Abonati-va la Newsletter! Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.
Emotie si cognitie. Lateralizare cerebrala. Diferente individuale si de gen de Andrei C. Miu
Studiile reunite de Andrei C. Miu in aceasta lucrare reprezinta investigatii fundamentale in domeniul neurostiintelor cognitive ale afectivitatii. Cartea analizeaza atat teoretic, cat si din punct de vedere experimental, una dintre cele mai dezbatute teme ale psihologiei – relatia dintre cognitie si emotie.
Stoc Epuizat Momentan (Produsul va fi disponibil in 3-14 zile)
Daca doriti, puteti primi un email automat in momentul in care aceasta carte reintra in stoc.
Anul aparitiei: 2008 Editia originala:2008 Editia originala aparuta in limba romana
Coperta:Simpla (Paperback) Dimensiuni:170 mm x 240 mm ISBN:978-973-7973-56-6
Descrierea editorului
Prin abordarea neurocognitiva a emotiilor, autorul releva importanta cunoasterii teoretice a creierului, precum si impactul patologiei complexe a sistemului nervos asupra multiplelor dimensiuni ale societatii.
Studiile care alcatuiesc aceasta carte reprezinta investigatii in domeniul neurostiintelor cognitive ale afectivitatii, publicate anterior in reviste internationale de mare prestigiu.
Printre contributiile majore ale cercetarilor cuprinse in aceasta carte, poate fi mentionat faptul ca autorul roman realizeaza, in literatura internationala, prima metaanaliza asupra relatiei dintre anxietatea ca trasatura (TA) si variatia frecventei cardiace (HRV).
Este, de asemenea, pentru prima data cand se demonstreaza ca anxietatea ca stare reduce variatia frecventei cardiace.
Si este tot pentru prima oara in literatura de specialitate cand paradigma experimentala Iowa Gambling Task (IGT) se adapteaza si se utilizeaza pentru copiii de 3 si 4 ani, pentru a proba un rezultat extrem de important: ca intre 3 si 4 ani, asistam la o maturare accelerata a cortexului prefrontal ventromedial si ca aceasta maturare este mai rapida la baieti decat la fete.
Andrei C. Miu
Andrei C. Miu este doctor in psihologie si profesor universitar la Departamentul de Psihologie, Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. Este unul dintre pionierii romani in domeniul neurostiintelor. A fondat in 2007 si conduce Laboratorul de Neurostiințe Cognitive de la Universitatea Babes-Bolyai. Din 2017, este directorul Scolii Doctorale „Psihologie Cognitiva Aplicata”, de la Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei, Universitatea Babes-Bolyai.
1 Emotie si cognitie: Incursiuni in psihologia emotiei, psihofiziologia cognitiva a emotiei si neurostiintele afective 1.1 Darwin si expresia faciala a emotiilor la om si animale
1.2 Teoria emotiilor bazale: Modelul neurocultural la lui Ekman
1.3 Divergente in privinta emotiilor bazale, dar si o solutie: disocierea componentelor expresiilor emotionale
1.4 Diferentierea fiziologica a emotiilor
1.4.1 Teoria periferica James-Lange a emotiei
1.4.2 Teoria diencefalica Cannon-Bard a emotiei
1.4.3 Teoria activarii si variantele sale
1.4.4 Exista modificari fiziologice specifice emotiilor? Da... si nu prea!
1.4.5 Fractionarea directionata si tipurile psihofiziologice
1.5 Teoria bifazica a emotiei a lui Lang
1.6 Teoria cognitiv-comportamentala a lui Schachter si Singer
1.7 Teoria aferentei somato-viscerale a lui Cacioppo
1.8 Teoria polivagala a lui Porges
1.9 Emotiile si variatia secventei cardiace
1.10 Controversa asupra primatului cognitiei sau emotiei
1.11 Teoria marcherului somatic a lui Damasio
1.12 Modele neuroanatomice ale emotiei
1.12.1 Circuitul Papez si teoria sistemului limbic a lui MacLean
1.12.2 Modelul amigdalocentric al emotiei al lui LeDoux
1.12.3 Imagistica cerebrala functionala a conditionarii fricii la om
1.12.4 Modelul diateza-stres al asimetriei activarii frontale in emotie
1.13 Modelul trasaturilor afective: Teoria sensibilitatii la intariri a lui Gray
1.14 Reglarea emotionala: O dimensiune cert cognitiva a interactiunii cognitie-emotie
1.15 Abordarea dinamica a interactiunii emotie-cognitie
1.16 Remarci teoretice finale
2 Anxietatea si variatia frecventei cardiace 2.1 Anxietatea ca trasatura si retragerea vagala: Sinteza sistematica si metaanaliza
2.2 Studiul 1
2.3 Studiul 2
3 Decizia informata emotional: efectele genului si anxietatii ca trasatura 3.1 Studiul 3
3.2 Studiul 4
4 Anxietatea, facilitarea si reprimarea emotionala a memoriei 4.1 Studiul 5
4.2 Studiul 6
5 Anxietatea si lateralizarea cerebrala a interferentei emotionale 5.1 Studiul 7
Discutii si concluzii generale
Bibliografie
Fragmente din carte
Studiul emotiei are o indelungata istorie in filosofie, psihologie si in stiintele naturii. In mod traditional, emotiile au fost definite ca procese calitativ diferite de cele cognitive, argumentul cel mai des invocat fiind determinismul lor somato-visceral. In acest context, este de inteles de ce una din primele teorii dezvoltate in psihologia filosofica (James, 1894) a redus emotia la perceptia modificarilor somatice.
Odata cu dezvoltarea cunostintelor despre sistemul nervos periferic si cresterea interesului pentru efectele comportamentale ale leziunilor din sistemul nervos central, neurofiziologii si neuropsihologii au adus argumente pentru existenta unor mecanisme centrale ale emotiei (Cannon, 1927).
Divergenta dintre teoria periferica si cea centrala, cu variantele si dezvoltarile lor, a fost una dintre cele doua surse de interes pentru studiul emotiilor in psihologia moderna. Aceasta controversa stiintifica a catalizat in acelasi timp si dezvoltarea psihologiei fiziologice, careia neurostiintele comportamentale contemporane ii datoreaza mare parte din instrumentarul comportamental.
O a doua sursa de interes pentru studiul emotiilor in psihologie a fost analiza sistematica si inovativa a emotiilor, efectuata de naturalistul britanic Charles Darwin (1872) care, cu exercitiul sistematicii din zoologie si botanica, pe de o parte, si cu grila de lectura a propriei teorii a selectiei naturale, pe de alta parte, a impulsionat eforturile timpurii de clasificare a acestor procese mintale atat de diverse. Aceste eforturi aveau sa se cristalizeze in scoala de gandire a emotiilor bazale.
James si Cannon, pe de o parte, iar Darwin, pe de alta parte, sunt, deci, initiatorii interesului stiintific modern asupra emotiilor. Cu asemenea origini, nici nu e de mirare ca studiul emotiilor a fost marcat de abordari multidisciplinare, ale caror priectii sunt integrate astazi in psihofiziologie si neurostiinte.
Temele majore ale psihologiei moderne au fost clasificarea emotiilor si elucidarea determinismului lor psihologic. In acest context, eforturile concertate de identificare a unor diferente fiziologice intre emotii au putut contribui la redefinirea ambelor teme in psihologie si, mai tarziu, in domeniile multidisciplinare care s-au dezvoltat. In plus, una din tendintele dezvoltate mai tarziu, odata cu maturizarea psihologiei experimentale, a fost legata de descrierea interactiunii dintre procesele emotionale si cele cognitive, de la aceasta tendinta pana la recunoasterea penetrabilitatii emotionale a cognitiei nemaifiind decat un pas; unul fundamental insa.
Contributia teoretica a lucrarii de fata consta dintr-o trecere in revista, in ordine istorica si tematica, a principalelor teorii care au abordat relatia dintre emotie si cognitie. Este sintetizata mai intai conceptia lui Darwin din Expresia emotiilor la om si animale, argumentandu-se ca principalele merite ale acesteia sunt legate de recunoasterea stiintifica a existentei expresiilor emotionale la animale, ce contracara teoriile antropocentriste si rasiste dominante la acea vreme, precum si de schitarea unor mijloace de studiu al universalitatii interindividuale si transculturale a emotiilor.
Pe aceste fundamente, in psihologia moderna s-a dezvoltat o scoala de gandire, care, pe baza dovezilor existente despre similaritatea si recunoasterea unor expresii emotionale in toate culturile, a postulat existenta unor emotii bazale, definite ca entitati psihologice ireductibile sau semnale psihobiologice esentiale pentru supravietuire, la care toate celelalte emotii ar putea fi reduse (Ekman, 1972).
Desi studiile trasnculturale au sustinut aceasta perspectiva, nu s-a ajuns la un acord in privinta identitatii si numarului de emotii bazale, teoriile tributare acestei scoli de gandire postuland diferite criterii pe baza carora numai anumite emotii pareau sa acceada la statutul de primitive psihologice sau biologice.
Faptul ca aceste emotii prezumptiv bazale erau raportate de majoritatea indivizilor, indiferent de cultura, a putut fi explicat fie prin invatare sociala, fie prin selectie naturala. In contextul lipsei unui acord in privinta emotiilor bazale, s-a sugerat ca expresiile faciale ale emotiilor ar fi deprinderi motorii ale caror componente sunt, de fapt, universale (Ortony & Turner, 1990). Astfel, teoriilor emotiilor bazale, de filiatie adaptationista le-a fost opusa o ipoteza utilitarista.
In opinia noastra, teoriile emotiilor bazale au sistematizat categoriile emotiilor, bazale sau nu, acest demers avand a se dovedi mai tarziu crucial pentru studiile interdisciplinare care au pus in evidenta disocieri si au constrans fractionari ale categoriilor psihologice. Oricum, aceasta perspectiva teoretica s-a fosilizat in manualele de psihologie si neurostiinte, asa ca e probabil ca va mai genera cercetari.
Diferentierea fiziologica a emotiilor, o alta tema majora din studiile, sa le zicem, „moderne clasice” de psihologie a emotiilor, a fost amorsata de argumentele lui Cannon (1915, 1927) impotriva teoriei periferice. Invocand in primul rand distributia difuza a eferentelor simpatice – emotia fiind conceputa la acea vreme ca activare simpatica -, care nu ar permite diferentierea fiziologica a emotiilor, Cannon a mutat atentia psihologilor si fiziologilor asupra activarii centrale din structuri nervoase cu rol in perceptia si generarea emotiilor.
Aceasta directie a fost dezvoltata sub forma variantelor teoriei activarii (Duffy, 1934; Lindsley, 1951) care au accentuat lipsa de specificitate a arousalului atribuit formatiunii reticulare deja descrise functional de Moruzzi si Magoun (1949), sustinand ca emotiile sunt simple variatii cantitative ale arousalului sau, si mai radical, ca acestea sunt epifenomene si ar trebui eliminate din categoriile psihologilor si fiziologilor.
Un rol aparte a jucat aici conceptia Magdei Arnold (1950), psiholog afiliat initial scolii de gandire care a generat teoria activarii, dar care a fost ulterior printre primii oameni de stiinta ce au argumentat existenta unor emotii cu predominanta vagala.
Mai tarziu, dezvoltarea metodelor psihofiziologice a impulsionat initierea unui numar mare de studii care au incercat sa identifice diferente fioziologice periferice intre emotii (de ex. Ax, 1953; Ekman, Levenson & Friesen, 1983). In cele mai bune cazuri, rezultatele au indicat doar diferente fiziologice subtile intre emotii, explicatia cea mai convenabila fiind ca manipularile prin care au fost induse stari emotionale in conditii controlate nu au aproximat suficient stimulii din viata cotidiana.
O explicatie mult mai verosimila a fost probata prin cercetarile sotilor Lacey (1978), ale caror contributii fundamentale la psihofiziologia emotiilor au adus recunoasterea variabilitatii interindividuale si a dependentei contextuale a reactiilor fiziologice asociate emotiilor. Mai mult, aceiasi Lacey au consacrat sintagma de fractionare directionata ce denota ca raspunsurile fiziologice asociate emotiilor pot fi decuplate, un individ putand raspunde predominant prin anumite reactii fiziologice, in anumite situatii.
Stereotipiile individuale si situationale descrise in aceste cercetari au deschis drumul identificarii unor factori de risc patogenetici in medicia comportamentala. Oricum, eforturile de a aplica metode psihofiziologice periferice cat mai rafinate in studiul emotiilor au condus la consacrarea unor masuratori care reflecta mai sensibil/specific anumie calitati ale emotiei.
De exemplu, folosnd mai ales frecventa cardiaca si conductanta electrica a pielii ca indicatori ai valentei si, respectiv, arousalului emotional, Peter Lang si colaboratorii au dezvoltat una dintre cele mai elegante teorii psihofiziologice ale emotiile (Lang, Bradley & Cuthbert, 1990; Bradley, 2000). Teoria bifazica sustine ca emotiile sunt stari de activare in unul din doua sisteme motivationale complementare, apetitiv si aversiv, si ca individul dispune atat de strategii emotionale, cat si de tactici emotionale, ultimele fiind raspunsuri mai dependente de context fata de primele.
Tot datorita eforturilor de a aplica metode psihofiziologice cantitative care sa reflecte cat mai specific modularea neurovegetative a starilor emotionale, John Cacioppo si Stephen Porges sunt printre primii psihofiziologi care au adus probe pentru implicarea sistemului parasimpatic in modularea emotiilor.
Aprecieri si cronici
Autorul incearca atat printr-o prezentare critica a modelelor explicative existente, cat si prin propriile sale cercetari sa clarifice unele aspecte controversate si sa adauge noi date pentru cunoasterea stiintifica a emotivitatii umane. Aceasta lucrare – adevarata monografie – se ridica semnificativ peste nivelul obisnuit al tezelor de doctorat. Atat analiza datelor din literatura, cat si contributia personala sunt remarcabile atat prin continut, cat si prin modul de exprimare. Este o teza care face cinste Scolii de Psihologie de la Cluj
- Academician Constantin Balaceanu-Stolnici
Tema lucrarii se incadreaza in domeniul neurostiintelor, unul dintre cele mai dinamice domenii ale cercetarii mondiale actuale si, probabil, ale viitorului previzibil, atat datorita importantei cunoasterii teoretice a creierului, cat si impactului patologiei vaste si complexe a sistemului nervos asupra multiplelor dimensiuni ale societatii.
- Prof. univ. dr. Leon Zagrean
Cred ca ipoteza markerului somatic este in mod special interesanta si, dupa stiinta mea, lucrarea de fata este prima care investigheaza aceasta ipoteza in relatie cu anxietatea. Am fost, de asemenea, foarte impresionat de faptul ca aceasta este prima lucrare care reporteaza un corelat morfologic al lateralizarii valentei emotionale.
TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015
