punct de vedere etimologic, un catharsis este o purificare, adica o eliberare.
Oricare ar fi intensitatea sedintei pentru cel care isi retraieste trecutul, este vorba despre un trecut trait de individ in prezent, intr-o dimensiune care ii este personala: e trairea in momentul de fata a ceva care s-a petrecut altundeva si inainte, dar care este retrait aici si acum si in grup. Asadar, este o experienta de grup. Ceea ce e simtit si facut in interactiune, ca ecou al trairilor celorlalti membri ai grupului, este tot pe atat de important pe cat a fost si ceea ce a trait in trecut protagonistul.
Psihoterapia de grup aduce o alta dimensiune psihoterapiei individuale, datorita ecourilor grupului, care actioneaza ca o cutie de rezonanta pentru problemele protagonistului.
Psihodrama nu este doar o posibilitate de catharsis al trecutului, printr-o reactivare a trecutului, si de constientizare, ci ea are o dimensiune temporala tripla. Improvizatia dramatica este utilizata pentru a incerca sa rezolvam conflicte trecute, probleme sau conflicte prezente ori dificultati viitoare, pentru a explora situatii dificile, la fel si pentru a ne pregati sa le infruntam.
Asadar, psihodrama este intotdeauna terapeutica si, in acelasi timp, pedagogica, dar accentul poate fi pus pe terapia profunda, pe pedagogie sau pe practica.
Psihodrama serveste la expunerea, explorarea si clarificarea problemelor. Ea ne ajuta, de asemenea, sa ne antrenam pentru rolurile detinute zi de zi, sa ne perfectionam modul in care facem fata acestor roluri sau sa infruntam situatii noi.
O dificultate cu care se confrunta profesorii, educatorii sau formatorii care practica jocul de rol consta in existenta unei dimensiuni terapeutice a sociodramei, sau in posibila manifestare a acesteia in orice moment, in masura in care se produc o constientizare si o inlantuire de asocieri de idei, cu aparitia brusca a unui trecut cu rezonante afective neprevazute.
Pe de alta parte, una dintre dimensiunile psihodramei terapeutice e data de faptul ca nu exista doar catharsis, constientizare si reevaluare, ci adeseori si o reantrenare in ceea ce priveste rolurile, adica o actiune mai mult sau mai putin pedagogica.
(...)
Psihodrama este, de asemenea, o experienta traita in grup, cu grupul, de catre grup si pentru grup. Un aspect important al psihodramei consta in faptul ca subiectul nu se simte singur intr-o situatie unica, dificila, traumatizanta, ci intelege ca o impartaseste cu ceilalti. Problema lui este si problema celorlalti, a caror solidaritate o resimte prin rezonanta afectiva in momentul producerii ecoului grupului. Este extrem de important ca protagonistul sa nu fie „abandonat in voia lui“ dupa jucarea scenelor, ci sa fie sprijinit (si sa resimta rezonantele afective din partea participantilor), dar si lasat sa se „recupereze“, fara a fi chestionat si nici criticat pentru ceea ce a facut.
O treime din sedinta este consacrata pregatirii grupului, o alta treime explorarii prin joc a problemelor protagonistului principal, iar o ultima treime rezonantelor afective ale psihodramei in grup. Ecoul grupului ii permite protagonistului sa realizeze ca nu este singur pe lume cu problema lui, ceilalti avand si ei probleme asemanatoare sau de aceeasi natura. Acest aport al grupului reprezinta o modalitate de a iesi din alienarea pe care i-o provoaca unui individ sentimentul de nefericire, inhibitie, angoasa generata de faptul ca se simte singur pe lume, intr-o situatie „insuportabila“ si imposibila. Atunci cand aceasta situatie resimtita in mod dramatic ca fiind unica devine totodata situatia celuilalt, problema se schimba. Rezonanta afectiva impiedica limitarea la „sine“ si releva interferenta problemelor. Participantii formeaza un grup. Pe de alta parte, ecoul grupului ii permite fiecaruia sa se exprime personal in cursul sedintei.
Adevarata intalnire depinde de climatul de nonjudecata al grupului (de permisivitatea acestuia), de acceptarea celuilalt, nu asa cum ne-am fi dorit sa fi fost el, ci asa cum este el, altfel decat am vrea noi sa fie. Intr-un climat de toleranta si de acceptare, participantii se pot exterioriza, se pot vedea asa cum sunt ei de fapt si se pot reconsidera.
Ca in orice terapie, unii dintre subiecti experimenteaza in cadrul psihodramei, deci in grup, atat regresia, cat si transferul. Relatia unora dintre ei cu monitorul-psihodramatist este cea obisnuita avuta cu un profesor, un mentor in gandire, un tehnician mai experimentat sau una de la egal la egal si de la adult la adult, in care participantii accepta sa invete ceva intr-un domeniu anume, fara dependenta, contradependenta, transfer sau rivalitate. Altii intra de la bun inceput in transfer, in sensul psihanalitic (englez) al Scolii de Grup-Analiza. Este un aspect ce ne diferentiaza de J.L. Moreno, care considera ca, in principiu, nu exista transfer intr-un grup bine condus, centrat pe sentimente reale, aici si acum, si in care dramatistul are o perceptie corecta. Acesta este motivul pentru care sotia si fiul lui Moreno participau uneori la sedintele tinute de el la Beacon, unde grupul avea ocazia sa-l vada in actiune. In ceea ce ne priveste, noi ne indreptam atentia catre transfer: il relevam, dar in general mai putin decat in psihoterapia psihanalitica. Referirile la „tata-mama“, la mama buna sau la mama rea, la mama suficient de buna, la figura de autoritate, sunt frecvente. Regresia ajunge adeseori pana la stadiul pre-oedipian si chiar dincolo de el: se pare ca putem interpreta chiar si trauma nasterii sau respingerea copilului de catre mama sau de catre tata (asa cum a fost ea traita de copil).
Pagini: 256 / Pret: 47.00 lei Cartea - Psihogenealogia. Vindecarea ranilor familiale si regasirea de sine, de Anne Ancelin Schutzenberger, prezinta principiile de baza ale psihogenealogiei clinice si metodele care s-au dovedit a fi eficiente pentru a-i ajuta pe clienti sa constientizeze si sa analizeze mediul lor familial. Clientii isi clarifica relatiile familiale pentru a se raporta la ele adecvat si pentru a se delimita de ele pentru initierea altor relatii sanatoase in afara familiei.
Pagini: 108 / Pret: 43.00 lei Anne Ancelin Schutzenberger explica in cartea -Exercitii practice de psihogenealogie- care sunt tehnicile prin care putem afla ce fapte familiale trecute ne influenteaza viata si cum sa ne eliberam de ele pentru a ne gasi propria cale. Autoarea a conceput cartea ca pe un ghid pentru cei dornici sa descurce itele istoriei familiilor lor.
Pagini: 296 / Pret: 49.00 lei Traim platind datoriile stramosilor si nestiind ca facem acest lucru. Astfel, viata nu ne mai apartine, iar drama existentei noastre devine cu atat mai greu de suportat, cu cat ceea ce ni se intampla este mai inexplicabil si imposibil de intrerupt.
Pagini: 312 / Pret: 40.00 lei Doar 7% din mesajul pe care il comunicam este transmis prin intermediul cuvintelor, iar 38% prin tonul, ritmul si volumul vocii. Restul de 55% se transmite prin limbajul trupului.
TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015
