Editura: Sensart
Colectia: In afara colectiilor
Pagini: 166
| |
Anul aparitiei: 2011
Editia originala: 2011
Editia originala aparuta in limba romana
| |
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 130 mm x 200 mm
ISBN: 978-973-1859-67-5
|
Descrierea editorului
Cartea este scrisa pentru persoanele care isi pun intrebari si nu se multumesc cu raspunsuri preconcepute. Acelora dintre voi care doresc sa isi pastreze iluziile, sa se protejeze prin negare, le recomand sa se conserve cu toate riscurile ce decurg de aici.
Se prea poate ca unii dintre cei care vor citi aceasta carte sa fie cuprinsi de sentimente foarte diferite si contradictorii. Este foarte greu sa ne punem la indoiala sistemul de credinte... si este greu sa scapam de iluziile noastre construite si intretinute poate de-a lungul unei vieti. Eu cred totusi ca o intrebare buna, este mai buna decat raspunsurile preluate de la altii. Cu alte cuvintte, intrebarea copilului "de ce asa si nu asa?" are in ea multa inteligenta si intelepciune. Fiti ca si copiii: intrebati-va despre orice.
Cristiana Alexandra Levitchi
Uneori, a te lasa invaluit poate fi o forma inteleapta de a te feri de praful ce-ti poate incetosa privirea, de a te feri de soarele prea puternic ce iti poate arde pielea, de a te feri de suieratul unui vant care nu te lasa sa auzi clar vocea din tine... Din pacate, aruncam prea adesea peste aisbergurile realitatii patura iluziilor, sperand naiv si inutil ca ea sa ne tina de cald.
A trai in iluzie sau fara ea, este pana la urma, o alegere mai mult sau mai putin asumata, ca toate celelalte alegeri ale noastre in viata.
Clara Toma
 Cristiana Alexandra Levitchi Cristiana Alexandra Levitchi este psiholog clinician si psihoterapeut, trainer in cadrul Asociatiei ExpertPsy. A urmat formari in psihoterapie experientiala a unificarii, in psihoterapie adleriana si in analiza tranzactionala.  |
 Clara Toma Clara Toma este licentiata in Comunicare si a urmat o formare in metoda ESPERE creata de Jacques Salome. Este moderator de grupuri de autocunoastere si organizator de evenimente de dezvoltare personala. |
Pagini din carte
 
Cuprinsul cartii
O altfel de... prefata (Dez)iluzioneaza-te!
In loc de introducere
Atasamentul si conceptia despre noi, lume si altii
De unde incep iluziile
Pozitiile deviata
Nevoia de siguranta la temelia vietii
Controlul, anxietatea existentiala si puterea
Controlul, pozitiile de viata si triunghiul dramatic
Mecanismele de aparare si iluziile
Iubirea, dragostea, sexul si iluziile
Cum invatam sa iubim?
Iluzii despre relatii
Mituri despre barbati si femei, familii in societatile patriarhale care inca sunt de actualitate
Adevaruri despre fidelitate si relatii
Idei preconcepute despre femei, barbati si sexualitate
Mituri si adevaruri despre sex
Mituri si prejudecati despre copii si sex
Atasamente si disfunctii relationale
Fazele unei relatii de cuplu
Idealuri si idealizare in relatiile de cuplu- studiu comparativ
Teoria interdependentelor si persoanele ideale
Teoria Discrepantei
Idealizarea in relatii
Standardele relatiei/partenerului ideal
Un model al idealurilor in relatii
Functiile standardelor ideale
Structura si continutul idealurilor de partener si relatie
Standardele ideale
Banii si iluziile
Mituri si adevaruri despre bani
Moartea si existenta
Pozitii de viata, tipul de atasament si atitudinea in fata mortii
Mania perfectiunii corporale, teama de boala, teama de moarte si negarea mortii
Diverse moduri de control, sfidare, negare a mortii (unele benefice, altele negative)
Religiile, credintele religioase si moartea
Copiii si moartea
Cum e sa traiesti constient, fara amagiri si iluzii
Despre unele iluzii, mituri, amagiri, cu alte cuvinte
Fericirea nu vine intotdeauna din exterior. Dar nici neaparat din interior
Flexibilitate versus rigiditate in fata schimbarii deciziilor
Asteptarea nefundamentata - o alta cale catre autoamagire
Nu esti niciunul din rolurile tale, nu esti niciuna din mastile tale
„Mai multe adevaruri, niciun adevar” Oare ?!?!
In incheiere
Bibliografie selectiva si biblioterapie
Biblioterapie
Filmoterapie
Fragmente din carte
Sa facem o analiza a formarii iluziilor in familie.
As putea spune ca, magistral, Berne a transformat conceptele lui Freud: Superego, Ego si Id, numindu-le stari ale eului: Parinte, Adult si Copul, care sunt mai usor de observat in practica.
Toate starile eului sunt importante si ca sa functionam eficient si adecvat avem nevoie de echilibru intre ele.
Cand suntem in echilibru se cheama ca detinem un Adult integrat, care foloseste toate starile eului eficient in functie de situatia de „aici si acum”.
Fiecare stare a eului are si o parte buna si o parte negativa. Partea negativa este de dorit sa o contracaram.
Starea de Copil a Eului cuprinde experientele din copilarie, ganduri, comportamente si sentimente din copilarie. Ea este prima stare pe care o avem de la nastere. Copilul nu are logica si vede viata de foarte multe ori in alb si negru fara nuante. Cand suntem in starea eului de Copil, simtim, exprimam sentimente, impulsuri, nevoi, dorinte. Simtirile, senzatiile, sentimentele pe care le traim nu sunt intotdeauna ale noastre personale ci preluate de la copilul interior al adultilor din viata noastra. Si parintii nostri au fost copii. Si ca persoane adulte si noi avem un copil interior in noi. Exista doua subdiviziuni ale Copilului: Copilul Adaptat (Supus si Rebel) si Copilul Liber.
Cand suntem in starea de Copil Adaptat supus al eului, ne adaptam la regulile sociale si la ce spune vocea din Parinte. In Copil Rebel ascultam vocea din Parinte, vocea autoritatii, insa facem pe invers. Partea negativa a copilului supus este ca se supune orbeste, obedient. Partea negativa a copilului rebel este ca nu respecta nici o regula.
Cand suntem in starea eului de Copil Liber, suntem sensibili si senzitivi la ce se intampla, curiosi, ne exprimam emotiile, trebuintele, suntem instinctivi, intuitivi, creativi.
Starea de Parinte a eului cuprinde ganduri, comportamente si sentimente preluate de la parinti sau figuri autoritare (frati mai mari, unchi, matusi, profesori etc.). Pe la trei anisori, un copil poate sa ii spuna altuia: nu ai voie sa pui mana pe asta, copilul stiind de interdictie de la parinti. Astfel el este in starea de Parinte a Eului. Cand suntem in starea eului de Parinte facem „ce trebuie”, reproducand gandurile, comportamentul global al parintilor nostri. CAnd suntem in starea de Parinte, folosim deseori cuvinte absolutiste fara drept de replica de tipul: „niciodata, intotdeauna, mereu”.
Exista doua parti ale starii de parinte: Parinte Normativ si Parinte Hranitor-Grijuliu.
Parintele Normativ, dupa nume, da legea, da norma, impune regulile, valorile de urmat. In partea lui negativa: critica, abuzeaza, devalorizeaza. Preconceptiile, prejudecatile, mesajele toxice, cricie vin din aceasta stare negativa a eului, in care Adultul este contaminat de Parintele nostru.
Cand functionam in starea parintelui hranitor pozitiv ne incurajam, ii incurajam pe altii, ajutam. Partea negativa a acestei stari este aceea ca ajutam cand nu este cazul si ii sufocam pe ceilalti.
Unii dintre noi respecta toate regulile, nu le pun la indoiala validitatea si comporta neadecvat in situatia prezenta, bazandu-se pe precepte din trecut. Ei nu au invatat sa isi puna la contributie eficient Adultul din ei si sa verifice informatiile primite in copilarie.
Starea de Adult a Eului cuprinde ganduri, comportamente si sentimente din prezent. Starea de Adult a Eului este ultima aparuta si cuprinde testarea realitatii, capacitatea de rationament si de apune la indoiala diverse informatii. Cand suntem in stare eului de Adult, rationam, gandim logic, reflectam, analizam situatiile si dam solutii la problemele noastre. Partea negatica a starii de adult este ca daca folosim prea mult aceasta stare devenim niste roboti fazi care trec prin viata ca niste computere. Cand suntem in starea de Adult, gandim in termeni relativi, in functie de situatia de „aici si acum”, adecvat in prezent, analizand informatiile primite prin Copil si Parinte.
Cand avem un an, trei ani nu ptuem sa punem la indoiala mesajele pe care le spun parintii nostri. Ei voit sau mai ales nevoit pot transmite mesaje negative sau incomplete sau noi ca si copii, neavand logica formata, le interpretam gresit. Parintii, pentru un copilas sunt niste mari magicieni: Zane bune sau Capcauni care transforma tot. Deseori aceste mesaje sau interpretari de mesaje le aducem cu noi si la maturitate, fara sa le mai punem la indoiala. Daca unui copil i se spune ca este bine sa spuna tot timpul adevarul, acesta va ajunge sa fie prea direct si poate agresiv cu cineva pe care nu il place.
Pe de alta parte, copilul mic pune intrebari inteligente si logice si incurca deseori parintele care ii raspunde cu propriile idei preluate (introiectate) de la stramosi si tot asa.
Iluzia gandirii magice a copilului rezida in ideea de genul: „daca sunt cuminte, invat bine si ascult, atunci parintii ma vor iubi”. Fals! Un parinte care isi respinge copilul, nu il va iubi indiferent ce face copilul.
Un copil care nu renunta la aceasta iluzie din copilarie, ajuns adult, va cauta din multitudinea de persoane, o persoana la fel de abuziva ca mama si tata, care nu il va iubi si pe care se va stradui s-o multumeasca la fel ca pe parinti. Exemplul cel mai des intalnit este al unei fete cu parinti alcoolici, care alege inconstient un partener alcoolic, iresponsabil crezand ca isi va vindeca astfel, copilaria. Realitatea este ca nu isi va vindeca nici copilarie, nici parintii, nici pe ea si nici pe partener. Pista e falsa si nu a cautat drumul bun.
In structura de ordinul doi a starilor Eului, exista in starea eului de Parinte asa numitului Parinte din Parinte care cuprinde toate perceptele care se transmit transgenerational si chiar cultural. De exemplu, o familie sau chiar un grup social poate crede ca „vegetalele sunt excelente pentru organism si trebuie sa mananci un mar pe zi neaparat”. Realitatea este ca unele studii stiintifice nu arata o corelatie inalta intre hranirea cu legume si longevitate sau lipsa cancerului. Deci aceasta lozinca este cumva neadevarata.
Exista in starea eului de copil – asa numitul Parintele din Copil – Parintele Magic (denumit in mai multe moduri: Parintele Vrajitoare, Parintele Porc, Capcaunul, sau Zana Buna, Mos Craciun) care cuprinde iluziile: „Daca voi fi cuminte si voi asculta, atunci ma va iubi” sau „Daca voi fi cuminte nu voi muri” sau „Daca nu fac tot ce imi spun parintii, ma vor parasi”. Exemplu de gandire magica: Sa spunem ca un copil de trei ani isi uraste la un moment dat parintele si spune ca ar vrea sa moara parintele. Daca parintele chiar moare cu adevarat la interval scurt de timp, copilul trage concluzia ca el l-a omorat. Copilul la trei ani se crede omnipotent.
Daca la trei ani mai credem in Mos Craciun, la opt ani aceasta iluzie s-a dus. Unele persoane pastreaza foarte mult iluzii la maturitate. Acest lucru poate duce la nevroze profunde si/sau spiritualitate prost inteleasa. Se pare ca oricum nu putem scapa de toate iluziile, sau oricum sunt putine persoane care traiesc fara de iluzii. Sa traiesti fara de nici o iluzie poate fi destul de greu de realizat, insa nu imposibil.
Iluziile dupa cum vedeti exista si in sens pozitiv si in sens negativ in toate planurile vietii. Important este sa nu ne guverneze viata si sa fie testate prin starea Eului de Adult cat mai des posibil si anulate.
Alte carti de acelasi autor
 |
|
Istorii. Cazuri de terapie istorisite inedit
Pagini: 186 / Pret: 25.00 lei
Cristiana Alexandra Levitchi povesteste in -Istorii. Cazuri de terapie istorisite inedit- franturi esentiale din viata unor personaje (inspirate de munca ei terapeutica). Psihologa, ca o arhitecta preocupata de (re)construirea psihicului, prezinta eroii in situatii cruciale cand cunoasterea de sine si schimbarea perceptiilor distorsionate despre sine, altii sau viata au facut diferenta si i-au determinat sa evolueze pozitiv. | |
 |
|
Vorbe fara glas. Cum facem fata pierderilor, separarilor, doliilor din viata noastra
Pagini: 258 / Pret: 30.00 lei
In volumul -Vorbe fara glas. Cum facem fata pierderilor, separarilor, doliilor din viata noastra, de Cristiana Alexandra Levitchi si Clara Toma, gasim modalitati de a trece cu bine peste momente dificile si delicate din viata noastra. Cum stim ca am depasit cu adevarat aceste momente? Cum aflam ce ne impiedica sa mergem mai departe si cum constientizam ce ne tine ancorati in durere? | |
|
