Editura: Trei
Colectia: In afara colectiilor
Pagini: 280
| |
Anul aparitiei: 2010
Editia originala: 2010
Editia originala aparuta in limba romana
| |
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 130 mm x 200 mm
ISBN: 978-973-707-390-7
|
Descrierea editorului
Mintea familiara reprezinta o evaluare filosofica a credibilitatii stiintifice a psihologiei de simt comun. Astfel, pornind de la literatura filosofica de ultima ora, lucrarea urmareste sa raspunda la o intrebare fundamentala: isi au locul in cadrul stiintei practicile explicative si predictive obisnuite, care fac apel la stari mentale precum intentia sau opinia? Se pot ele integra, de pilda, intr-o psihologie matura? Sau dimpotriva, acest mod de a explica si anticipa comportamentul celuilalt este incompatibil cu orice teorie care se doreste cu adevarat stiintifica?
Este un subiect de evident interes pentru oricine este preocupat de filosofia mintii sau cea a psihologiei. Si intrucat astfel de modalitati explicative si predictive figureaza intr-o multitudine de constructii teoretice, pornind de la cele din istorie, continuand cu cele din sociologie si sfarsind cu cele economice, lucrarea va fi de maxim interes pentru oricine este preocupat de fundamentele stiintelor omului.
Bogdan Boghitoi Bogdan Boghitoi este doctor in filosofie, asistent de cercetare in cadrul Facultatii de Filosofie a Universitatii din Bucuresti. |
Pagini din carte
      
      
      
   
Cuprinsul cartii
Introducere
Obiective
Provocarea eliminativista
Structura lucrarii
Partea I
Ce nu este psihologia de simt comun
Psihologie de simt comun si rationalitate
Introducere
Davidson, normativitate si rationalitate
Lipsa obiectivitatii
Specificitatea metodologica a psihologiei de simt comun
Normativitate si atitudini propozitionale
Inferentialismul lui Brandom
Probleme cu atribuirea
Cele doua sensuri ale lui „opinie"
Rationalitate, normativitate si atitudinea intentionala a lui Dennett
Concluzii cu privire la rationalitate
Psihologie de simt comun, cauzalitate si caracter nomic
Este explicatia psihologica de simt comun cauzala?
Exista legi psihologice de simt comun?
Problema simulationismului
Recuperarea acestor legi de catre stiinta intampina dificultati de principiu?
Perspectiva informationala asupra starilor mentale comune
Partea a II-a
Stari mentale de simt comun, externalism si problema continutului restrans
Introducere: externalismul, o problema de fond
Externalism si atribuire
Argumentul curent
Un experiment mintal al lui Burge
Ce valoare au intuitiile noastre?
Reinterpretarile experimentului mintal al lui Burge
1. Interpretarea atribuirilor ca fiind de re
2. Continutul este nedefinit
3. Constructia unei notiuni ad-hoc
4. Strategia metalingvistica
Varianta noastra de externalism. Un prim set de remarci
Al doilea experiment mental al lui Burge
Experimentul mental al lui Davidson
Continutul restrans — un nou drum inchis
Continutul restrans, ca remediu pentru dificultatile legate de cauzatie
Critica lui Putnam la adresa argumentului continutului restrans
Imaginea unei psihologii
Starile mentale restranse au probleme cu individuatia
Diferenta intre starile largi si presupusii omologi interni: contra Stich si Kim
Cauzalitate si factori externi: contra Fodor si Stich
Argumente din reprezentationalitate in favoarea continutului restrans: continutul larg nu este suficient
Partea a III-a
Spre un nou model functionalist
Functionalismul clasic si problematica sa
Obiective
Perspectiva functionalista — privind inapoi
Functionalismul, in genere
Functionalismul de simt comun
O privire sintetica asupra pozitiei supuse evaluarii: trei teze functionaliste
Problema rolului functional si prima teza a functionalismului
Churchland si succesul explicativ/predictiv al teoriilor functionale
Putnam II si imposibilitatea de a defini stari functionale
Psihologia functionalista este un proiect imposibil de realizat din cauza limitarilor mintii omenesti
Putnam si chestiunea holismului
Holism, aspect normativ si identitate
Holism si problema manualului de traducere
Problema realizabilitatii multiple
Lewis si problema identificarilor psihofizice
Churchland: substraturi multiple, legi unice
Block, definibilitate si realizabilitate multipla
Problema absentei starilor mentale
Block: T1 si T2 nu sunt compatibile
Kim si problema proiectabilitatii
Argumentul metafizic al lui Kim
Putnam II: orice sistem poate implementa o proprietate functionala
Schita a unui nou model functionalist
Varianta noastra de functionalism
Ce sunt starile mentale de simt comun?
Respingerea lui T3
In ce directie ne indreptam
Raspuns la posibile obiectii
Owens si problema rolului functional
Schiffer si experimentele tip „Pamantul Geaman"
O perspectiva mai larga. Corolare
Partea a IV-a
Problema eliminativismului. Concluzii
Neurostiinta si eliminativism
Conectionism si psihologie de simt comun
O examinare a argumentelor lui Churchland
Incapacitatea psihologiei de simt comun de a explica anumite fenomene accesibile neurostiintei
Incapacitatea de a evolua a psihologiei de simt comun
Problema izolarii psihologiei de simt comun
Concluzii
Opere citate
Fragmente din carte
Europenii secolelor 18 si 19 erau cu mult mai inclinati sa explice comportamentul uman in termenii tipurilor de caracter si ai trasaturilor durabile de personalitate decat cei ai secolului 20, care adesea folosesc in loc factorii „situationali”. (Horgan si Woodward, 1985)
Putem merge chiar mai departe decat Horgan si Woodward. Chiar tipurile de caracter uzuale – coleric, sangvin, flegmatic, melancolic – sunt concepte care nu au existat dintotdeauna in psihologia de simt comun. Aceastea au o data-limita determinabila a intrarii lor in uzul comun, care nu poate fi anterioara teoriilor medicale umorale antice, de unde isi trag originile. La fel, prin asimilarea unor concepte mai recente, nu ezitam sa clasificam comportamentul mult prea banuitor al cuiva drept paranoid sau sa vorbim despre o anumita gandire incoerenta, afectata de varii procese emotionale care o impiedica sa sesizeze anumite legaturi, drept o gandire schizoida.
Capacitatea psihologiei de simt comun de a evolua este si mai evidenta pentru studiosii filosofiei antice, unde prolifereaza o serie de termeni mentali, pe care istoricii i-au localizat in varii surse, cum ar fi Homer sau alti autori fara ambitii de teoreticieni. Aici avem avantajul de a putea gasi stari mentale cu continut, spre deosebire de starile mentionate in argumentul lui Horgan si Woodward. Oricine deschide o monografie de acest gen poate culege un manunchi de astfel de termeni, a caror traducere printr-un termen raspandit in uzul curent este imposibila.
Sa luam, de pilda, pe noein, care are avantajul de a fi si un termen mintal din categoria celor posesori de continut si care, in uzul sau curent, nefilosofic, insemna, cu aproximatia necesara scurtimii, perceperea unui obiect sau a unei situatii, insotita de recunoasterea identitatii acelui obiect sau a acelei situatii. Astfel de povesti pot fi culese din abundenta dintr-o astfel de literatura de specialitate, autorii fiind pusi in imposibilitatea de a gasi un termen echivalent in limbile moderne, si, ca atare, avand nevoie de glose de mai multe pagini, daca nu de capitole si lucrari intregi. Astfel de termeni au disparut din limbajul psihologiei de simt comun si, implicit, din teoriile aferente.
Nu dorim sa intarziem pe acest teren, propriu, mai degraba, cercetarii de teren sau de arhiva decat investigatiei conceptuale, dar se pare ca, fie si la o minima examinare, devine mai corect sa spunem ca intre stiinta si simt comun existe un comert gratie caruia concepte dezvoltate in mediul academic se propaga in masa marelui public si intra in uzul curent. Ceea ce era o teorie rezervata unei anumite elite de specialisti este apropiata, mai mult sau mai putin fidel, de marele public. Mai corect pare contrariul – psihologia de simt comun anexeaza noi si noi termeni si scheme explicative pe parcursul istoriei.
Insa, mutandu-se la nivel conceptual, faptul ca o teorie nu se schimba nu inseamna ca este destinata eliminarii. Avem nenumarate teorii care nu s-au schimbat in secole, din simplul motiv ca au fost adevarate, cel putin pentru anumite situatii limitate. Legea lui Arhimeda si limbajul in care este formulata se afla in uz de peste doua mii de ani, si nimeni nu poate propune in mod serios sa renuntam la ea. De asemenea, este aproape de prisos sa subliniem ca dinamica newtoniana nu s-a schimbat in cele mai bine de trei secole de existenta, chiar daca, in ultimul s-a dovedit doar un caz particular al unei teorii mai puternice.
La fel stau lucrurile si cu legile lui Kepler sau cu alte zeci de teorii care raman valabile, chiar daca, adiacent lor, s-au dezvoltat corpuri teoretice mai cuprinzatoare. Din acest punct de vedere, al doilea argument al lui Churchland se dovedeste rapid a fi neconcludent, independent de adevarul sau neadevarul constatarii sale.
Problema izolarii psihologiei de simt comun
Ne mai ramane, asadar, reprosul adus psihologiei de simt comun de a fi incapabila sa se integreze in totul coerent al stiintei si, mai precis, incapacitatea de a fi reduse la neurostiinta. Churchland formuleaza astfel problema:
Daca abordam pe homo sapiens din punctul de vedere al istoriei naturale si al stiintelor naturii, putem spune o poveste coerenta a alcatuirii, dezvoltarii si capacitatilor sale comportamentale care cuprinde fizica particulelor, teoria atomilor si moleculelor, chimia organiza, teoria evolutiei, biologia, fiziologia si neurostiinta materialista. Povestea, desi extrem de incompleta, este deja una extrem de puternica, depasind performantele psihologiei de simt comun in multe privinte, chiar in domeniul sau. Si este, in mod deliberat si constient, coerenta cu restul imaginii noastre asupra lumii. Pe scurt, e cea mai mare sinteza teoretica din istoria rasei umane de care dispunem, iar parte din ea furnizeaza deja descrieri si explicatii de lucru cu privire la input-ul senzorial, activitatea neurala si controlul motor. Insa psihologia de simt comun nu face parte din aceasta sinteza de dezvoltare. Categoriile sale intentionale stau intr-o izolare magnifica, fara perspectiva unei reductii la acel corp mai lung. (Churchland, 1981)
Atata vreme cat psihologia de simt comun nu va putea fi redusa la o disciplina care sa descrie activitatile noastre interne, avem toate temeiurile sa credem ca ea va fi eliminata.
Eliminativistul materialist este pesimist in ceea ce priveste perspectiva reductiei, motivul sau fiind ca psihologia de simt comun este o explicatie extrem de neadecvata a activitatilor noastre interne, prea confuza si prea malformata pentru a se dovedi capabila sa supravietuiasca prin reductie interteoretica. Din acest punct de vedere, ea va fi inlocuita printr-o teorie mai buna a acelorasi activitati. (Churchland, 1981)
Insa va trebui sa remarcam faptul ca aici exista cel putin doua probleme, pe care Churchland nu reuseste sa le distinga. Prima dintre acestea este chestiunea existentei unor relatii interteoretice intr-un intreg coerent. Cea de a doua este chestiunea posibilitatii unei reductii. Ceea ce vizeaza Churchland aici este posibilitatea reductiei „conservative” a psihologiei de simt comun la o teorie mai ampla, care, prin aceasta, sa ofera credibilitate psihologiei de simt comun. In ocurenta, teoria din care psihologia de simt comun ar putea fi derivata si, astfel, si-ar putea castiga acceptarea este neurostiinta.
De asemenea, discutia noastra mai are nevoie de o subliniere: independent de cat anume constientizeaza Churchland aceasta problema, va trebui sa remarcam, de asemenea, ca atata vreme cat problema este cea a reductiei psihologiei de simt comun la neurostiinta, vom avea de a face cu o reductie la microstructura. Am indicat in paragrafele dedicate respingerii primului argument al lui Churchland ca, daca este sa luam in calcul progresele stiintifice indicate de Churchland – cele din domeniul neurostiintei -, atunci, acestea nu pot avea ca subiect decat functionarea creierului.
|
