Editura: Trei Colectia: Psihologie-Psihoterapie Pagini: 160
| | Anul aparitiei: 2013 Editia originala: 2009 Traducere din limba engleza de Raluca Hurduc | | Coperta: Simpla (Paperback) Dimensiuni: 145 mm x 205 mm ISBN: 978-973-707-758-5 |
Descrierea editorului
Aceasta carte, aparuta in ultima perioada a activitatii lui Alfred Adler, are ca punct de plecare conferintele pe care le-a tinut in Statele Unite si ofera o perspectiva generala asupra principiilor fundamentale ale psihologiei individuale.
Conceptele importante ale teoriei adleriene — complexul de inferioritate, complexul de superioritate, stilul de viata, sentimentul social — si diferite aspecte ale practicii terapeutice — amintirile din copilarie, visele, ajustarea sociala, copiii problema, relatiile de cuplu si sexualitatea — sunt prezentate pe larg si ilustrate prin numeroase exemple.
Ca o psihologie centrata pe Eu, psihologia individuala a exercitat o influenta considerabila asupra psihologiei umaniste si a neo-psihanalizei. Toti cei interesati de psihoterapie, consiliere psihologica, psihologie sociala si educatie vor gasi in aceasta editie o introducere accesibila in psihologia individuala.
Alfred Adler Alfred Adler (1870–1937), medic si psihoterapeut austriac, este fondatorul scolii de psihologie individuala care se situeaza intre psihanaliza lui Sigmund Freud si logoterapia lui Viktor Frankl. Alaturi de Freud si Jung, este considerat unul dintre cei mai importanti psihoterapeuti moderni. |
Pagini din carte
Cuprinsul cartii
Capitolul 1: Psihologia individuala - stiinta de a trai
Lupta pentru atingerea unui scop
Modalitati de a vedea lumea
Influentele parentale
Ordinea la nastere
Explorarea amintirilor din copilarie
Logica particulara
Importanta interesului social
Sentimente si emotii
Abordarea generala
Capitolul 2: Complexul de inferioritate
Constient si inconstient
Relatiile noastre sociale
Limbaj si comunicare
Invatarea sociala
Depasirea limitarilor
Sentimentele de inferioritate
Capitolul 3: Complexul de superioritate
Scopul de superioritate
Evitarea solutiilor reale
Superioritate si inferioritate
Interesul de sine
Laudarosenie si incredere
Ambitia sanatoasa
Capitolul 4: Stilul de viata
Recunoasterea stilului de viata
Stilul de viata "normal"
Stilul de viata "inadecvat"
Metode de diagnostic
Dezvoltarea sentimentului social
Depasirea depresiei si spaimei
Capitolul 5: Amintirile din copilarie
Descoperirea prototipului
Tipuri de amintiri
Moartea in familie
Amintirile copiilor rasfatati
Amintiri speciale
Analiza predictiva
Capitolul 6: Expresiile stilului de viata
Limbajul trupului
Timiditatea
Dispozitii
Dezvoltarea trasaturilor personale
Stapanii propriului nostru destin
Invidie si gelozie
Protestul viril
Capitolul 7: Visele
Viata viselor
Scopul viselor
Logica visului
Metode de interpretare
Visatori si nevisatori
Vis si hipnotism
Capitolul 8: Copiii-problema
Principiile educatiei
Sa intelegem parintii si copiii
Complexul de superioritate la copiii-problema
Unele trasaturi ale copiilor-problema
Copiii supradotati
Cum sa incurajezi copiii
Ordinea la nastere si dinamica familiei
Capitolul 9: Adaptarea sociala
Contextul social
Probleme comportamentale
Adaptarea la scoala
Infruntarea celor trei indatoriri ale vietii
Necesitatea de a construi personalitatea
Capitolul 10: Sentimentul social si bunul-simt
Utilitatea sociala
Complexele ascunse
Simptomele nevrotice
Un istoric de caz
Incurajarea
Capitolul 11: Relatiile intime
Importanta pregatirii
Egalitatea sexelor
Dinamica atractiei
Copilul razgaiat
Consilierea
Atitudini gresite
Semne de pericol
Casatoria ca indatorire sociala
Capitolul 12: Sexualitatea si problemele sexuale
Fapt si superstitie
Sexualitatea infantila
Stilul de viata si sexualitatea
O infractiune
Excesul sexual
Concluzii
Bibliografie selectiva
Carti de Alfred Adler
Carti despre Alfred Adler si opera lui
Index
Fragmente din carte
Psihologia individuala – stiinta de a trai
Doar o stiinta care are legatura directa cu lumea, spunea marele filosof William James, este cu adevarat o stiinta. Putem spune, de asemenea, ca, intr-o stiinta avand o legatura directa cu viata, teoria si practica devin aproape inseparabile. O astfel de stiinta, tocmai pentru ca se modeleaza dupa dinamica vietii, devine o stiinta de a trai. Aceste considerente sunt aplicabile, cu o forta deosebita, stiintei psihologiei individuale.
Psihologia individuala incearca sa vada vietile individuale ca pe un intreg si priveste fiecare reactive in parte, fiecare actiune si impuls ca pe o expresie a atitudinii unui individ fata de viata. O astfel de stiinta este, din necessitate, practica si pragmatica, deoarece, cu ajutorul cunoasterii, putem sa ne schimbam si sa ne corectam atitudinile. Astfel, psihologia individuala nu numai ca face predictii asupra a cee ace se va intampla, ci si, la fel ca profetul Iona, prezice cee ace s-ar putea intampla, tocmai ca sa nu se intample.
Stiinta psihologiei individuale s-a dezvoltat dintr-un effort de a intelege misterioasa putere creative a vietii – puterea exprimata in dorinta de dezvoltare, de lupta si realizare si de compensare a infrangerilor intr-un anumit domeniu prin lupta pentru succes in altul. Aceasta putere este teleologica – se exprima pe sine in urmarirea unui scop, iar in aceasta lupta toate insusirile fizice si psihologice coopereaza. De aceea este absurd sa studiezi fie starea fizica, fie pe cea mentala, rara sa le raportezi la individul ca intreg.
De exemplu, in psihologia judiciara acordam deseori mai multa atentie infractiunii decat infractorului. Dar infractorul, nu infractiunea, este cel care conteaza si, oricat de mult am lua in considerare infractiunea, nu-i vom intelege niciodata natura daca nu o vom vedea ca pe un epidos din viata unui anumit individ. Lucrul cel mai important este sa intelegem contextual indivizilor implicati – scopul vietii lor, cel care le directioneaza toate actiunile si impulsurile. Daca putem intelege acest scop, putem intelege semnificatia ascunsa in spatele fiecarui act separate – putem vedea aceste acte ca pe parti ale unui intreg. Si atunci cand studiem partile – cu conditia sa le studiem ca parti ale unui intreg – obtinem o intelegere mai buna a intregului.
Lupta pentru atingerea unui scop
Interesul meu pentru psihologie s-a dezvoltat prin practica medicala. Medicina mi-a oferit punctul de Vedere teleologic, sau orientat catre un anumit scop, necesar pentru intelegerea manifestarilor psihologicce. In corp, toate organelle se straduiesc sa se dezvolte spre anumite obiective: ele au forme precise, care tebuie atinse pana la maturitate. Mai mult decat atat, in cazurile in care exista defecte fizice, vom vedea mereu natura facand eforturi speciale sa depaseasca deficienta sau sa compenseze prin dezvoltarea unui alt organ care sa preia functiunile celui defect. Viata tinde intotdeanua catre supravietuire, iar forta vitala nu cedeaza niciodata fara lupta in fata obstacolelor extern.
Dezvoltarile psihologice sunt similar cu cele organice. Fiecare psihic isi formeaza o anumita conceptie despre un scop sau un ideal, un mijloc de a trece dincolo de starea prezenta si de a depasi deficientele sau dificultatile prezente prin formularea unei anumite intentii sau a unui obiectiv pentru viitor. Pe baza acestui obiectiv special, indivizii pot gandi si se pot simti deasupra dificultatilor prezente, deoarece ei au in minte succesul viitor. Fara acest sentiment al unui obiectiv, activitatea individuala ar fi lipsita de sens.
Toate dovezile indica faptul ca fixarea obiectivului trebuie sa se faca devreme in viata, in timpul perioadei formative a copilariei. In aceasta perioada incepe sa se dezvolte un prototip sau un model al personalitatii mature. Ne putem imagina cum are loc procesul. Copiii, fiind slabi, se simt inferiori si se afla uneori in situatii pe care nu le pot suporta. Astfel, ei se lupta sa se dezvolte si fac asta intr-o directive fixate de scopul pe care si l-au formulat. Este dificul de spus cum s-a fixat acest scop, dar este evident ca un astfel de scop exista si ca domina fiecare actiune a copilului. Intr-adevar, intelegem putine lucruri despre impuls, motivatie, abilitate sau dizabilitate in copilaria timpurie. Pana acum, nu s-a descoperit nicio cheie pentru intelegerea lor, deoarece directia este stabilita definitive doar dupa ce copiii si-au fixat scopurile. Abia cand vedem directia in care se indreapta o viata, putem ghici ce pasi se vor face in viitor.
A avea un obiectiv este a aspira sa fii ca Dumnezeu. Dar a fi ca Dumnezeu este bineinteles obiectivul suprem, iar educatorii ar trebui sa fie precauti in incercarea de a se educa pe ei insisi si pe copiii lor ca sa doreasca sa fie ca Dumnezeu. Copiii pun in loc un scop mai concret sim ai imediat, si cauta in jurul lor cea mai puternica persoana pentru a o transforma in modelul lor sau pentru intruparea scopului lor. Poate fi tatal sau poate fi mama, sau oricare alta persoana. Cand copiii concept un astfel de scop, ei incearca sa se poate, sa simta si sa se imbrace ca persoana pe care o percep ca fiind puternica si sa preia toate trasaturile care sunt in concordanta cu scopurile lor. Mai tarziu, idealul de atins poate fi reprezentat de un doctor sau professor, pentru ca profesorul poate pedepsi copilul si astfel el impune respect ca o persoana puternica, iar obiectivul de a fi doctor este realizat in jurul dorintei de a fi asemenea lui Dumnezeu, stapan peste viata si moarte. Aici scopul este constructive, pentru ca poate fi realizat prin servicii aduse societatii.
Alte carti de acelasi autor
|
|
Cooperarea intre sexe. Despre femei, iubire si casatorie
Pagini: 192 / Pret: 37.00 lei Antologia de fata reuneste conceptiile adleriene asupra dinamicii sexualitatii, iubirii si mariajului, idei aflate in vadit contrast cu viziunea lui Freud. Caci, daca pentru ultimul, personalitatea este determinata in esenta de pulsiuni, in cazul lui Adler, adaptarea la lumea sociala sta in centrul personalitatii in intregul ei. | |
|
|
Cazul domnisoarei R. Interpretarea unei povesti de viata
Pagini: 240 / Pret: 37.00 lei Cartea de fata, care contine povestea vietii si nevrozei domnisoarei R. prezentata de Alfred Adler unui grup de psihiatri si psihologi din Viena, constituie o premiera absoluta. Cititorul va avea sansa de a urmari indeaproape modul in care conceptele si principiile psihologiei individuale formulate de Adler sunt aplicate pentru a intelege suferinta nevrotica a pacientei. | |
|