Editura: ASCR
Colectia: Educatie
Pagini: 306
| |
Anul aparitiei: 2010
Editia originala: -
Editia originala aparuta in limba romana
| |
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 210 mm x 300 mm
ISBN: 978-973-7973-50-4
|
Descrierea editorului
„Dezvoltarea competentelor emotionale si sociale la prescolari. Ghid practic pentru parinti” este un ghid practic pentru parinti in vederea educarii eficiente a copiilor de varsta prescolara. Aceasta perioada din viata copiilor este caracterizata de transformari rapide, pe care parintii deseori le gestioneaza destul de greu.
Scopul cartii este acela de a va oferi o sursa de informatii prin intermediul careia sa gasiti raspunsurile pentru multe dintre intrebarile pe care vi le-ati pus privind ce este mai bine si mai potrivit pentru educatia copiilor dumneavoastra. Un parinte bine informat, care poate anticipa posibilele probleme, este mult mai pregatit sa le si gestioneze cu succes.
Volumul de fata se bazeaza pe o documentare extrem de riguroasa a literaturii de specialitate si pe experienta practica a autoarelor. Cercetarile au dovedit ca nu este suficient sa dezvoltam doar capacitatile intelectuale ale copiilor. Este necesar un program de educatie timpurie care sa vizeze dezvoltarea competentelor emotionale si sociale ale copiilor. Desi educarea prescolarilor in acest sens poate parea prematura, ea este binevenita deoarece ofera premisele unei dezvoltari armonioase. Capacitatea copiilor de a-si constientiza trairile emotionale, de a le gestiona in mod adecvat sau de a-si face prieteni este cel putin la fel de importanta ca si abilitatile intelectuale.
 Catrinel A. Stefan Dr. Catrinel Alice Stefan este lector la Departamentul de Psihologie in cadrul Universitatii Babes-Bolyai. Interesele sale de cercetare cuprind: 1) investigarea diferentelor interindividuale in dezvoltarea competentelor emotionale datorate interactiunilor parinte-copil, 2) investigarea factorilor care influenteaza riscul pentru dezvoltarea psihopatologiei si 3) dezvoltarea si implementarea programelor de training pentru cadre didactice si parinti pentru optimizarea competentelor socio-emotionale ale copiilor si prevenirea problemelor de sanatate mintala. |
 Kallay Eva Dr. Eva Kallay, lector universitar la Departamentul de Psihologie al Universitatii Babes-Bolyai, preda cursuri de Psihologie generala si personalitatii (PIPP si Pedagogie), Psihologia educatiei si elemente ale psihologiei dezvoltarii (PIPP si Pedagogie), Managementul stresului (Masteratul European de Interpretare de Conferinta), Managementul Stresului; Comunicare si Conflict (Facultatea de Medicina Dentara), Psihologia Educatiei.
In cadrul programului masteral Psihologia Sanatatii Publice si Clinice, Eva Kallay preda cursul de Metode de evaluare in sanatate si boala. Domeniile ei de interes sunt: starea de bine si sanatatea emotionala; exprimarea emotionala, trauma si dezvoltarea post-traumatica; construirea sensului; stres si burnout, coaching. |
Pagini din carte
 
Cuprinsul cartii
Prefata
Capitolul 1
Introducere
I. Competentele emotionale
II. Competentele sociale
III. Factori de risc pentru dezvoltarea competentelor emotionale si sociale
Capitolul 2
A. Optimizarea relatiilor dintre adulti
1. Gestionarea eficienta a emotiilor si managementului stresului
2. Comunicarea eficienta
2.1. Emiterea mesajului
2.2. Receptarea mesajului
2.3. Tipuri de comunicare
3. Managementul conflictelor, rezolvarea de probleme si luarea deciziilor
3.1. Managementul conflictelor
3.2. Rezolvarea de probleme si luarea deciziilor
B. Optimizarea relatiei parinte-copil
I. Strategii de disciplinare
1. Stabilirea regulilor si limitelor
1.1. Stabilirea regulilor
1.2. Stabilirea limitelor comportamentale ale copilului. Formularea instructiunilor
2. Recompensele ca modalitate de motivare a copilului
2.1. Lauda – metoda de recompensare a copilului
2.2. Recompensele materiale
3. Abordarea comportamentelor inadecvate
3.1. Ignorarea comportamentelor inadecvate
3.2. Administrarea consecintelor comportamentale inadecvate
3.3. Excluderea
II. Strategii de dezvoltare a competentelor emotionale si sociale in relatia parinte-copil
1. Strategii de comunicare eficienta intre parinti si copii
2. Timpul petrecut impreuna cu copilul ca modalitate de optimizare a relatiei parinte-copil
3. Invatarea si dezvoltarea strategiilor de reglare emotionala la copii
4. Rezolvarea de probleme la copii
Capitolul 3
1. Activitati pentru dezvoltarea si optimizarea competentelor emotionale
2. Activitati pentru dezvoltarea si optimizarea competentelor sociale
3. Anexe
Bibliografie
Fragmente din carte
Cele mai multe persoane percep cuvantul problema ca avand o conotatie negativa. Dar asa cum am mai spus, problemele sunt de fapt situatii, evenimente de viata firesti. Cu toate acestea, unii considera o situatie problematica ca fiind amenintatoare din mai multe puncte de vedere (de ex. poate leza imaginea de sine, poate cauza conflicte etc.) si au atitudini nepotrivite fata de rezolvarea acesteia (de ex. devin nerabdatori si incearca sa rezolve situatia cat mai repede, cu efort minim, luand in calcul doar beneficiile pe termen scurt – asigurarea confortului emotional imediat).
Pe de alta parte, altii considera problemele ca fiind elemente firesti ale vietii noastre, care pot fi rezolvate mai mult sau mai putin eficient si care nu au neaparat o valenta negativa, dar care pot fi transformate in modalitati de dezvoltare a unor abilitati, competente care sa faciliteze rezolvarea problemei, respectiv situatii din care se poate invata ceva.
Ca si o concluzie a celor prezentate pana acum putem spune ca rezolvarea eficienta a problemelor presupune din partea persoanei:
• Atitudini optime fata de problema, format din sistem de valori, motivatii, convingeri despre sine, ceilalti si lume in general, autoeficacitate etc.
• Abilitati necesare rezolvarii de probleme, care constau din operatii specifice implicate in procesul rezolutiv (gandirea alternativa, gandirea anticipativa si cea planificata).
In cadrul acestor atitutini si abilitati, exista cateva principii de baza esentiale procesului rezolutiv:
1. Problemele sunt firesti, un aspect normal al vietii; faptul ca cineva se confrunta cu o problema, nu inseamna ca este o persoana „slaba”. Atitudinea cea mai potrivita ar fi sa acceptam problemele si sa le consideram ca fiind provocari, indemnuri pentru dezvoltarea unor abilitati sau deprinderi care ne-ar ajuta in rezolvarea problemei si ne-ar asigura pe viitor adaptarea eficienta. Cu cat persoana percepe problema ca avand o conotatie negativa, cu atat anxietatea, sentimentul de vinovatie, rusinea vor fi mai intense. Aceste emotii negative dezadaptative vor periclita rezolvarea eficienta a problemei. Eliminarea perceptiei negative a problemelor in general este unul dintre principiile de baza ale rezolvarii eficiente a problemelor.
2. Majoritatea problemelor pot fi rezolvate: increderea in propriile abilitati de a rezolva problemele contribuie in mod direct la facilitarea procesului rezolutiv. Recunoasterea acestui lucru il indeamna pe individ sa caut cat mai multe informatii despre situatia data, sa identifice existenta sau lipsa abilitatilor necesare dezvoltarii problemei, sa incerce sa dezvolte sau sa compenseze abilitatile care lipsesc, sa genereze cat mai multe rezolvari, sa ia in considerare implicatiile fiecarei rezolvari in parte etc. – pe scurt, sa se implice cat mai activ in procesul rezolutiv.
3. Asumati-va responsabilitatea: acceptarea si rezolvarea celor mai multe probleme este adaptativa pe termen lung comparativ cu evitarea sau delegarea responsabilitatii pentru rezolvarea acesteia. Persoana trebuie insa sa constientizeze care sunt aspectele problemei pentru care este responsabila si isi poate asuma responsabilitatea si care sunt aspectele pentru care altii sunt responsabili.
4. Inainte sa va apucati de rezolvarea ei, definiti problema cat mai clar: acest element presupune definirea a cat mai multor parametri (aspecte, consecinte, prioritati etc.) implicati in rezolvarea problemei. Probleme insuficient definite, vagi sau prea generale par sa fie mult mai complicate decat sunt in realitate. Evaluarea si definirea lor clara ne dau posibilitatea de a adopta cea mai potrivita procedura rezolutiva.
5. Nu rezolvati problema cu prima strategie care va vine in minte – deseori suntem tentati sa aplicam prima metoda care ne trece prin minte pentru rezolvarea problemei. Insa, mai ales in cazul problemelor complexe, este mai adaptativ sau nu reactionam chiar la primul impuls. In primul rand este foarte important sa verificati daca problema intr-adevar exista si este atat de complexa precum credeti. In al doilea rand, este la fel de important sa definiti problema cat mai clar si sa generati cat mai multe solutii posibile, evaluand consecintele fiecareia.
6. Stabiliti ceea ce puteti face in procesul rezolutiv si abia apoi a ceea ce NU putem face: multi dintre noi suntem tentati sa vedem doar laturile negative ale situatiei problematice. In momentul in care definim clar problema si parametrii acesteia, ar trebui sa identificam si abilitatile cu ajutorul carora putem face fata situatiei – care sunt acelea pe care nu le posedam, dar pe care le-am putea compensa (de ex. apelarea la ajutor). Cei care se focalizeaza pe elementele lipsa (abilitati, cunostinte), pe tot ceea ce nu pot face ca sa rezolve situatia, vor avea o perspectiva incompleta asupra problemei, se pot demobiliza, pot deveni pasivi, pot sa piarda din vedere multe posibilitati de rezolvare, precum si timp.
7. Selectarea solutiilor in functie de propriile abilitati si cunostinte: dupa evaluarea problemei, stabilirea solutiilor si abilitatilor necesare rezolvarii problemelor, urmeaza etapa de selectare a solutiilor care vor fi implementate. Solutiile trebuie alese astfel incat sa nu depaseasca abilitatile si cunostintele persoanei. In caz contrar se risca rezolvarea ineficienta a problemei, ceea ce poate duce ulterior la sentimentul de esec; daca acest lucru se intampla in mod repetat, creste riscul dezvoltarii unei stime si imagini de sine negative.
8. Respectarea drepturilor personale si ale celorlalti, respectarea normelor sociale etc. (vezi „Comunicarea asertiva”).
(...)
Recunoasterea existentei unei probleme
Deseori ni se intampla sa ne necajim din cauza unor situatii care ulterior se dovedesc a fi neinsemnate. Alteori, nu ne stresam nici in situatii de urgenta majora, fiindca evaluam gresit importanta evenimentului. Pe scurt, sunt situatii a caror rezolvare este imperativa, iar altele, care nu merita nici cel mai mic efort. Recunoasterea existentei si importantei unei probleme este prima etapa, de importanta cruciala in procesul rezolutiv.
Potrivit unui proverb „Problemele trebuie rezolvate atat timp cat sunt mici”. Dar de unde putem sa ne dam seama daca ne confruntam cu o problema mica sau mare? Care sunt elementele care ne indica existenta lor?
In capitolul despre gestionarea eficienta a emotiilor discutam despre modul in care evaluarea situatiei influenteaza perceperea si interpretarea evenimentului. Astfel, in cazurile in care exista discrepante intre dorintele, scopurile, sistemul nostru de valori, experientele etc. noastre si parametrii (cerintele) situatiei, apare o problema care trebuie rezolvata.
Aceste discrepante ne sunt semnalate pe mai multe dimensiuni (indici), mai exact pe trei paliere majore.
1. Indicii cognitivi: sunt reprezentati de gandurile (cognitiile) care apar in astfel de situatii si care reflecta expectantele, dorintele, nevoile etc. neimplinite ale persoanei (diferite fata de datele sau cerintele situatiei). (De ex. „In curand voi avea examen si ca sa trec trebuie sa iau nota 9, dar nu am inca cunostintele necesare.”)
Din pacate nu poate gandurile ne semnaleaza corect existenta unei probleme, ceea ce afecteaza recunoasterea acurata a problemei. Din acest motiv se recomanda verificarea cognitiilor care apar dupa urmatoarele criterii:
a) Este gandul realist sau nerealist, exagerat? (gandurile nerealiste ar trebui reformulate: in loc de „Nu ma iubeste nimeni – toata lumea este suparata pe mine”, am putea spune „Colegul meu este suparat pe mine”);
b) Caracterul negativ al cognitiei („Nu sunt in stare sa fac nimic” poate fi inlocuit cu „Inca nu stiu caum sa gatesc, dar pot invata dintr-o carte de bucate”);
c) Asocierea cognitiei cu o stare generala de agitatie (este stiut faptul ca rezolvarea eficienta a problemelor se produce atunci cand persoana este relativ calma; agitatia si anxietatea resimtite din varii motive pot influenta interpretarea unei situatii neutre: de exemplu, sunteti preocupati de faptul ca ati putea sa va pierdeti locul de munca si lipsa de disponibilitate a partenerului de a petrece mai mult timp cu dumneavoastra este interpretata drept un semnal ca veti fi parasit).
2. Indicii afectivi: de obicei cand ne confruntam cu o problema, apar foarte repede emotii pe care le recunoastem instantaneu (de ex. „Mi-am pierdut portofelul – sunt foarte suparata”, „Nu am luat examenul – sunt trist, dezamagit, frustrat, nervos etc.”). Insa, aparitia in sine a unei emotii de intensitate mare nu indica neaparat existenta unei probleme atat de grave cum credeam la prima vedere.
Dupa cum stim (vezi „Gestionarea emotiilor”), emotiile sunt generate de gandurile, de expectantele, dorintele, sistemul nostru de valori etc. Din acest motiv, dupa aparitia emotiilor, trebuie identificate gandurile care stau la baza lor, acest lucru avand o importanta deosebita pentru recunoasterea unei probleme reale (de ex. „Sunt furioasa, frustrata, nervoasa fiindca am acceptat sarcini în plus, desi am si asa prea multe de facut – nu am reusit sa spun NU” – emotia: furia, gandul: nu sunt in stare sa fiu categorica).
Desconsiderarea importantei indiciilor emotionali si cognitivi poate influenta foarte mult recunoasterea problemei – un mod de gandire irational, emotii foarte intense, comportamente care nu pot fi controlate (sau doar foarte greu) influenteaza nu numai recunoasterea problemei, dar si intregul proces rezolutiv. Persoanele acre au tendinta sa interpreteze toate evenimentele neasteptate, neobisnuite ca fiind amenintari, mai probabil ca vor aborda problema ca fiind un eveniment, o situatie care nu poate fi rezolvata (mai ales de ei). In schimb, persoanele care sunt triste, deprimate etc. vor percepe majoritatea problemelor intr-o maniera distorsionata, ca fiind mai grave decat sunt in realitate.
3. Indicii comportamentali: sunt comportamente necaracteristice persoanei si sunt mai ales inadecvate situatiei in cauza.
Aceste comportamente pot fi identificate pe baza:
• Caracterului lor nefamilar: o persoana de obicei bine-dispusa, sociabila, incepe sa se retraga din cercul de prieteni, devine necomunicativa sau agresiva (verbal sau comportamental) fata de ceilalti, sau o persoana de obicei izolata devine aparent fara un motiv intemeiat foarte vorbareata, expansiva etc.
• Frecventa crescuta cu care apar: de exemplu, consumul frecvent al bauturilor alcoolice, al drogurilor, calmantelor etc., la care inainte nu s-a apelat sau comportamente evitative dese etc.
Aprecieri si cronici
Nu se poate concepe o buna adaptare la mediul scolar fara dezvoltarea competentelor emotionale (de receptare, producere si autocontrol al emotiilor) si sociale ale prescolarilor. Potentialul cognitiv ramane nevalorificat fara abilitati socio-emotionale, caci, inainte de a gandi, trebuie sa interactionam. Volumul de fata ofera o serie de proceduri practice prin care parintii isi pot ajuta si intelege mai bine copiii, dar si sa se ajute pe ei insisi. Aplicatiile practice se intemeiaza pe teorii stiintifice riguroase, exprimate intr-un limbaj simplu si clar. O carte deosebita, in care aplicatia si rigoarea se imbina in chip fericit. - prof. univ. dr. Mircea Miclea
|
