Didactica functionala. Obiective, strategii, evaluare. Cognitivismul operant

Didactica functionala. Obiective, strategii, evaluare. Cognitivismul operant
de Michel Minder

Michel Minder, licentiat in stiinte pedagogice, a elaborat un tratat de practica pedagogica, prin care ni se propune un raspuns coerent si realist la o intrebare fundamentala: cum sa se predea astazi? Cartea -Didactica functionala. Obiective, strategii, evaluare. Cognitivismul operant- prezinta o didactica globala, adaptabila tuturor nivelurilor invatamantului.

Editura: ASCR
Colectia: Educatie
Pagini: 392

Anul aparitiei: 2011
Editia originala: -
Traducere din limba franceza de Livia Titieni

Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 165 mm x 240 mm
ISBN: 978-973-7973-95-5

Descrierea editorului

Procesele de invatare sunt descrise de Michel Minder, in cartea „Didactica functionala. Obiective, strategii, evaluare. Cognitivismul operant”, intr-o maniera sistemica: de la intentii la feedback, trecand prin strategiile motivatiei, prin strategiile de invatare diferentiata, de reglare si de structurare.

Aceasta didactica este centrata pe o conceptie functionala, participativa si interdisciplinara asupra predarii si impaca, intr-un mod original, pedagogia interesului cu pedagogia pe baza de obiective, care, dincolo de mode si de „demodari”, isi gaseste aici un nou sens.

Didactica functionala, in mod deliberat conceputa pentru a fi utilizata practic de catre actualele si viitoarele cadre didactice, constituie atat o metoda de formare continua, cat si un manual de referinta.

Michel Minder

Michel Minder este licentiat in stiinte pedagogice la Universitatea din Liège, este profesor la Institutul Pedagogic Superior din Theux (Belgia), unde se ocupa de formarea initiala a viitoarelor cadre didactice, in domeniul psihologiei, al pedagogiei si al didacticii. De asemenea, Michel Minder este profesor invitat la Fribourg (Elvetia) si s-a consacrat, de mult timp, formarii continue a cadrelor didactice, in cadrul Centrului de Studii Superioare de Pedagogie din Liège.

In afara de Didactica functionala, care a fost tradusa in limbile portugheza, moldoveneasca si greaca, Michel Minder este si autorul lucrarii Champs d’action pédagogique, publicata la aceeasi editura, a carei prima editie a fost onorata de Academia Regala din Belgia.

Pagini din carte

Cuprinsul cartii

Cuprins
Cuvant inainte

INTRODUCERE

I. Educatia, intreprindere de modificare a comportamentului

II. Modificare spontana si modificare organizata

Un model al invatarii spontane
Un model al interventiei pedagogice
A invata si a preda
* Doua concepte interactive
* Didactica traditionala si didactica noua
A configura scoala
* Proiectul pedagogic
* Contractul didactic

CAPITOLUL 1 - DEFINIREA OBIECTIVELOR

Introducere: definirea noului comportament

1. Ce este un obiectiv pedagogic?
2. De ce sa definim obiectivele pedagogice?
Argumentar clasic
* A asigura transparenta intentiilor
* A structura demersul de predare
* A permite o evaluare coerenta
Situatii particulare
* Obiective de transfer si obiective de exprimare
* Curriculum manifest si curriculum ascuns
3. Cum sa definim obiectivele pedagogice?
Analiza componentelor comportamentului
* Componenta mentala: reprezentarea
* Componenta observabila: performanta
* Interactiunea componentelor
Definirea componentelor unui obiectiv
* Definirea componentei observabile mentale: reprezentarea
* Definirea componentei observabile: performanta
* Coordonarea si formularea obiectivului

I. Definirea componentei "obiect": Obiectivele referitoare la competenta

1. Explorarea obiectivelor referitoare la competenta
Competente si valori
* Axiologizarea
* Finalizarea
* Didactizarea
Competente si programe
* Selectarea continutului
* Prezentarea documentului
* Utilizarea instrumentului
Competente si cunostinte
* Componentele obiectivului referitor la competenta
* Referintele obiectivului referitor la competenta

2. Mobilizarea obiectivelor referitoare la competenta
Evaluarea diagnostica: competenta "a"
* Acel "deja-acolo"
* Conceptiile spontane
Contingentele de implantare a noii competente
* Obstacolele presupuse
* Zona proximei dezvoltari

II. Definirea componentei "operatie": Obiectivele referitoare la capacitate

1. Explorarea obiectivelor referitoare la capacitate
Capacitati instrumentale
* Abilitatea discursiva si abilitatea cognitiva
* Abilitatea motorie
Capacitatile relationale
* Abilitatea de expresie personala
* Abilitatea de dezvoltare personala

2. Activarea obiectivelor referitoare la capacitate
Intoarcere la competenta
Anticiparea strategiei
* Anticiparea situatiei-problema
* Anticiparea strategiei de solutionare

III. Definirea rezultantei "produs": Obiectivele referitoare la performanta

1. Explorarea obiectivelor referitoare la performanta
Performanta, rezultanta observabila
Performanta, indicator mental

2. Operationalizarea obiectivelor referitoare la performanta
Descrierea obiectului-competenta
Descrierea operatiei-capacitate
Descrierea produsului-performanta
* Descrierea circumstantelor sarcinii
* Descrierea criteriilor de evaluare

Index

IV. Organizarea curriculum-ului

Introducere: calea didactica

1. Organizarea unitatilor de invatare: secventa
* O singura unitate de invatare
* Unitati de invatare a caror ordine este indiferenta
Competentele complexe
* Ordinea ierarhica
* Ordinea algoritmica
* Reteaua conceptuala
Tehnici de organizare
* Analiza in arbore a lui Le Xuan
* Matricea lui morganov

2. Organizarea secventelor de invatare: curriculum-ul
Ordonari rationale
* Ordinea naturala
* Ordinea complexitatii
* Ordinea logica
Ordonari functionale
* Organizarea pe teme
* Organizarea pe centre de interes
* Organizarea pe baza de proiect

3. Organizarea structurilor invatamantului: cursusul
Invatare si dezvoltare
* Piaget si evolutia genetica
* Vagotki si medierea sociala
Dezvoltare si invatamant
* Cursusul spiralar
* Cursusul ciclic
* Cursusul modular

CAPITOLUL 2 - STRATEGIILE DE MOTIVARE

Introducere: pregatirea situatiei-problema

I. O pedagogie a interesului

1. Dinamica comportamentului
Adaptarea individului la mediu: homeostazia
Dezadaptarea individ-mediu: nevoia
Readaptarea individ-mediu: comportamentul
* Readaptarea automata
* Readaptarea neautomata

2. Dialectica dorintei de a invata
False conceptii ale interesului
* Metodele de constrangere
* Metodele atragatoare
* Metodele socratice
Educatia functionala
* Situatia-deficit
* Situatia-problema

II. O didactica a problemei

Introducere: angajarea elevului
Activarea nevoilor
* Piramida lui Maslow
* Modelul lui Mucchielli
* Cercetarile contemporane
Specificarea interesului
* A insera obiectivul in sarcina
* A situa sarcina intr-un context
* A asigura coerenta obiectiv-sarcina

1. Pregatirea situatiei-cadru
Introducere: notiunea de context sau de spatiu-problema
Scoala deschisa
* Practicile sociale de referinta
* Explorarea mediului
* Exploatarea actualitatii
Cadrul didactic "antrenor"
* Cadrul didactic psiholog
* Cadrul didactic cultivat

2. Pregatirea situatiei-problema
Introducere: notiunea de focar sau de nod-obstacol
Problematicile scurte: un context disciplinar si un focar
* Problemele spontane
* Problemele provocate
* Problemele construite
Problematicile lungi: un context interdisciplinar si mai multe focare
* Problematicile concentrate
* Problematicile proiectate

CAPITOLUL 3 - STRATEGIILE DE APROPRIERE

Introducere: rezolvarea situatiei- problema
1. Explorarea situatiei-problema
Reperajul
* Constientizarea obstacolului
* Primire, ancorare, punct de sprijin
* Exprimarea reprezentarilor
Destabilizarea
* Conflictul cognitiv
* Conflictul sociocognitiv

2. Cautarea si descoperirea solutiei
A dezlega structura-problema
* A ridica obstacolul, a modifica reprezentarile
* Interactiunile de tutela: mediere si sprijin
Organizarea structurii-solutie
* Teoria campului si psihologia structurala
* Invatarea strategica
* Niveluri de structura si proceduri de restructurare
* Negarea excluderilor metodologice

3. Emiterea raspunsului

4. Reorganizarea repertoriului comportamental
Reducerea nevoii: compensarea dezechilibrului
Legea efectului: modificarea comportamentului
Intaririle auxiliare in mediu scolar

I. Situatiile-problema cu structura-solutionare complexa: Cautarea raspunsului prin incercari si

erori

Introducere: constructivismul
Demersul euristic
Statutul erorii

1. Procedura incercarilor si erorilor
Elaborarea ipotezelor
Evaluarea ipotezelor

2. Pedagogia incercarilor si erorilor
Pregatirea contingentelor de solutionare
* Structurile implicite
* Structurile "implicitate"
Modalitatile cautarii
* Explorarea situatiei
* Cautarea solutiei
* Descoperirea solutiei
Cadrul didactic animator

II. Situatiile-problema cu structura-solutionare. Facilitata: descoperirea raspunsului prin insight

Introducere: gestaltismul
Demersul holistic
Rolul vizibilitatii

1. Procedura insight-ului
Simptomatologia insight-ului
Metodologia insight-ului
* Cautarea stimulului-semnal
* Tehnici de investigare

2. Pedagogia insight-ului
Pregatirea contingentelor de solutionare
* Structurile explicite
* Structurile explicitate
Modalitatile descoperirii
* Oferirea de indicii
* Procedurile de amorsare
Cadrul didactic "catalizator"

III. Situatiile-problema cu structura-solutionare dirijata: Emiterea raspunsului prin conditionare

operanta

Introducere: behaviorismul
Demersul algoritmic
Rolul intaririi

1. Procedura conditionarii operante
Modelarea comportamentului
Divizarea activitatii

2. Pedagogia conditionarii operante
Pregatirea contingentelor de intarire
* Structurile fractionate
* Structurile programate
Modalitatile de emitere
Cadrul didactic instructor

IV. Situatiile-problema cu structura-solutionare data: Achizitia raspunsului prin invatare verbala

semnificanta

Introducere: teoria lui ausubel
Demersul ierarhic
Rolul structurilor de primire

1. Procedura invatarii verbale semnificante
Structurile cognitive asimilatoare
Organizatorii de ancorare

2. Pedagogia invatarii verbale semnificante
Pregatirea contingentelor de achizitie
* Predarea transmisiva
* Invatarea receptiv-imitativa
Modalitatile de achizitie
* Metoda expozitiva
* Metoda prin "redescoperire constrangatoare"
Cadrul didactic transmitator

Concluzie: un dispozitiv de solutionare diferentiata

1. Pedagogia diferentiata
Ce este pedagogia diferentiata?
De ce trebuie diferentiata pedagogia?
* Eterogenitatea invatarii
* Omogenitatea invatamantului
Cum sa se diferentieze pedagogia?
* Diferentiere simultana si pedagogie diversificata
* Diferentiere succesiva si pedagogie variata

2. Diferentierea strategica succesiva
Injectarea de indicii strategice
Un sprijin individual progresiv
* Functiile de ghidare
* Tipurile de ghidare
* Stilurile de ghidare

3. Reglarea interactiva
Pilotarea in timp real
* Observatia formativa
* Introspectia metacognitiva
Pedagogia reusitei
* Pedagogia preventiva
* Pedagogia de sustinere

CAPITOLUL 4 - EVALUAREA SI STRUCTURAREA ACHIZITIILOR

Introducere: a ajusta, a integra si a judeca noul comportament

I. Evaluarea formativa si reglarea amanata

1. Evaluarea formativa
Informatia pilotata de catre cadrul didactic
* Obiectele informarii
* Modalitatile informarii
Informatia pilotata de catre elev
* Autoevaluarea formativa
* Coevaluarea formativa
Evaluarea formatoare

2. Reglarea amanata
Reglarea retroactiva
* Activitatile de remediere
* Pedagogia expertizei
Reglarea proactiva
* Activitatile de extindere
* Activitatile de aprofundare

II. Structurarea si integrarea cunostintelor

Introducere: formalizarea achizitiilor

1. Reorganizarea cunostintelor
Verbalizare si conceptualizare
* Verbalizarea achizitiilor
* Construirea conceptelor
Integrare si punere in retea
* Integrarea cunostintelor
* Punerea in retea
Teoretizare si formalizare
* Activitatile de sinteza
* Manualele scolare

2. Exersarea noii competente
O exersare spiralara
* Exercitiile masive
* Comportamentele recurente
O exersare diferentiata
* Stabilizarea raspunsului
* Evolutia raspunsului

3. Exploatarea si generalizarea capacitatilor
Stocare si scenarizare
* Sistemele de reducere si de fixare
* Sistemele de asteptare si de utilizare
Transversalitate si transfer
* Transferul
* Un transfer spontan?
* Un transfer organizat

III. Evaluarea sumativa si certificarea

1. Aprecierea achizitiilor
Evaluarea criteriala
Evaluarea normativa

2. Notarea rezultatelor
Indicii inchisi
Indicii deschisi

3. Certificarea competentelor
Reusita si esecul scolar
Pedagogia compensatorie

Concluzie
Bibliografie

Fragmente din carte

O pedagogie a interesului

Dinamica comportamentului

Pentru a intelege cum se poate modifica un comportament, trebuie mai intai sa examinam problematica insasi a comportamentului: care este semnificatia comportamentului? Care ii sunt fundamentele biologice si psihologice? Care ii sunt motivatiile si modalitatile?

Adaptarea individului la mediu: homeostazia

„In cursul intregii noastre vieti, scrie Samuel Butler (1957) in Asa se intampla cu orice trup, in fiecare zi si la orice ora ne straduim sa adaptam eul nostru schimbat si eul nostru neschimbat la medii schimbate si neschimbate; ba chiar, «a trai» consta doar in acest procedeu de adaptare. Cand nu reusim prea bine, suntem prosti; cand esuam intr-o maniera flagranta, suntem nebuni; cand intrerupem momentan aceasta munca, dormim; iar cand renuntam de tot, murim.”

Fiinta umana, ca orice organism viu, este un sistem care tinda sa mentina intact, adica in echilibru cu mediul sau. Inca din 1856, Claude Bernard a formulat convingerea sa ca orice manifestare vitala are drept scop conservarea echilibrului intern al organismului. Cannon a descris acest fenomen adaptativ sub numele de homeostazie si a remarcat ca, dupa el, „fiinta umana este un organism in asa fel alcatuit, incat fiecare influenta nociva atrage prin ea insasi o activitate de compensare vizand sa neutralizeze sau sa repare pagubele”. Transpiratie, frison, somn, secretii, sunt tot atatea exemple ale acestei autoreglari spontane, devenita absolut necesara proceselor vitale.

Viata este deci acest pariu al unei adaptari amenintate tot timpul de dependenta organismului fata de mediul sau si care se restabileste tot timpul prin schimbarea datelor acestei relatii: apa atenueaza setea, alimentele domolesc foamea, somnnul absoarbe oboseala etc. Aceasta cautare de adaptare se poate rezolva in doua maniere: fie prin acomodare, fie prin asimilare. Daca, de exemplu, suferim de caldura, putem sa remediem acest dezechilibru fie debarasandu-ne de o haina (acomodare), fie scazand temperatura termostatului sau deschizand o fereastra (asimilare). Rezultatul, in ambele cazuri, este refacerea unui raport de potrivire adecvat intre organism si mediul sau, procesul de acomodare bazandu-se pe schimbarea individului, iar procesul de asimilare transformand caracteristicile mediului.

Richter, la randul sau, a dat o mai mare extensie conceptului de homeostazie, ingloband si numeroasele probleme de natura psihologica implicate de inter-relatiile complexe pe care individul le intretine nu numai cu mediul fizic, ci si cu mediul uman, cu mediul social, cu mediul tehnic.

Cate niveluri de interactiune exista, tot atatea tipuri de probleme de adaptare vor fi, marea majoritate depasind de departe nivelul unei simple reglari a nevoilor necesare satisfacerii metabolismului fiziologic. Pe de alta parte, este evident ca, cu cat mediul devine mai complex, cu atat adaptarea devine mai dificila.

Dezadaptarea individ-mediu: nevoia

Pentru a intelege notiunea de nevoie, sa ne referim la situatia ipotetica (niciodata realizata in practica) a unui organism in echilibru perfect si total cu mediul sau, a unui individ complet adaptat, ale carui dorinte, de orice natura, sunt satisfacute pe deplin: nu ii este foame, nici sete; respira un aer excelent, nu simte nicio tensiune; este integrat social, in siguranta, valorizat etc.

Stim ca, in ipoteza in care o astfel de situatie ar exista, ea ar avea un inconvenient grav, acela de a fi foarte efemera. Foarte repede, intr-adevar, acest echilibru idilic va fi rupt, fie din cauza interne organismului (foamea care incepe sa se simta), fie din cauze externe, legate de caracteristicile mediului (timpul se raceste pur si simplu).

In mod automat, aceasta situatie, aceasta dezadaptare vot fi percepute ca un deficit, ca o lipsa. Si totusi, individul se va concentra mai putin pe foame decat pe mijloacele concrete de a-si procura un aliment; va fi mai putin preocupat de racirea timpului decat de a-si gasi un adapost. Notiunea de nevoie se refera la aceasta ruptura de echilibru, la aceasta dezadaptare, la aceasta lipsa. Nevoia apare la un organism viu, de fiecare data cand in el se creeaza o situatie deficitara; daca duce lipsa de apa, vom spune ca are nevoie de apa; daca duce lipsa de afectiune, vom spune ca are nevoie de afectiune si asa mai departe.

La om, nevoile primare, adica fundamentale (nevoie alimentara, nevoie sexuala etc.), se traduc in mod normal printr-o serie de nevoi secundare, care detaliaza nevoia primara si ii asigura o satisfactie mai bine programata si mai elaborata. In cadrul exemplelor alese, este vorba de traditia gastronomica, ritualul sexualitatii, caracteristici eminamente culturale, adica variabile de la o societate la alta. Nevoile secundare pot fi suple in exigentele lor si se acomodeaza usor la o satisfacere temperata, intarziata, chiar simbolica, atunci cand situatia o impune; nu se poate spune acelasi lucru, insa, despre nevoile primare, care sunt exigente, chiar tiranice, in masura in care concretizeaza de multe ori un pericol de moarte.

Nevoile vitale sunt in general insotite de un sistem de alarma care alerteaza organismul inainte de pericolul de dezadaptare, procurandu-i astfel un interval de timp necesar pentru asamblarea conditiilor readaptative; ne este foame cu trei saptamani inainte de a muri de inanitie; ne este sete cu opt zile inainte de a muri prin deshidratare, iar Claparede (1946) a caracterizat somnul ca pe o „anticipare profilactica a epuizarii”.

Odata ce ultimele termene au trecut, incepe o lupta dramatica intre individ si mediul sau, dezadaptarea devenind repede generala si insotindu-se des, in cazurile extreme, cu comportamente de disperare care accentueaza si mai mult dezechilibrul. Saint-Exupery a povestit cum pierdut fiind in desert si murind de sete, a fost nevoit sa consume eter si alcool industrial, provocandu-si astfel arsuri grave.

Asa cum putem resimti din lectura acestui exemplu, nevoia nu este doar un deficit. Este inainte de toate elementul motor al tentativelor de readaptare si, in acelasi timp, cauza motivanta a oricarui comportament si a oricarei invatari.

Aprecieri si cronici

Pe langa cunostintele si deprinderile profesionale, un cadru didactic eficient are nevoie, acum mai mult decat altadata, de trei atitudini personale: responsabilitate, flexibilitate si autoreflectie constanta. Sa ne reamintim: competenta = cunostinte + deprinderi + atitudini. Cartea de fata, un excelent tratat de didactica, transmite, pe langa cunostinte si proceduri, si atitudinile mentionate. Ea ne invata cum sa stabilim obiectivele educationale, cum sa utilizam un curriculum, cum sa motivam invatarea, cum sa stabilim sarcinile de invatare si cum sa evaluam formativ sau sumativ. Practic, ne arata cum sa didactizam cunoasterea. Cunoasterea produsa (cunoastere stiintifica) nu este automat invatabila. Ca sa poata fi invatata, ea trebuie reconstruita: selectata, organizata, recodata, adaptata caracteristicilor elevilor, asimilata, evaluata, certificata, transferata. Didactica este reconstructia cunoasterii stiintifice pentru a fi invatabila

- prof. dr. Mircea Miclea

Alte titluri de specialitate de pe PsihoShop.ro:

Copyright © 2008-2020 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.

TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015