Editura: SPER
Colectia: Masteralia
Pagini: 96
| |
Anul aparitiei: 2012
Editia originala: 2012
Editia originala aparuta in limba romana
| |
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 145 mm x 200 mm
ISBN: 978-606-8429-16-8
|
 Iolanda Mitrofan Prof. univ. dr. Iolanda Mitrofan este coordonator de stagii masterale si doctorale in psihologie (specialitatile Psihoterapie, Consiliere si Psihologie Clinica), fondator SPER (marca inregistrata OSIM), autor al metodei P.E.U. (T.U., metoda inregistrata OSIM), autor al terapiei transgenerationale unificatoare (T.Tr.U.) si al psihodiagnozei experientiale.
Prof. univ. dr. Iolanda Mitrofan este psihoterapeut si consilier formator si supervizor in consiliere si psihoterapie experientiala a unificarii, terapii creative, analiza reichiana si transgenerationala unificatoare, dezvoltare personala si transpersonala, terapii de grup, de cuplu si familie, psiholog clinician principal. |
 Andra Nicoleta Patulea Andra Nicoleta Patulea este psiholog clinician, consilier psihologic si psihoterapeut autonom format in psihoterapia experientiala a unificarii, cu competente in dezvoltarea personala unificatoare individuala si de grup, terapie experientiala a unificarii de cuplu si de familie, art-terapie si terapie pentru persoanele cu dizabilitati. |
Pagini din carte
      
    
Cuprinsul cartii
Capitolul I
Cadru teoretic si delimitari conceptuale
1.1. Concepte si definitii
1.2. Implicatiile psihologice ale diagnosticului HIV+
1.3. Pierderile resimtite in plan psihologic
1.4. In loc de prolog
Capitolul II
Studiu de caz
2.1. Prezentarea cazului
2.2. Sedinta I. "Sunt oaia neagra a familiei"
2.3. Sedinta II. Evaluarea psihologica a cazului: primul scor, primul pas spre schimbarea perspectivei
2.4. Sedinta III. Metoda trainingului autogen al lui Schultz: invatand relaxarea
2.5. Sedinta IV. Testul proiectiv si metafora terapeutica a arborelui: "arborele chircit" versus "palmierul falnic"
2.6. Sedinta V. Genograma: "Cand fantasmele ma apasa, imunitatea mea scade"
2.7. Sedinta VI. Dramagenograma: "Din oaia neagra am devenit salvatorul"
2.8. Sedinta VII. "De acum inainte, nu voi mai fi doar umbra ta, voi fi eu insumi"
2.9. Sedinta VIII. Jocul de sah - o meditatie asupra schimbarii perspectivei
2.10. Sedinta IX. Panza de paianjen a pierderilor multiple si evarea in spatiul virtual
2.11. Sedinta X. Criticul si protectorul meu interior
2.12. Sedinta XI. "O lume intr-un graunte de nisip"
2.13. Sedinta XII. Reevaluare psihologica: un alt scor, un alt arbore si un alt sens al vietii
Epilog
Bibliografie
Fragmente din carte
Fragment din capitolul 2. Sedinta I. "Sunt oaia neagra a familiei"
La prima sedinta, M. a ajuns mai devreme cu aproximativ un sfert de ora. Astepta la usa biroului meu alaturi de alte persoane si poate nu l-as fi observat daca nu mi-ar fi atras atentia buchetul mare de flori care ii acoperea, din pozitia sezand, aproape jumatate din trunchi. Postura inclinata in fata, umerii usor adunati si hainele gri erau parca vadit alese pentru a distrage atentia de la constitutia sa atletica. Mi-a daruit florile printr-o plecaciune ampla, dupa care si-a strans usor mainile, ca si cum ar fi dorit sa le dea o ocupatie.
Era exagerat de politicos in gesturi, iar de fiecare data cand ma ridicam sau cautam ceva, tresarea in scaun pentru a-mi acompania miscarile printr-o gentilete devenita parca automatism. Ochii de un albastru tulburator de trist si faptul ca nu ma putea privi in ochi in timp ce vorbea ou mine, simtind nevoia asidua de a privi in jos, in gol, acel sentiment de vinovatie din vocea lui erau elemente comune pe care le-am observat cam la toate persoanele seropozitive.
M. are 33 de ani, este de profesie jurist, lucreaza in cadrul unei firme de prestigiu din orasul orasul in care locuieste si s-a prezentat in terapie pe problematica unei boli cronice de natura infectioasa (infectia HIV contactata in urma unui act sexual neprotejat), dar solicitand consiliere psihologica individuala pentru o stare de "anxietate difuza" si a "insatisfactiei generale", atat pe plan profesional cat si personal, insatisfactie care se reflecta mai ales in cadrul relatiilor interpersonale.
Clientul a specificat ca nu a mai facut consiliere psihologica/psihoterapie cu exceptia consilierii pre si post testare HIV, in urma cu aproximativ trei ani cand, in urma a repetate teste, i s-a contirmat prezenta virusului in organism. In prima sedinta am stabilit de comun acord repere clare ale modului in care va decurge consilierea psihologica, in ceea ce priveste locul, ora, durata consilierii psihologice si intervalul la care urmau a fi programate sedintele. Am convenit sa ne vedem, pentru inceput, o data la doua saptamani, timp de o ora si jumatate, la cabinetul psihologic, la o ora programata din timp. Telul pe care mi l-am propus intr-o prima faza a fost acela de a stabili o alianta terapeutica intr-un mediu securizant care sa-i permita clientului sa se dezvaluie pe sine, sa isi poata exprima gandurile si sentimentele in asa fel incat sa i se clarifice propria situatie, sa cunoasca experiente noi, sa-si vada problema obiectiv si, deci, sa-i faca fata cu mai putina teama si tensiune.
Dintr-o analiza preliminara, am aflat despre M. ca este necasatorit, locuieste cu parintii sai pensionari si are doua surori mai mari casatorite si "realizate" din toate punctele de vedere. Mi-a vorbit cu respect si admiratie despre membrii familiei sale precum si despre colegii de serviciu cu care afirma ca se afla in relatii "bune" si sunt "ca o familie". Copilaria sa a fost una linistita si sigura, fiind cel mai mic dintre cei trei copii si singurul baiat, a fost rasfatat atat de parinti cat si de cele doua surori, cea mare fiind pentru el "ca o a doua mama". A fost intotdeauna mai sensibil (racea usor), la scoala nu prea se intelegea cu copiii si prefera compania surorilor si a adultilor.
Pe tata l-a perceput ca fiind "mai distant", cei doi avand "putine in comun", in schimb a avut o relatie deosebita cu surorile si mai ales cu mama, drept pentru care la absolvirea liceului i-a fost greu sa plece in Bucuresti pentru a urma cursurile Facultatii de Drept, si a ales o sectie apropiata acesteia din Ploiesti - Administratie Publica, pentru ca la absolvirea acesteia sa nu fie multumit cu aceasta realizare si sa urmeze Facultatea de Drept apoi masteratul in acelasi domeniu. Despre perioada petrecuta in Bucuresti nu este prea incantat sa vorbeasea, pe motiv ca a fost "cea mai urata perioada din viata" lui, ca abia astepta weckend-ul pentru a veni acasa si ca uraste Bucurestiul. S-a simtit intotdeauna izolat social de cei din generatia sa pentru ca nu impartaseau aceleasi idei, valori si preocupari, si a avut dificultati in a-si face si a-si mentine prietenii — "daca la inceput par interesati de persoana mea, apoi nu stiu cum sa se mai debaraseze de mine". In general, se simte in largul lui cu femeile, pe care le apreciaza ("pentru ca atunci cand Dumnezeu a creat barbatul si femeia si au fost pusi sa aleaga, barbatul a ales sa poata face pipi din picioare, iar femeii i-a ramas creierul) si isi exprima dispretul fata de barbati, pe care ii catalogheaza "porci".
Pentru clientul meu, timpul liber si pasiunile sc confunda cu "acasa", acolo unde este "oaza mea de liniste". Are preocupari culturale, ii place teatrul, dar refuza sa mearga la teatru pentru ca de cele mai multe ori nu reuseste sa se mobilizeze nici pentru lucrurile care ii fac placere si asta nu din ratiuni somatice; citeste foarte mult si chiar cocheteaza cu scrisul (poezii), ii place mult muzica (dar evita sa asculte blues-uri pentru ca il "deprima"), iubeste natura, desi numai cu "aspectele ei placute", si petrece foarte mult timp in fata calculatorului.
Ii plac jocurile virtuale pentru ca astfel "pot fi oricine si pot face orice fara a fi judecat, pot atinge un nivel si un statut la care nu pot ajunge in realitate". Ii place sa joace sah; mentine aceasta pasiune din copilarie si "inainte" obisnuia sa iasa in parc sa joace sah cu pensionarii, dar a renuntat si la acest lucru pentru ca nu ii mai "vine", iese destul de rar, majoritatea timpului liber petrecandu-l in casa. Afirma ca in mediul profesional este valorizat si apreciat de catre superiori si colegi, insa el nu este multumit de performantele sale si nu intelege pentru ce anume e apreciat de "aceia putini" care o fac.
M. a contactat HIV in urma unui contact sexual neprotejat, in timp ce urma cursurile ultimului an al celei de-a doua facultati (Dreptul) si locuia la camin in Bucuresti, alaturi de inca trei colegi. Acest lucru se intampla in urma cu aproximativ cinci ani, si asa cum el afirma "a tinut mai mult de imprejurari, decat de vointa" lui. Imediat dupa aceea l-a obsedat ideea ca ar putea fi infectat HIV, si-a efectuat testul, dar rezultatul a fost negativ, ceea ce l-a linistit pentru o vreme. A urmat apoi angajarea lui pe un post foarte bun pe care il detine si in prezent si perioada acomodarii cu noul loc de munca. Dar obsesia continua sa existe undeva in sufletul lui, se alimenta si devenea tot mai mare. Dupa inca un an si jumatate de la angajare, M. a repetat testul HIV, iar de data aceasta rezultatul a fost pozitiv si a reprezentat "implinirea cosmarului" sau din ultimii anii si un soc teribil pentru el si pentru parinti.
A repetat de cinci ori testul si de fiecare data rezultatul a fost pozitiv. Nimic nu mai putea fi schimbat... era seropozitiv. Tatal sau a suferit atunci un atac cerebral, mama a trecut prin "multe suferinte", devenind hiperprotectiva cu el si neglijandu-se pe ea, iar de atunci colegii si apropiatii stiu despre el ca are hepatita C. Mentioneaza ca nu i-a fost usor, dar si-a acceptat boala; "Ce ma deranjeaza cel mai tare e ca mai multe probleme ti le creeaza viata, nu boala asta. OK, isi pune si ea o amprenta si te duce in mai multe situatii limita. Dar nu au chiar asa un impact, cum au lucrurile care ar trebui sa se rezolve usor si simplu". (Rationalizare)
In mod obiectiv, M. este o prezenta agreabila, constitutie atletica, trasaturi regulate, un vocabular bogat si o cultura vasta, resurse si capacitati intelectuale si fizice pe care el insusi le neaga profund, erijandu-se in cel mai vehement critic al sau si considerandu-se "plafonat", "ratat", "batran". Acuzele sale sunt insatisfactia generalizata, atat pe plan profesional (si-a dorit sa devina magistrat, ca si surorile sale), cat si personal, pentru ca nu a reusit sa le ofere parintilor satisfactia de a-si fi format o familie si nu se simte demn de a face parte din aceasta familie: "Eu nu am realizat nimic. Si m-am ales si cu HIV."; "Sunt oaia neagra a familiei".
Se simte neputincios si nu reuseste sa se mobilizeze, sa actioneze si sa realizeze ceea ce "ar trebui". Are o stima de sine scazuta si se simte inferior celorlalti membri ai familiei care ocupa pozitii sociale inalte si sunt impliniti din toate punctele de vedere. Se simte presat "strans cu usa", functioneaza sub egida lui "trebuie", are valori inalte, isi propune standarde pe masura, dorindu-si sa-si optimizeze viata si sa depaseasea aceasta situatie, insa nu gaseste energia psihica necesara. Nu se simte niciodata suficient de bine pregatit pentru a sustine examenul la magistratura si nu isi permite sa incerce cu riscul de a esua si de a-si crea o "imagine proasta", desi isi doreste foarte mult, acesta fiind visul lui din copilarie; nu isi permite sa isi asume nicio responsabilitate sau sa incerce ceva nou din teama de esec — "mai bine ma abtin decat sa gresesc si apoi sa regret"; insecuritatea, teama de moarte, dar si de viata, cred ca ar rezuma cu succes toate acuzele clientului.
Prin observatia psihologica, anamneza si interviul preliminar, am urmarit defionirea obiectivelor terapeutice din perspectiva clientului si a terapeutului: cresterea stimei de sine in scopul unei mai bune adaptari si relationari cu ceilalti, cresterea independentei si a initiativei, combaterea pasivitatii si a depresiei, ameliorarea calitatii vietii si reducerea sentimentului de tensiune interioara.
Alte carti de acelasi autor
 |
|
Psihogenealogie. Diagnoza, interventia si vindecarea istoriei familiale
Pagini: 239 / Pret: 49.00 lei
In ce masura deciziile membrilor familiilor noastre ne influenteaza viata si propriile decizii? Cum depinde scenariul personal de viata de alegerile facute de antecesorii nostri? Retrairea istoriei familiale in terapie ne poate oferi ocazia de a descoperi sensul existential, dezvaluind dorinte, nevoi sau vise -uitate-. Metodele si tehnicile psihogenealogiei sunt prezentate in cartea -Psihogenealogie. Diagnoza, interventia si vindecarea istoriei familiale-, coordonata de Iolanda Mitrofan. | |
 |
|
Orientarea experientiala in psihoterapie
Pagini: 374 / Pret: 59.00 lei
Iolanda Mitrofan subliniaza in lucrarea -Orientarea experientiala in psihoterapie- faptul ca instrumentul fundamental in Terapia Unificarii este starea de martor, abilitatea de a observa fara a evalua sau condamna experienta in desfasurare. Folosind acest instrument, clientul invata sa fie martor impartial al proceselor sale interioare in calea sa spre eliberarea de blocaje, traume sau suferinte. | |
 |
|
Terapii de familie
Pagini: 250 / Pret: 35.00 lei
Lucrarea -Terapii de familie, de Iolanda Mitrofan si Diana Vasile, constituie un ghid pentru teoria si practica celor mai importante abordari psihoterapeutice de familie. Sunt descrise metode, studii de caz si secvente de dialog terapeutic specifice fiecarei abordari. De la studenti la specialisti in sanatate mintale, de la profesori la medici, toti vor gasi in carte informatii esentiale despre procesul terapeutic al familiei. | | |
|
 |
|
Din culisele psihoterapiei experientiale unificatoare. Studii de caz si cercetari aplicative
Pagini: 300 / Pret: 39.00 lei
Cartea -Din culisele psihoterapiei experientiale unificatoare. Studii de caz si cercetari aplicative, coordonata de Iolanda Mitrofan si Sorina Daniela Dumitrache, prezinta in detaliu tehnicile de lucru ale terapiei experientiale (dramaterapie, meditatie creativa, artgenograma, cinematerapie etc.). Cazurile din volum acopera multe teme delicate in terapie in lucrul cu pacientii bolnavi de cancer sau SIDA, cu diagnostic grav psihiatric, cu cei care au tulburari alimentare sau de dezvoltare pervaziva ori cu pacientii homosexuali. | | |
| |
|
|
