Lucrarea "Interventia comportamentala clinica. Formarea in A.B.A.", de Ghislain Magerotte si Eric Willaye, prezinta modalitatile de aplicare eficienta a metodelor de ingrijire si educare a copiilor, adolescentilor si adultilor cu tulburari de dezvoltare. Pornind de la principiile interventiei pana la evaluarea rezultatelor tehnicilor aplicate, autorii realizeaza un ghid util pentru toti cei interesati.
Anul aparitiei: 2012 Editia originala:2010 Traducere din limba franceza de Iulia Mateiu
Coperta:Simpla (Paperback) Dimensiuni:165 mm x 235 mm ISBN:978-606-8244-52-5
Descrierea editorului
Ce este interventia comportamentala clinica? Cum sa aplici A.B.A. in conditii de etica si de ameliorare a calitatii vietii? Care sunt competentele necesare pentru a aplicarea corecta a acestui demers?
Lucrarea "Interventia comportamentala clinica. Formarea in A.B.A.", de Ghislain Magerotte si Eric Willaye, se adreseaza in principal intervenientilor implicati in structuri scolare, educative, sociale, medicale si medico-sociale, precum si oricarei persoane interesate de copiii, adolescentii si adultii cu tulburari de dezvoltare.
Consacrata in principal modelului comportamental, numit si A.B.A. (Applied Behavior Analysis sau Analiza Aplicata a Comportamentului), cartea prezinta diferitele demersuri ale interventiei, pornind de la fixarea prioritatilor si a obiectivelor, la elaborarea programului de interventie pe baza unei ipoteze functionale, pana la aplicarea lui, evaluarea lui si comunicarea rezultatelor persoanelor vizate ori interesate, precum si comunitatii stiintifice. Autorii abordeaza, de asemenea, doua problematici actuale care privesc, pe de o parte, sensibilitatea sociala a copilului la atentia adultului, mai ales daca sufera de autism si, pe de alta parte, formarea unor intervenienti clinicieni de calitate.
Interventia este "pozitiva", intrucat se focalizeaza pe invatarile ce asigura persoanei calitatea vietii si pe "generalizarea" progreselor in toate mediile de viata (familie, scoala, munca, distractii etc.). Ea este in acelasi timp "clinica", adaptandu-se caracteristicilor fiecarei persoane si familii vizate.
Ghislain Magerotte este doctor in psihologie, profesor emerit la Universitatea din Mons, Belgia, presedintele Fundatiei de utilitate publica, Serviciul universitate specializat pentru persoanele cu autism.
Eric Willaye este doctor in psihologie, director stiintific al Serviciului universitate specializat pentru persoanele cu autism si al Centrului de referinta in autism, Universitatea din Mons, Belgia.
Ghislain Magerotte
Ghislain Magerotte este doctor in psihologie, profesor emerit la Universitatea din Mons, Belgia, presedintele Fundatiei de utilitate publica, Serviciul universitate specializat pentru persoanele cu autism.
Eric Willaye
Eric Willaye este doctor in psihologie, director stiintific al Serviciului universitate specializat pentru persoanele cu autism si al Centrului de referinta in autism, Universitatea din Mons, Belgia.
In videoul de mai jos, Ghislain Magerotte prezinta metode de interventie in terapia copiilor si adolescentilor diagnosticati cu tulburari de spectru autist.
1. Explicarea istoricului interventiei comportamentale
2. Definirea si ilustrarea principiilor interventiei comportamentale clinice
3. Alinierea practicilor la valori
PARTEA II - Strategii ale interventiei comportamentale clinice
4. Fixarea prioritatilor in cadrul interventiei
5. Transpunerea prioritatilor in obiective de interventie
6. Observarea si masurarea comportamentului
7. Formularea unei ipoteze functionale
8. Cresterea probabilitatii de manifestare a comportamentelor
9. Modificarea legurii dintre contextul antecedent si comportament
10. Invatarea unui nou comportament
11. Reducerea manifestarii unui comportament problematic
12. Aplicarea strategiilor de sustinere a comportamentului pozitiv (P.B.S.)
13. Programarea mentinerii comportamentului si generalizarea
14. Verificarea eficacitatii interventiei comportamentale clinice
15. Elaborarea si aplicarea unui program de interventie comportamentala clinica
16. Redactarea raportului unei interventii comportamentale clinice
PARTEA III - Perspective actuale
17. Evaluarea sensibilitatii sociale a copilului la atentia adultului. Perspective de cercetare in domeniul autismului
18. Formarea clinica de calitate a intervenientilor
Concluzie
Pentru ca cercetatorii, practicienii si persoanele cu dificultati de dezvoltare sa conlucreze
Anexa
Glosar
Bibliografic
Fragmente din carte
Exemplul 1: Utilizarea unei proceduri de tip instructiune verbala: cum sa-l inveti pe un elev sa-si puna haina in cuier cand intra in clasa?
Julie are un obicei care-i displace profund invatatoarei ei. De fiecare data cand intra in clasa, isi arunca haina pe jos. Domnisoara Bonne-Habitude se incrunta si-i spune lui Julie cu o voce aspra: "Ia-ti paltonul si pune-l in cuier." Julie isi ia paltonul si si-l pune la loc.
Aceasta scena se repeta de doua ori pe zi. Atunci, domnisoara Bonne-Habitude se hotaraste sa intervina in felul urmator: de fiecare data cand Julie isi arunca haina pe jos, ii spune sa si-o ridice, sa iasa din clasa si sa intre din nou. Cand Julie intra, ii spune: "Ε’ine haina pe tine, Julie, apropie-te de cuierul tau, da-ti jos paltonul si agata-l cum trebuie. Buna ziua, Julie, e foarte bine."
Putin mai tarziu, e suficient sa o urmareasca pe Julie cu privirea. In curand, fara ca domnisoara Bonne-Habitude sa vina s-o intampine, Julie isi agata singura paltonul in cuier. (Core si Plante, 1976).
Exemplul 2: Ajutor fizic
Pentru a-l invata pe un copil cu o deficienta mintala sa traga apa la toaleta, putem pune mana peste a lui si sa tragem (sau sa apasam). Apoi, treptat, vom reduce ajutorul fizic dat, slabind presiunea exercitata, apoi deplasind mana spre incheietura, cot, umar. Acest aspect a fost prezentat mai in detaliu in capitolul 9.
Ce modalitate sa alegi? Trebuie sa constatam ca, de obicei, in practica curenta, persoana invata mai multe comportamente din lant, dar de cele mai multe ori improvizat. Astfel, imbracatul se invata in felul acesta in multe familii. Mai intai, eficacitatea superioara a unei proceduri sau a alteia presupune o verificare experimentala, inca insuficienta.
De aceea, noi recomandam modalitatea de invatare numarul 1, atunci cand modalitatea numarul 2 nu a dat rezultate sau cand ne aflam in prezenta unor persoane cu handicapuri sau cu tulburari grave, care nu prea reactioneaza la instructiunile verbale sau la alte proceduri de incitare. Vom folosi de preferinta procedura numarul 3 pentru invatarile functionale, in special in perspectiva generalizarii.
Remarca. Diferenta dintre procedura de formatare si procedura de invatare a unui lant de raspunsuri nu este intotdeauna usor de stabilit si putem ezita uneori intre ele. Anumiti autori (de exemplu, Miller, 1980) considera chiar ca chaining-ul este un caz particular de shaping. Diferentele esentiale sunt reluate in tabelul 10.1.
TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015