Freud. O viata pentru timpul nostru

Freud. O viata pentru timpul nostru
de Peter Gay

Facand apel la numeroase surse de arhiva si la sute de scrisori inedite, Peter Gay a scris biografia -Freud. O viata pentru timpul nostru. Autorul imbina, in mod elegant, secvente de viata privata cu istoria zbuciumata a miscarii psihanalitice - Viena inceputului de secol XX, cautarile si indoielile teoretice ale intemeietorului psihanalizei, prieteniile si dezamagirile sale, disidentele jungiene si adleriene, iubirea sufocanta pentru fiica preferata Anna, precum si atitudinea fata de feminitate, religie si originile sale iudaice.

Editura: Trei
Colectia: Psihologie-Psihoterapie
Pagini: 694

Anul aparitiei: 2012
Editia originala: 1988
Traducere din limba engleza de Florin Vladoi

Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 165 mm x 235 mm
ISBN: 978-973-707-621-2

Descrierea editorului

Autor al celei mai apreciate biografii a lui Freud, istoricul Peter Gay imbina, in mod elegant, secvente de viata privata cu istoria zbuciumata a miscarii psihanalitice. Viena inceputului de secol XX, cautarile si indoielile teoretice ale intemeietorului psihanalizei, prieteniile si dezamagirile sale, disidentele jungiene si adleriene, iubirea sufocanta pentru fiica preferata Anna, precum si atitudinea fata de feminitate, religie si originile sale iudaice —toate aceste fatete ale biografiei freudiene sunt revazute cu un ochi proaspat, prin intermediul unor asocieri surprinzatoare intre viata intima si inovatiile teoretice.

Peter Gay scrie cu nerv, facand apel la numeroase surse de arhiva si la sute de scrisori inedite. Documentarea sa extinsa aduce la lumina o serie de episoade si aspecte mai rar evocate: constelatia familiala stranie – cu frati vitregi de varsta mamei si cu un nepot mai mare decat el –; perioada de saracie lucie din tinerete cand a lucrat ca cercetator in biologie celulara, dar si de dupa Primul Razboi Mondial; analiza fiicei sale Anna, care a debutat chiar de la 22 de ani; colaborarea cu jurnalistul William Bullitt la un studiu de psihanaliza salbatica in care era denigrat Woodrow Wilson; antiamericanismul sau radical; gusturile sale literare si artistice ori pasiunea pentru arheologie etc.

Fara sa-si idolatrizeze subiectul biografic, istoricul american prezinta mizele lucrarilor care stau la baza psihanalizei, dar discuta deschis si limitele analizelor aplicate dedicate fie lui Michelangelo sau Moise, fie evolutiei moralitatii sau religiei. De asemenea, sunt relatate pe larg avatarurile miscarii psihanalitice: de la Societatea Psihologica de Miercuri (Stekel, Adler, Rank) la relatia paterna fata de Jung si Ferenczi, de la eforturile de impacare a psihanalistilor britanici cu cei germani, la fascinatia pentru femei de exceptie, precum Lou Andreas-Salome sau Marie Bonaparte.

Istoria intelectuala scrisa de Peter Gay ii va captiva nu doar pe psihologi si psihoterapeuti, dar si pe cei interesati de viata si ideile celui care a revolutionat conceptia asupra mintii omenesti.

„O carte inteligenta si extrem de captivanta... o biografie bine alcatuita, originala si bazata pe o lectura minutioasa a operei freudiene."

The New York Times

Peter Gay

Peter Gay este profesor emerit al Universitatii Yale. Nascut in 1923 la Berlin, a emigrat in 1941 in SUA, devenind un cunoscut specialist in domeniul istoriei intelectuale. A mai scris despre iluminism (cartea The Enlightenment a fost rasplatita cu premiul american National Book), despre Republica de la Weimar, dar si despre influenta ateismului asupra lui Freud (A Godless Jew: Freud, Atheism and the Making of Psychoanalysis).

Pagini din carte

Cuprinsul cartii

Cuvant inainte
Prefata

Fundamente (1856-1905)

Capitolul unu. Setea de cunoastere
Hrana pentru amintiri
Ispita cercetarii
Freud indragostit

Capitolul doi. Teoria in constituire
Un prieten necesar - si un dusman la fel de necesar
Paciente isterice, proiecte si dificultati
Autoanaliza

Capitolul trei. Psihanaliza
Secretul viselor
O psihologie pentru psihologi
De la Roma la Viena: un progres
O harta a sexualitatii

Elaborari (1902-1915)

Capitolul patru. Portretul unui fondator asediat
La cincizeci de ani
Placerile simturilor
Societatea Psihologica de Miercuri
Strainii

Capitolul cinci. Politica psihanalitica
Jung - printul mostenitor
Interludiul american
Viena versus Zurich
Jung: dusmanul

Capitolul sase. Terapie si tehnica
Un debut problematic
Doua lectii clasice
In propria lui aparare: Leonardo, Schreber, Fliess
In propria lui aparare: politica "Omului cu lupi"
Un manual pentru tehnicieni

Capitolul sapte. Aplicatii si implicatii
Chestiuni de gust
Fundamentele societatii
Trasand harta psihicului
Sfarsitul Europei

Revizuiri (1915-1939)

Capitolul opt. Agresiuni
Lucruri mari si importante
O pace grea
Moartea: experienta si teorie
Erosul, Eul si dusmanii lor

Capitolul noua. Moartea impotriva vietii
Prevestirile mortii
Anna
Prefixul popularitatii
Vitalitate: spiritul Berlinului

Capitolul zece. Licariri in continentele intunecate
Despartirea de Rank si consecintele
Dilemele doctorilor
Femeia, continentul intunecat

Capitolul unsprezece. Natura umana in actiune
Impotriva iluziilor
Civilizatia: crucea omenirii
Nesuferitii americani
Trofee si anunturi mortuare

Capitolul doisprezece. Sa mori in libertate
Politica dezastrului
Sfidarea ca identitate
Finis Austriae
Moartea unui stoic

Abrevieri
Note

Fragmente din carte

Hrana pentru amintiri

Sigmund Freud, marele dezlagator al enigmelor omenesti, a crescut printre suficient de multe enigme si confuzii pentru a trezi interesul unui psihanalist. S-a nascut pe 6 mai 1856 in micul orasel morav Freiberg, ca fiu al lui Jacob Freud, un negustor de lana destul de sarac, si al sotiei sale, Amalia.

Numele pe care tatal sau l-a inscris in Biblia familiei, „Sigismund Schlomo”, nu a supravietuit adolescentei lui Freud. Nu a folosit niciodata „Schlomo”, numele bunicului sau din partea tatalui si, dupa ce l-a incercat in ultimii ani de scoala, a adoptat numele „Sigmund”, la putin timp dupa ce a intrat la Universitatea din Viena, in 1873.

Biblia familiei Freud inregistreaza, de asemenea, faptul ca Sigismund „s-a alaturat legamantului ecreiesc” – pe scurt, a fost circumscris – la o saptamana dupa ce s-a nascut, pe 13 mai 1856. Doar atat este demn de incredere, cea mai mare parte a celorlalte informatii este mult mai putin sigura. Freud povesteste ca familia din partea tatalui sau „a trait timp indelungat pe Rin (in Koln), s-a refugiat cu ocazia unei persecutii a evreilor din secolul al XIV-lea sau al XV-lea spre Est si in cursul secolului al XIX-lea a inceput sa emigreze inapoi din Lituania, prin Galitia, spre Austria germana”.

Freud se baza pe o traditie de familie in aceasta chestiune; intr-o zi, tatal sau s-a intalnit din intamplare cu secretarul comunitatii evreiesti din Koln, caruia i-a povestit cu lux de amanunte istoria familiei Freud, incepand cu radacinile acesteia din Kolnul secolului al XIV-lea. Dovezile despre originea familiei Freud pot fi plauzibile, dar sunt prea firave.

Cursul evolutiei emotionale a lui Freud a fost modelat nu atat de detaliile socio-statistice si de traditia istorica, ci mai ales de complicata textura a relatiilor sale de familie, pe care le gasea foarte greu de pus in ordine. Legaturile familiale incalcite erau destul de obisnuite in secolul al XIX-lea, secol in care moartea prematura provocata de boala si mortalitatea infantila erau foarte comune, iar vaduvii si vaduvele se recasatoreau rapid. Dar incurcaturile cu care s-a confruntat Freud erau mult mai complexe decat in mod obisnuit.

In 1855, atunci cand Jacob Freud s-a casatorit cu Amalia Nathansohn, cea de a treia sotie a sa, el avea patruzeci de ani, cu douazeci mai mult decat mireasa sa. Doi dintre fiii sai din prima casatorie – Emanuel, mai in varsta, casatorit si avand propriii sai copii, si Philipp, necasatorit – locuiau in apropiere. In plus, Emanuel era mai in varsta decat tanara si atractiva sa mama vitrega pe care tatal sau o adusese de la Viena, in timp ce Philipp era doar cu un an mai tanar decat aceasta. Nu mai putin ciudat pentru Sigismund Freud era faptul ca unul dintre fiii lui Emanuel si, totodata, primul sau prieten de joaca era cu un an mai in varsta decat el, micul sau unchi.

Freud isi va aminti despre acest nepot, John, ca despre inseparabilul sau prieten si „tovaras de nazbatii”. Una dintre acestea (care se numara printre cele mai vechi amintiri si pe care Freud o investeste retrospectiv cu un puternic continut erotico-emotional pe care, probabil, ea nu-l avea la momentul respectiv) a fost savarsita atunci cand el avea trei ani: pe cand culegeau flori intr-o poiana, Sigismund si John s-au repezit la Pauline, sora lui John, si i-au smuls cu brutalitate buchetul din mana. Pe atunci, cei doi baieti, la fel de patimasi in dusmanie ca si in prietenie, se acuzau reciproc pentru nazbatiile comise.

O isprava care a intrat in tezaurul de legende de familie despre Freud s-a intamplat pe cand acesta nu implinise inca doi ani. Intr-o zi, tatal sau l-a intrebat pe Freud de ce l-a lovit pe John, iar Freud, desi inca nu vorbea bine, si-a condus cu abilitate propria aparare: „L-am batut pen’ca el m-a batut”.

Descurcand in continuare complicata structura a relatiilor de rudenie ale familiei lui Freud, tanara si frumoasa lui mama i se parea acestuia mult mai potrivita pentru fratele sau vitreg decat pentru tatal sau, cu toate ca Amaliei Freud i-a fost dat sa imparta patul cu tatal. In 1858, inainte sa implineasca doi ani si jumatate, aceasta problema a capatat o importanta deosebita: s-a nascut sora sa, Anna.

Amintindu-si acesti ani, Freud credea ca realizase ca mica sa sora iesise din trupul mamei lui. Ce parea mai greu de inteles era modalitatea in care fratele sau Philipp reusise intr-un fel oarecare sa ia locul tatalui sau in calitate de competitor la afectiunea mamei. Oare sa fi fost Philipp acela care i-a daruit mamei sale nesuferitul mic rival? Totul era foarte confuz si, intr-un fel, la fel de necesar de stiut pe cat era de periculos.

Astfel de enigme infantile au lasat urme pe care Freud le-a refulat timp de ani de zile si pe care nu le-a recuperat decat spre sfarsitul anilor 1890, prin vise și autoanaliza laborioase. Psihicul sau s-a format din aceste elemente – mama sa insarcinata cu un rival, fratele sau vitreg legat intr-un fel misterior de mama sa, nepotul sau mai mare decat el insusi, prietenul sau cel mai bun si totodata dusmanul sau cel mai mare, blajinul sau tata destul de batran pentru a-i fi bunic. Din asemenea experiente intime isi va urzi tesatura teoriilor sale psihanalitice. Cand a avut nevoie de acestea, ele s-au intors la el.

Nu i s-a parut necesar sa refuleze anumite realitati familiale pregnante. „Parintii mei erau evrei”, nota el succint in scurta sa Autobiografie din 1925. Vizibil dispretuitor la adresa coreligionarilor care cautau protectie impotriva antisemitismului in raiul baptismului, adauga: „Parintii mei erau evrei si am ramas si eu evreu”. Era insa un iudaism nereligios. Jacob Freud se emancipase de practicile hasidice ale stramosilor sai: casatoria cu Amalia Nathansohn fusese consacrata printr-o ceremonie reformata. Cu timpul, a renuntat la toate datinile religioase, in special la celebrarea Purimului si a Pastelui evreiesc ca sarbatori de familie. „Tatal meu”, isi amintea Freud in 1930, „mi-a permis sa cresc intr-o atmosfera de completa ignorare a tot ceea ce privea iudaismul”.

Cu toate acestea, desi a luptat pentru asimilare, Jacob Freud nu s-a rusinat niciodata si nici nu a incercat sa-si renege esenta evreiasca. A continuat sa citeasca Biblia in ebraica, acasa, pentru propria sa edificare, si sa „vorbeasca limba sfanta la fel de bine, daca nu mai bine, ca germana”, dupa cum credea Freud. Astfel, Jacob Freud a creat o atmosfera in care tanarul Freud a capatat o fascinatie de durata pentru „istoria biblica”, adica pentru Vechiul Testament, inca de cand „abia isi insusea arta cititului”.

Dar, pe cand era copil, Freud nu a fost inconjurat numai de evrei, iar acest lucru creeaza, de asemenea, complicatii. Bona care l-a ingrijit pana la varsta de doi ani si jumatate era o romano-catolica ferventa. Mama lui Freud si-o amintea ca fiind batrana, urata si isteata; ii repeta tot timpul povestile evlavioase si il tara dupa ea la biserica. „Apoi”, i-a povestit mama sa lui Freud, „cand ajungeai acasa ne predicati si ne spuneai ce va face Dumnezeu Atotputernicul”. Aceasta bona facea mult mai mult, desi cat de mult nu se stie cu exactitate: ea, sugereaza Freud cumva piezis, i-a fost si profesoara in chestiunile sexuale. Era foarte energica si severa cu micul baiat, dar, credea Freud, asta nu l-a facut s-o iubeasca mai putin.

Aceasta dragoste a fost brusc intrerupta: in timpul lauziei mamei de dupa nasterea Annei, fratele sau vitreg Philipp a pus ca doica sa fie arestata pentru un furtisag si aceasta a fost trimisa la inchisoare. Freud i-a resimtit lipsa foarte mult. Disparitia ei, care a coincis cu absenta mamei, i-a generat o amintire vaga, dezagreabila, pe care Freud nu a reusit s-o clarifice si s-o interpreteze decat multi ani mai tarziu. Isi amintea cum o cauta cu disperare pe mama sa, plangand tot timpul. Atunci Philipp i-a deschis un dulap – in austriaca, Kasten – pentru a-i arata ca nu era inchisa acolo. Asa nu l-a calmat pe Freud; nu s-a potolit decat atunci cand mama sa a aparut in cadrul usii, „zvelta si frumoasa”. De ce a fost necesar ca Philipp sa-i arate lui Sigismund un dulap gol pentru a-l face sa nu mai planga dupa mama sa?

In 1897, atunci cand autoanaliza sa atinsese intensitatea maxima, Freud, a gasit raspunsul: atunci cand il intrebare pe Philipp unde a plecat doica lui, Philipp a raspuns ca aceasta a fost eingekastelt – „pusa intr-un dulap” – o aluzie glumeata la faptul ca fusese incarcerata. Evident, Freud s-a temut ca si mama sa a fost pusa intr-un dulap.

Aprecieri si cronici

O carte brilianta... O performanta uimitoare... Talentul lui Gay de a integra intr-un tot coerent vasta literatura legata de Freud - incluzand aici si sutele de scrisori necunoscute pana acum - este iesit din comun. Este o capodopera!

- San Francisco Examiner-Chronicle

Profesorul Gay a reusit sa foloseasca un material mult mai bogat decat a avut la dispozitie Ernest Jones in biografia sa in trei volume. Si atata timp cat paznicii arhivei Freud vor continua cenzura, aceasta ramane biografia sa definitiva.

- London Review of Books

Istoricul american Peter Gay a utilizat toate arhivele cu putinta pentru a descrie, cu o binevenita neutralitate, aventura psihanalizei, constelatia pionierilor ei si viata culturala vieneza. Biografia sa este deja o carte consacrata.

- Liberation

Alte titluri de specialitate de pe PsihoShop.ro:

Copyright © 2008-2020 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.

TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015