Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.
68 TITLURI DISPONIBILE | |
27 TITLURI DISPONIBILE | |
130 TITLURI DISPONIBILE | |
11 TITLURI DISPONIBILE | |
Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.
|
|
|
|
Introducere in hipnoterapia si in psihoterapia cognitiv-comportamentala a copilului si a adolescentului
de Viorel Lupu
Cartea -Introducere in hipnoterapia si in psihoterapia cognitiv-comportamentala a copilului si a adolescentului, de psihiatrul si psihoterapeutul Viorel Lupu, prezinta metode si tehnici de hipnoterapie si de psihoterapie cognitiv-comportamentala aplicabile la copii si adolescenti. Strategiile de lucru sunt ilustrate cu studii de caz din practica clinica a autorului. Cazurile acopera o gama larga de probleme - enurezis, fobii, balbism, ticuri, atacuri de panica, joc patologic de noroc, dependenta de droguri.
|
Editura: ASCR Colectia: Psihologul expert Pagini: 218
| | Anul aparitiei: 2012 Editia originala: 2009 Editia originala aparuta in limba romana | | Coperta: Simpla (Paperback) Dimensiuni: 165 mm x 240 mm ISBN: 978-606-8244-40-2 |
Descriere psihoshop.ro
Cartea "Introducere in hipnoterapia si in psihoterapia cognitiv-comportamentala a copilului si a adolescentului", de Viorel Lupu, se concentreaza pe prezentarea in detaliu a unor tehnici si metode de lucru eficiente in hipnoterapia si de psihoterapia cognitiv-comportamentala cu copii si adolescenti. Autorul, medic psihiatru si terapeut format in terapia cognitiv-comportamentala, ilustreaza strategiile de lucru cu copii si adolescenti cu cazuri relevante din practica sa clinica.
Cartea contine atat metode si tehnici de lucru descrise in amanunt pentru a putea fi aplicate in terapie de specialisti, cat si chestionare si fise de lucru utile in functie de problemele pacientilor din terapie. Temele abordate de autor se refera la numeroase probleme cu care se confrunta copiii si adolescentii - tulburari de personalitate, enurezis, fobii, balbism, ticuri, atacuri de panica, joc patologic de noroc, dependenta de droguri etc.
Prima parte a cartii "Introducere in hipnoterapia si in psihoterapia cognitiv-comportamentala a copilului si a adolescentului", de Viorel Lupu, trece in revista caracteristicile psihoterapiei si hipnoterapiei la copii si adolescenti, subliniind dificultatile inerente acestui proces.
In a doua parte a cartii, autorul prezinta notiunea de hipnoza, de la definitie, fundamentarea neurofiziologica, trasaturile starii de transa pana la specificul tehnicii hipnozei aplicate copiilor si adolescentilor. Sunt abordate subiecte precum - demersul imaginativ al copiilor, sugestibilitatea si hipnotizabilitatea acestora cu descrierea unor scale valide in acest sens, metode de inductie hipnotica specifice varstei de dezvoltare si tehnici de aprofundare a transei. Viorel Lupu explica modul cum se poate folosi hipnoterapia in probleme precum - personalitatea multipla, abuzul de substante psihoactive, durere, ameliorarea performantelor sportive etc. Toate aplicatiile tehnicilor descrise in volum sunt ilustrate cu studii de caz.
Ultima parte a cartii se refera la psihoterapia cognitiv-comportamentala la copii si adolescenti. Capitolul incepe cu prezentarea radacinilor comportamentaliste ale terapiei cognitive, urmata de aplicarea tehnicilor cognitiv-comportamentale la varsta de dezvoltare prin modele de intarire sau reducere a unor comportamente, prin invatare cognitiva si control. La finalul capitolului sunt abordate aplicatiile metodelor terapiei cognitiv-comportamentale in probleme precum - enurezis, fobii, atacuri de panica, joc patologic de noroc, balbism, ticuri, toate aplicatiile fiind desigur insotite de studii de caz.
Conf. dr. Viorel Lupu este medic primar psihiatru, doctor in medicina si psihoterapeut - formator in psihoterapii cognitiv-comportamentale, acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania si de Federatia Romana de Psihoterapie. Conf. dr. Viorel Lupu este vicepresedintele Asociatiei de Psihoterapii Cognitive si Comportamentale din Romania si membru al European Association for the Study of Gambling.
Viorel Lupu Conf. dr. Viorel Lupu este medic primar psihiatru, doctor in medicina si psihoterapeut-formator in psihoterapii cognitiv-comportamentale, acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania si de Federatia Romana de Psihoterapie. Conf. dr. Viorel Lupu este vicepresedintele Asociatiei de Psihoterapii Cognitive si Comportamentale din Romania si membru al European Association for the Study of Gambling. |
Pagini din carte
Cuprinsul cartii
Prefata la prima editie
Cuvant inainte la editia a treia
Capitolul I
Caracteristicile psihoterapiei la copii si adolescenti
I.1. Particularitatile psihoterapiei si ale hipnoterapiei la copii si adolescenti
I.2. Particularitatile psihoterapiei la adolescenti
I.3. Dificultati in desfasurarea psihoterapiei copilului si a adolescentului
Capitolul II
Hipnoza la copii si adolescenti
II.1. Hipnoza: definitie, baze neurofiziologice
II.1.1. Definitie
II.1.2. Bazele neurofiziologice ale hipnozei
II.1.3. Caracteristicile starii de transa
II.2. Hipnoza la copii si adolescenti
II.2.1. Scurt istoric
II.2.2. Demersul imaginativ al copiilor. Sugestibilitate si hipnotizabilitate la copii si adolescenti. Scale si chestionare
II.2.3. Metode de inductie specifice copiilor si adolescentilor
II.2.4. Tehnici de aprofundare a transei
II.2.5. Tehnici hipnoanalitice
II.2.6. Autohipnoza
II.2.7. Aplicatiile hipnoterapiei (indicatiile si contraindicatiile)
II.2.7.1. Hipnoterapia in personalitatea multipla
II.2.7.2. Hipnoterapia in abuzul de substante psihoactive
II.2.7.3. Tehnici hipnotice de control al durerii
II.2.7.3.1. Hipnoterapia intr-un caz de durere cronica de spate
II.2.7.4. Hipnoterapia intr-un caz de tinitus si hipoacuzie stanga
II.2.7.5. Utilizarea hipnozei si autohipnozei in sport
II.2.7.6. Hipnoterapia cognitiv-comportamentala intr-un caz de hidrofobie
II.2.7.7. Hipnoterapia cognitiv-comportamentala intr-un caz de tulburare de conversie cu manifestari polimorfe
Capitolul III
Psihoterapia cognitiv-comportamentala la copii si adolescenti
III.1. Radacinile comportamentaliste ale terapiei cognitive a copilului si adolescentului
III.2. Bazele terapiei cognitive (TC)
III.3. Aplicarea tehnicilor cognitiv-comportamentale la copii si adolescenti
III.4. Metodele de crestere a comportamentului
III.4.1. Intarirea pozitiva
III.4.2. Intarirea negativa
III.4.3. Intarirea diferentiala
III.4.4. Expunerea la modele potrivite
III.4.5. Indepartarea conditiilor care interfereaza cu comportamentul dezirabil
III.4.6. Controlul stimulilor
III.5. Metode de reducere, stingere a comportamentului
III.5.1. Stingerea
III.5.2. Satietatea
III.5.3. Schimbarea stimulilor
III.5.4. Pedeapsa
III.5.5. Time-out
III.5.6. Costul raspunsului
III.5.7. Supracorectia
III.5.8. Intarirea pozitiva
III.5.9. Antrenarea abilitatilor
III.5.10. Eliminarea emotiilor disfunctionale
III.5.11. Modelarea
III.5.12. Jocul de rol
III.6. Invatare cognitiva si control
III.6.1. Metode de invatare cognitiva si de control
III.6.2. Trainingul autocontrolului
III.7. Model de interventie cognitiv-comportamentala prin autocontrol la copii si adolescenti (Ronen, 1997)
III.7.1. Aplicatie clinica in terapia enurezisului nocturn
III.7.2. Alte tehnici cognitiv-comportamentale utilizate in terapia enurezisului
III.8. Psihoterapia cognitiv-comportamentala in fobia scolara
III.9. Psihoterapia cognitiv-comportamentala in fobiile simple
III.10. Psihoterapia cognitiv-comportamentala in atacurile de panica
III.11. Psihoterapia cognitiv-comportamentala in jocul patologic de noroc
III.12. Psihoterapia cognitiv-comportamentala in balbism
III.13. Psihoterapia cognitiv-comportamentala in onicofagie
III.14. Psihoterapia cognitiv-comportamentala in ticuri
Bibliografie
Anexe
Fragmente din carte
Cartea doctorului Viorel Lupu marcheaza un moment important in dezvoltarea psihoterapiei din tara noastra. Intai, pentru ca este prima lucrare din tara noastra in care se prezinta terapia cognitiv‑comportamentala si hipnoterapia aplicata la copii si adolescenti. Terapiile cognitiv‑comportamentale s‑au dovedit a fi cele mai eficiente psihoterapii si cele mai riguros fundamentate stiintific. Ele presupun un psihoterapeut care este un scientist‑practitioner, adica un practician cu serioase deprinderi de cercetare stiintifica, ceea ce doctorul Viorel Lupu este cu prisosinta. Intr‑o vreme in care sunt inca multi psihiatri si psihologi care recurg la terapii vagi, invechite, exotice, autorul acestei lucrari a preferat rigoarea stiintifica si claritatea procedurala. El stabileste un standard in psihoterapia copilului si adolescentului, la care vor fi silite de acum sa se raporteze toate celelalte demersuri psihoterapeutice.
prof. Mircea Miclea, Prefata
Fragment din capitolul III..7.1. Aplicatie clinica in terapia enurezisului nocturn
Ben, un copil de 10 ani, cu diagnosticul "enurezis nocturn primar cu o frecventa de 6-7 nopti umede/saptamana". Nici parintii, nici cei trei frati ai sai mai mici nu au suferit de enurezis; cu toate acestea, unchiul sau patern a avut enurezis pana la 13 ani. Pentru Ben era a treia incercare de interventie terapeutica pentru controlul sfincterian uretral. Precedentele s-au desfasurat la 7 ani (cand s-a incercat metoda "bell and pad", la care s-a renuntat datorita faptului ca parintii au afirmat ca el nu auzea soneria) si la 9 ani, cand s-a administrat Tofranil cu rezultate favorabile doar pe perioada administrarii medicamentului si cu recadere dupa intreruperea medicatiei.
Evaluare
Aplicarea celor 5 stadii ale evaluarit cazului:
Stadiul 1. Care este sursa informatiei?
S-au folosit datele luate atat de la parinti, cat si de la copil. Dupa parerea parintilor si a profesorilor, Ben era considerat ca un foarte bun elev, care avea multi prieteni si care se intelegea bine cu membrii familiei sale. Deci Ben nu avea si alte probleme.
Stadiul 2. Este problema o componenta a comportamentului normal?
Desi enurezisul apare la copiii mici ca un comportament normal, avand in vedere varsta lui Ben de 10 ani, acesta este considerat deviant fata de normele sociale, fata de varsta si fata de stadiul de dezvoltare, deci este necesar sa fie invatat copilul cum sa-si elimine problema.
Stadiul 3. Are copilul intr-adevar nevoie de tratament?
Raspunsul este pozitiv, deoarece, dupa cum s-a aratat, din toate punctele de vedere comportamentul sau este deviant. In plus, enurezisul prezinta riscuri si pentru viitorul sau si pentru socializarea sa, fiind necesara preventia unor situatii neplacute care s-ar putea produce cind va fi invitat de prieteni in excursie, care implica dormitul in alta parte. De asemenea, este necesara preventia dezvoltarii neincrederii in fortele proprii, care-i vor putea influenta si alte domenti ale vietii sale. Modificandu-i controlul vezical, se poate schimba functionalitatea sa sociala si emotionala. Prognosticul este foarte bun pentru enurezis, in literatura fiind raportate numeroase cazuri de vindecare, iar Ben dovedea o puternica motivatie de schimbare.
Faptul ca n-au aparut ameliorari ale enurezei pana la 10 ani arata ca probabilitatea vindecarii spontane, fara nicio interventie este foarte scazuta. Aceasta etapa a evaluarii indica nevoia initierii terapiei.
Stadiul 4. Alegerea cadrului terapeutic.
Intrebarea referitoare la "cine va trebut tratat" este simplu de rezolvat din analiza datelor problemei. Se pare ca parintii se intelegeau bine cu copilul, ei erau capabili sa-l sustina in incercarea lui de a prelua responsabilitatea propriei schimbari. Deci evaluarea indica necesitatea interventiei asupra copilului printr-un tratament individual, care va include si intalniri (sedinte) ocazionale si cu parintii, cu scopul de a-i discuta progresele in deprinderea unor noi abilitati.
Stadiul 5. Evaluarea felului de autocontrol necesar.
Analiza abilitatilor de autocontrol ale copilului a aratat deficiente in doua privinte, si anume: redresarea si reformarea. Cea mai semnificativa deficienta era insa auto-controlul redresiv. Ben nu stia cum sa se controleze sau cum sa schimbe deznadejdea si neajutorarea sa in sursa de energie pentru schimbare. El avea nevoie sa invete cum sa utilizeze vorbirea cu sine, autoevaluarea pentru a-si controla auto-eficacitatea si pentru a-si dezvolta abilitatea de a folosi gandirea mediata cu scopul controlului vezical. Autocontrolul refomrativ putea sa sa functioneze prin stabilirea expectantelor si prin planificarea prin pe termen lung a schimbarii.
Interventia terapeutica
S-a intervenit asupra enurezei lui Ben prin modelul de auto-control. Terapia s-a desfasurat intr-o clinica particulara, urmand urmatoarele faze: primul contact, interventia, finalul si urmarirea in timp. Copilul si parintii au venit la clinica o data pe saptamana, pentru sedinte de cate 45 minute in faza de interventie, si o data pe luna, in faza de urmarire.
Faza de interventie a constat in 11 sedinte saptamanale de cate 45 minute, aplicandu-se de fiecare data urmatoarele patru proceduri:
1. Raportul copilului. Sedintele incepeau cu raportul lui Ben asupra saptamanii precedente. Isi prezenta "hartile" (calendarul) zilnice si notitele legate de indeplinirea temelor de casa si aveau loc discutii asupra dificultatilor intampinate. Se punea accent pe exprimarea sentimentelor si a ideilor proprii legate de progresul sau.
2. Intocmirea graficului. Terapeutul, impreuna cu copilul, completau graficul in legatura cu rapoartele zilnice. Pe baza graficului se discutau temele saptamanii viitoare.
3. Prezentarea unei noi teme. Dupa ce graficul era intocmit, terapeutul prezenta copilului o noua baza de discutie (ex. noul stadiu al modelului sau un alt aspect al stadiului trecut). Terapeutul ii explica lui Ben semnificatia fiecarui aspect, dandu-i exemple din viata de zi cu zi.
4. Teme de casa. La fiecare sedinta, Ben primea cate o noua tema de casa, care cuprindea completarea unei evidente zilnice si aplicarea unei noi teme acasa sau la scoala. Terapeutul discuta cu Ben posibitele dificultati cu care se putea confrunta si solutiile de iesire din acestea.
Interventia
Stadiul I: Modificarea conceptillor dezadaptative legate de enurezis
Obiectivul acestui stadiu a fost de a-l invata pe copil urmatoarele:
1) enureza este un comportament care poate fi modificat ca orice alt lucru sau comportament;
2) schimbarea depinde de copil. Auto-evaluarile lui Ben in care era propusa rata progresului era comparata cu actuala rata a enurezei, reflectand auto-perceptia si auto-eficacitatea.
El percepea enureza ca pe ceva in afara controlului sau, ceva care aparea pentru ca "ii scapa" sau ca "nu simtea cand facea pipi" sau ca "era bolnav". Ben se percepea ca pe o victima neajutorata a unor forte superioare.
Schimbarea conceptiilor dezadaptative a fost facuta prin redefinirea procesului enuretic ca fiind un comportament care poate fi controlat si prin restructurarea cognitiva a gandurilor si a conceptiilor legate de credintele personale. In acest stadiu, s-au utilizat intrebarile socratice si exemplele paradoxale cu scopul de a-l ajuta pe Ben sa inteleaga ca "udarea patului" nu este data de nesansa sau de boala, ci ca este in functie de motivatia sa si de puerea vointei.
Scopul urmatoarei conversatii a fost de a-i schimba lui Ben conceptiile gresite legate de interpretarea lui ca in timpul somnului nu poti simti nimic si ca niciun comportament din timpul noptii nu poate fi controlat.
Terapeut: De ce crezi c-ai udat patul noaptea?
Ben: Pentru ca n-am simtit nimic in timpul somnului.
T: Hai sa scapam de asta. De cate ori ai cazut din pat?
B: Niciodata.
T: Cum asa? Nu-i asa ca te misti in pat in timp ce dormi?
B: Cand inchid ochii si ajung la marginea patului, uneori ma intorc pe partea cealalta.
T: Aha! Hai sa vedem si altceva. Ti se intampla cateodata in timpul ierii sa-ti cada plapuma de pe tine?
B: Sigur!
T: Si ce faci atunci? B: Ma trezesc putin si ma acopar
T: Vezi, chiar daca esti adormit, exista totusi unele lucruri pe care le simti: marginea patului, simti ca este frig. Desi dormi, poti simti unele lucruri.
B: Asa este.
Stadiul 2: Intelegerea procesului enuretic.
Obiectivul stadiului 2 a fost de a-l invata pe copil despre procesul enuretic si despre conexiunea dintre vezica urinara, creier si comportamentul final (golirea vezicii). Copiii pot sa-si schimbe comportamentul cu mai multa usurinta daca inteleg cum sa o faca si cum sunt afectati de diferitele actiuni.
In acest stadiu, Ben a invatat despre procesul care culmineaza cu mictiunea: cum lichidele umplu vezica urinara cauzand o presiune neplacuta care se transmite la creier si felul in care creierul da comanda "valvei" vezicii sa se deschida si sa lase urina sa curga, facand astfel sa dispara presiunea neplacuta. Informatiile sunt prelucrate de creier care este responsabil pentru fiecare dintre comportamentele noastre si pentru legatura cu corpul. Ben a invatat si diferenta dintre comenzile automate nemediate si cele mediate.
In acest stadiu s-a aplicat analiza rationala a problemei, utilizand materiale scrise, imagini cu corpul omenesc si s-a dat ajutor copilului sa-si accepte responsabilitatea procesului de invatare a schimbarii comenzii creierului.
Ben a fost invatat sa practice identificarea gandurilor automate si sa-si utilizeze vorbirea cu sine, autoinregistrarea cu scopul schimbarii gandirii nemediate cu cea mediata.
Au fost utilizate unele obiecte cum ar fi o punga de plastic care fost umpluta cu apa, care sa arate cum se umple vezica. De asemenea, a fost desenata vezica si creierul. Au fost date si alte exemple de raspunsuri automate care pot fi modificate, prin invatarea de catre Ben a dialogului interior cu scopul de a se autocunoaste.
El a fost sustinut sa identifice si alte ganduri automate pe care le avea (ex. legate de comportamentul disruptiv din clasa sau de a nu-si face temele acasa) si de a le transforma in ganduri mediate. El a fost indemnat sa incerce sa-si modifice raspunsul automat exprimat prin enureza cu autocontrolul sau cu trezirea.
Stadiul 3: Cresterea autocontrolului vezical.
Obiectivul stadiului 3 a fost de a creste receptivitatea copilului la variatiile presiunii vezicale si de a creste capacitatea functionala a vezicii urinare.
Stimulii interni, desi sunt dificil de identificat, au un mare impact asupra comportamentului, la fel ca si stimulii externi. Cresterea senzitivitatii la stimulii interni este un pas important in controlul propriului comportament, datorita faptului ca este utila in identificarea precoce a senzatiilor, a emotiilor si a comportamentelor. Totodata, cresterea senzitivitatii pentru stimulii interni ajuta si la schimbarea procesarii nemediate a informatiei cu cea mediata.
Exista o corelatie functionala intre capacitatea (volumul) vezicala si enureza. O vezica mica se umple repede si semnalele emise sunt mai putin clare decat cele emise de o vezica mai mare. In acest stadiu, se creste senzitivitatea la stimuli in general (ex. sesizarea senzatiei de foame, sete, oboseala etc) si senzatiile vezicale in special.
Ben a fost solicitat sa descrie senzatiile in general (ex. bataile inimii, palpitatiile din stomac, receptia zgomotelor) si presiunea din vezica urinara. Au fost efectuate exercitii de control a retentiei cu scopul de a creste capacitatea functionala a vezicii si de a creste senzitivitatea la stimulii interni. El a fost indrumat sa practice mictiunea mai rara in timpul zilei si sa se concentreze asupra senzatiilor concomitente. Parintii au fost instruiti sa-l intrebe pe Ben: "Te-ai dus la WC?" "Ce ai simtit?" si "Ce ai simtit in corpul tau atunci?" Ben a invatat sa identifice senzatiile fizice specifice aparute cand nu mai poate retine urina si trebuie sa urineze.
Stadiul 4: Dezvoltarea auto-controlului.
Obiectivul stadiului 4 a fost invatarea de catre copil a tehnicii autocontrolului pentru eliminarea enurezisului.
...................................
Fragment din capitolul I.3. Dificultati in desfasurarea psihoterapiei copilului si a adolescentului
Indiferent de forma de terapie aplicata la copii, poate exista o rata inalta a succesului, probabil si datorita naturii tranzitorii a tulburarilor copilului. Cu toate acestea, pot sa apara si numeroase abandonuri, regresii sau dificultati care se pot datora copilului, parintilor sau psihoterapeutului.
Faptul ca pacientul copil nu apeleaza singur la terapie, fiind insotit de parinti sau educatori este una dintre conditiile care faciliteaza esecul. O alta cauza poate fi neconcordanta dintre parerea adultului care insoteste copilul la terapie si necesitatea obiectiva a acesteia, pe de o parte, si ceea ce gandeste copilul despre aceasta, pe de alta parte.
Esecul mai poate aparea si cand exista nepotrivire intre expectatiile si dorintele terapeutului si cele ale parintilor. De exemplu, parintii asteapta schimbari rapide, in timp ce terapeutul urmareste schimbari mai lente, graduale. Sau parintii vor sa rezolve initial o problema disruptiva a copilului, in timp ce terapeutul se concentreaza pe tulburari cum ar fi anxietatea sau depresia.
O alta cauza posibila de esec este data de dificultatile terapeutului de a-si adapta modul propriu de gandire tempoului, limbajului si sferei de interes a copilului. O metaanaliza efectuata pe 108 studii controlate a investigat tratamentele aplicate copiilor, aratand ca rezultatele psihoterapiilor de factura cognitiv-comportamentala au fost superioare tehnicilor non-comportamentale (Durlak, 1991).
Termenul de psihoterapie cognitiv-comportamentala are mai multe sensuri. In cel restrans, acopera terapia cognitiva si comportamentala clasica, iar in cel larg, se refera la o perspectiva cognitiva asupra intregii psihoterapii, inclusiv asupra hipnozei, in masura in care vizeaza modificarea comportamentului, a modului de procesare a informatiei si a modului in care este traita o situatie traumatica.
Dupa cum se va vedea in cele ce urmeaza, copilaria si adolescenta reprezinta segmentele de varsta cele mai favorabile aplicarii hipnoterapiei, datorita unui grad inalt de receptivitate la hipnoza a copiilor si a adolescentilor.
Alte carti de acelasi autor
|
|
Abordarea cognitiv-comportamentala in sexologie
Pagini: 168 / Pret: 45.00 lei Cartea -Abordarea cognitiv-comportamentala in sexologie- cuprinde o prezentare practica si teoretica a unor tehnici de psihoterapie cognitiv-comportamentala aplicabile la clientii cu tulburari sexuale. In baza experientei clinice a medicului primar psihiatru, doctor in medicina, conf. dr. Viorel Lupu, cazurile abordate ca exemple constituie ilustrari valoroase de aplicare concreta a acestor tehnici in tulburarile sexuale. | |
|
Alte titluri de specialitate de pe PsihoShop.ro:
|
|
|
Copyright © 2008-2020 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.
TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015
|
|