Cauta carte / autor:    
CUM CUMPAR?        CUM PLATESC?        LIVRAREA        Despre ANTICARIAT        CONTACT     

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:


Psihoterapie


Psihologie clinica


Psihologie practica


Psihologie educationala


Introducere in psihologie


Alte domenii ale psihologiei


Domenii conexe


Dictionare


Reviste si periodice


ANTICARIAT





65 TITLURI DISPONIBILE

27 TITLURI DISPONIBILE

128 TITLURI DISPONIBILE

11 TITLURI DISPONIBILE

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:

      
Rusinea. Cauzele, multiplele fatete si mecanismele de vindecare - Vincent de Gaulejac       Rusinea. Cauzele, multiplele fatete si mecanismele de vindecare
de

Una dintre cele mai nocive si mai analizate emotii in cabinetul de psihoterapie, rusinea nu are o singura forma de exprimare. Ea nu apare izolat, ci e parte componenta a unui melanj de timiditate, anxietate, nesiguranta, frica, umilinta, dar nu numai.

Pret: lei     

Stoc Epuizat Momentan
(Produsul va fi disponibil in 3-14 zile)


Daca doriti, puteti primi un email automat in momentul in care aceasta carte reintra in stoc.
E-mail:






Editura: Philobia
Colectia: Psihologia
Pagini: 360
   
Anul aparitiei: 2023
Editia originala: 1996
Traducere din limba franceza de Elena-Irina Ghinet
     
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 130 mm x 200 mm
ISBN: 978-606-9707-78-4


Descrierea editorului

Una dintre cele mai nocive si mai analizate emotii in cabinetul de psihoterapie, rusinea nu are o singura forma de exprimare. Ea nu apare izolat, ci e parte componenta a unui melanj de timiditate, anxietate, nesiguranta, frica, umilinta, dar nu numai.

De cele mai multe ori, este un sentiment dureros si sensibil, despre care preferam sa nu vorbim, generand astfel tacerea si retragerea in sine pana la paralizie.

Saracia, manipularea, cersetoria, statutul de asistat social, abuzurile si umilintele altereaza identitatea si modul in care individul se raporteaza la comunitatea de care apartine. Astfel, nu este doar legitim, ci si necesar sa-i intelegem mai bine originea si modul in care evolueaza, sentimentul de rusine definind intr-o masura foarte mare relatiile sociale si fiind strans legat de stima de sine.

Vincent de Gaulejac sparge cercul tacerii, oferindu-ne instrumentele prin care sa intelegem mai bine multiplele fatete ale rusinii si ne arata ca in spatele acesteia se ascund comori de iubire, sensibilitate si umanitate, care nu reusesc sa se exprime. A intelege, a asculta si a vorbi despre rusine inseamna a ne elibera de o parte din suferinta pe care o provoaca.



Vincent de Gaulejac

Vincent de Gaulejac este profesor emerit de sociologie la Universitatea Paris VII, unde conduce Departamentul de schimbari sociale, dar si membru fondator al Institutului International de Sociologie Clinica.



Pagini din carte

      



Cuprinsul cartii

Cuvant inainte
Introducere


I. Multiplele laturi ale rusinii

1. „Aveam impresia ca totul este gresit“
2. „Locul tau nu este aici!“
3. Caderea copilului-rege
4. „E greu sa scapi de rusine“
5. Un „metasentiment“

II. Violente umilitoare

6. „Saracia este o rusine!“
7. „Mi-e rusine, dar mi-e foame“
8. „Este umilitor sa fii asistat social“
9. Violentele extreme
10. Identitate ranita

III. Povesti de viata si alegeri teoretice

11. Freud si rusinea
12. Sartre si rusinea
13. Camus si rusinea

IV. Un nod sociopsihic

14. Nivelurile rusinii
15. Psihanaliza si sociologie clinica
16. Legaturi si articulari

V. Deznodamantul

17. Ambitia, un antidot
18. Mecanismele de aparare
19. Eliberarea de rusine

VI. In fata rusinii: abordare socioclinica

20. „Aveam nevoie sa vorbesc despre asta“
21. Rusinea in fata rusinii
22. Rusine si contratransfer

Concluzii
Bibliografie




Fragmente din carte

Rusinea nu apare in functionarea psihica dintr-odata, asa ca nu putem stabili o corelatie directa intre confruntarea cu violente care umilesc si interiorizarea sentimentului de rusine. Interiorizarea are loc in etape succesive, reactiile la fiecare dintre aceste etape favorizand sau impiedicand procesul de interiorizare.

De la constientizarea de sine ca fiinta diferita, unica, avand propria identitate... pana la afirmarea propriei persoane ca subiect socioistoric, se desfasoara un proces indelungat care are loc treptat. Daca, asa cum este descris de Didier Anzieu (1988), aparatul psihic se constituie din straturi dupa modelul cojilor de ceapa, unele dintre aceste straturi favorizeaza aparitia sentimentului de rusine.

Acest proces prezinta cinci momente decisive:

– stadiul oglinzii si intrarea in lume prin intermediul narcisismului;
– stadiul oedipian sau confruntarea cu interzisul si cu ordinea simbolica;
– stadiul comparatiilor si descoperirea lumii sociale la sfarsitul perioadei de latenta;
– stadiul adolescentei cand se afirma alegerile sexuale si sociale;
– intrarea in viata sociala a tinerilor adulti sau cautarea unui loc si afirmarea identitatii ca cetatean.

Aceste stadii nu corespund unor etape care trebuie depasite consecutiv, ci diferitelor aspecte ale dezvoltarii individului (R. Perron, 1985), ce se desfasoara in mod recursiv, fiecare element nou fiind influentat de cele anterioare si contribuind totodata la recompunerea lor.

Stadiul oglinzii

Stadiul oglinzii este primul moment de constientizare a identitatii. Pe la opt luni, sub privirea mamei, copilul descopera „asumarea jubilatorie a imaginii speculare“ (J. Lacan, 1966), adica existenta sa ca fiinta separata de mama. Momentul fuziunii (adica indistinctia fizica si psihica) ia sfarsit, pentru a-si da seama ca dublul din oglinda nu este altul decat el insusi. Asemenea lui Narcis care isi descopera imaginea, jubilatia nascuta din aceasta descoperire il incanta si il fascineaza, aparand in acelasi timp si angoasa fata de celalalt, de strain, de cel care nu este el insusi. Constientizarea de sine si placerea narcisista sunt indisolubil legate de frica de a se pierde pe sine, de anxietatea de separare si de confruntarea cu ceilalti.

Copilul isi recunoaste mama alaturi de care se afla in siguranta. Eliberandu-se de fuziunea originara, copilul isi va gasi propria identitate, invatand sa-l identifice pe celalalt si sa se separe de el. In timpul acestui proces de invatare, el poate experimenta pentru prima data rusinea. O observam atunci cand se apropie un adult si constata ca nu este nici mama, nici tatal sau si ca nu-l recunoaste. Reactia lui este atunci sa-si intoarca capul, sa se chirceasca cu fata in jos si sa inceapa sa planga. Incapabil sa-l recunoasca pe celalalt, este cuprins de angoasa. Lipsit de autonomie, copilul nu se poate recunoaste pe el insusi in fata celuilalt.

Aceasta experienta de baza poate servi ca o matrice pentru un aspect nodal al rusinii. In relatia duala, copilul este supus dorintei mamei. Adica nu este un „subiect“, ci o lipsa, „un zero“, pentru ca nu este situat in reteaua simbolica. Cand mama nu este prezenta pentru a-i satisface atotputernicia imaginara, copilul nu mai este nimic, ca si cum existenta i-ar fi fost anulata. Incearca atunci sa dispara pentru a scapa de angoasa neantului de care se simte cuprins. De unde si importanta primelor experiente in care va invata increderea, autonomia si siguranta, toate aceste elemente primite din afara, in special din relatia cu mama.

Increderea in sine depinde de incurajarile de a interactiona cu ceilalti pentru a-si depasi neincrederea initiala provocata de o persoana straina. Rasismul si xenofobia sunt partial fondate pe aceasta angoasa arhaica ce provoaca frica si chiar ura fata de persoanele straine. Copilul are nevoie de aprobare pentru a se deschide catre alte persoane, pentru a-si testa capacitatea de individualizare, pentru a se situa ca o fiinta unica in relatii multiple. Lipsa de intelegere si de sprijin poate trezi un sentiment de rusine care ii afecteaza identitatea primara.

Aceste experiente originare determina imaginea de sine si stima de sine. Relatia dintre sine si sine conditioneaza relatia cu ceilalti si, in consecinta, capacitatea de a iubi. Relatia copilului cu dublul sau si cu ceilalti se produce sub privirea mamei si a tatalui, priviri esentiale pentru a stabili increderea in sine sau neincrederea, admiratia sau dispretul. „Cateodata, separarea este traita intr-un mod victorios, copilul are senzatia ca se smulge din bratele materne, ca se lanseaza spre viitor, luandu-si zborul, se simte sprijinit prin aprobarea ambilor parinti [...] Este mandru de propria-i independenta si de admiratia pe care o citeste in ochii parintilor [...] Alteori, dimpotriva, despartirea se joaca pe modul infrangerii. Copilul nu se lanseaza, are impresia ca nu primeste sprijin. Simtindu-se in plus si lipsit de valoare, el experimenteaza izolarea si descopera rusinea.“ (J . Maisondieu, 1992)

De cele mai multe ori, separarea nu este insotita nici de admiratie neconditionata, nici de respingere sau indiferenta. Dupa cum subliniaza Maisondieu: Oare se desprinde de mana mamei pentru ca se vede in oglinda si este fascinat fata de dublul sau ori simte ca interesul ei fata de el scade si din acest motiv devine cineva? Lucrurile nu sunt atat de clare, dar in acel moment decisiv al existentei, cand luam distanta fata de noi insine si de mama, in spatiul dintre oglinda si priviri... suntem marcati pentru totdeauna de prima impresie... de acum inainte, intre rusine si mandrie, vom fi dependenti de stima.“ (J. Maisondieu, 1992) Nevoia de a „ajunge cineva“ vine din aspiratia de a raspunde dorintelor parintilor, care asteapta de la copii sa le indeplineasca visele de grandoare, dar si din nevoia imperativa de a se separa, de a scapa de riscul alienarii, generat de respectivele dorinte. Aceste mize nu tin de constientizarea intelectuala. Fragilitatile narcisice sunt sustinute de experiente arhaice, emotionale, in mare masura inconstiente, a caror geneza este timpurie. Nevoia de a fi iubit in timp ce te consideri nedemn de iubire isi are radacinile in aceste experiente timpurii de iubire si respingere. Abandonul timpuriu favorizeaza aparitia sentimentelor de rusine. La fel, in cazul spitalizarii, si in toate situatiile de rele tratamente, ori de cate ori copilul este abandonat sau tratat ca un obiect. In experienta originara a stadiului oglinzii, sunt intruniti toti parametrii pentru intrarea copilului in universul iubirii si al rusinii. Vedem cum se contureaza un prim lant cauzal intre relatia duala, stadiul oglinzii, identificarea cu obiectul dorintei, narcisismul, angoasa de separare, teama de abandon, privirea celuilalt, stima de sine si lipsa ei.





Alte carti de acelasi autor

Nevroza de clasa. Traiectoria sociala si conflicte de identitate    Nevroza de clasa. Traiectoria sociala si conflicte de identitate

Pagini: 344 / Pret: 43.00 lei
Clasa sociala din care provine, nivelul de trai, evenimentele importante, educatia primita, conditiile istorice ale nasterii, toate acestea influenteaza devenirea individului, integrare sociala, traiectoria profesionala sau chiar viata afectiva si sexuala.
Istoria ca mostenire. Roman familial si traiectorie sociala    Istoria ca mostenire. Roman familial si traiectorie sociala

Pagini: 280 / Pret: 39.00 lei
O carte despre secrete de familie, rusine, ura de clasa si invidie, subiecte studiate timp de mai bine de trei decenii de unul dintre cei mai renumiti specialisti francezi, Vincent de Gaulejac, printr-o abordare revolutionara in care sociologia clinica se reuneste cu psihogenealogia.


Alte titluri de specialitate de pe PsihoShop.ro:










Copyright © 2008-2020 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.

TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015